ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4 iunie

2001, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Craiova, a chemat în judecată

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând anularea actelor emise de acestea, respectiv procesul-verbal de

control nr. 5321/2000 și decizia nr. 553/2001 și exonerarea de plata sumei

reținute în sarcina sa, de 32.283.304.134 lei, reprezentând majorări de

întârziere aferente T.V.A., impozitului pe gaze naturale și impozitului pe

țițeiul din producția internă.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că organul de control a aplicat eronat prevederile O.M.F.

nr. 620/1997, deturnând destinația debitelor pe care le-a trecut în contul

majorărilor care trebuiau calculate separat. Astfel, deși la momentul controlului,

T.V.A., impozit pe gaze și impozit pe țiței erau achitate în parte sau

integral, a deturnat o parte din sumele respective în contul majorărilor de

întârziere, pe care le-a scăzut în timp, după ce suma reprezentând T.V.A. sau

impozit pe gaze sau țiței, s-a majorat.

Prin sentința civilă nr. 875 din 19

decembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, a admis acțiunea și a anulat în parte

procesul-verbal de control, constatând că la data contestației, reclamanta

datora 30.463.944.181 lei T.V.A.; 15.928.056.571 lei majorări T.V.A.;

32.745.307.526 lei impozit gaze naturale și 18.547.168.413 lei majorări

aferente și 75.797.564 lei majorări impozit țiței.

Instanța și-a întemeiat soluția pe

concluziile expertizei contabile efectuate în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, D.G.F.P. Dolj, care a susținut în esență că la data

controlului, majorările de întârziere existau, iar reclamanta avea obligația

legală să vireze la bugetul statului aceste dări.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin procesul-verbal de control nr.

5321 din 14 septembrie 2000, organele de control din cadrul D.C.F.F. Dolj au

reținut că în perioada iulie 1999 - iunie 2000, reclamanta era plătitor T.V.A.

Pentru neplata sau plata cu întârziere a T.V.A. s-au calculat majorări de

întârziere de 15.928.056.571 lei, din care societatea a achitat 1.740.853.136

lei, rămânând de plată până la 30 septembrie 2000, - 14.187.203.435 lei.

Prin același act de control s-a

reținut că în perioada iulie 1999 - iulie 2000, reclamanta datora

18.547.168.415 lei, majorări de întârziere pentru neplata sau plata cu

întârziere a impozitului pe gaze naturale, sumă din care a achitat 517.351.347

lei, rămânând de plată până la 30 septembrie 2000, 18.029.817.068 lei.

Referitor la impozitul pe țițeiul

din producția internă, organele de control au reținut că în perioada septembrie

1999 – iulie 2000, societatea datora 75.797.564 lei, majorări de întârziere din

care a achitat 9.513.933 lei, rămânând de plată până la 30 septembrie 2000,

66.283.631 lei.

Contestația formulată de reclamanta Sucursala P.

Craiova împotriva măsurii dispuse prin actul de control, a fost respinsă de

Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin

decizia nr. 553 din 27 aprilie 2001.

Expertiza contabilă efectuată în

cauză reține ca incorect, procedeul organelor de control de a stabili

majorările de întârziere datorate de reclamantă, deși în același timp,

recunoaște dreptul și competența organelor fiscale de a determina stingerea

obligațiilor în altă ordine.

Totodată, argumentându-și

concluziile, expertul are în vedere nota de control nr. 1649/2001, considerând

că procesul-verbal nr. 5321/2000 a rămas fără obiect, toate constatările sale

fiind preluate de această notă.

Ori, din conținutul notei, rezultă

cu evidență că s-au avut în vedere alte perioade, decât cele pentru care s-a

întocmit procesul verbal nr. 1321/2000, ceea ce face ca și sumele rezultate să

fie diferite de cele ce fac obiectul litigiului de față.

Astfel, în timp ce prin

procesul-verbal nr. 5321 din 14 septembrie 2000, referitor la impozitul pe gaze

naturale, perioada verificată era iulie 1999 - iulie 2000, prin nota nr. 1649

din 9 iulie 2001, verificarea a cuprins perioada august 2000 - aprilie 2001;

referitor la impozitul pe țiței, perioada verificată era septembrie 1999 -

iulie 2000, prin nota nr. 1649/2001, verificarea a cuprins perioada august 2000

- aprilie 2001.

Fără a sesiza aceste aspecte și fără

a se preocupa să expună motivele de fapt și de drept care au format

convingerea, Curtea de Apel Craiova și-a însușit concluziile expertului,

pronunțând o hotărâre în sensul acestora.

Astfel fiind, în absența unei

analize temeinice a corectitudinii, sumele stabilite în sarcina reclamantei

prin actul de control din 14 septembrie 2000, nr. 5321 și în raport cu

legislația în vigoare la momentul verificării, hotărârea Curții de Apel Craiova

este vădit nelegală și netemeinică, motiv pentru care se apreciază în

conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că se impune

casarea ei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj, împotriva sentinței civile nr. 875 din 19

decembrie 2001, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2004.