ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3968/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3968/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 8

ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea a condamnat pe inculpații.

1. G.G.

la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.;

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

2. B.A.

la 5 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută

de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 lit. a), b) și c) și art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a

art. 13 din același cod;

3. P.I.

la 5 ani și 6 luni închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită,

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 lit. a), b) și c)

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a

art. 13 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În baza art. 353 C. proc. pen., cu

referire la art. 163 și următoarele din același cod, s-a dispus menținerea

măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaților.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumelor de bani primite de inculpatul G.G., în cuantum

de 11.100 Euro, 2.100 S.U.A. și 1.000.000 lei, consemnate la B.R. SA la 23

aprilie 2003.

În temeiul art. 254 alin. ultim C.

pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 102.061.826 lei, 5.600 Euro și 700

dolari S.U.A. de la inculpatul B.A. și s-a constatat că acesta a consemnat la

C.E.C., în contul sumelor menționate, 103.812.800 lei.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumelor de 20.250 Euro, 3.500 dolari S.U.A. și

10.000.000 lei de la inculpatul P.I.

S-a mai dispus, conform prevederilor

art. 30 din Legea nr. 78/2000, publicarea hotărârii, la data rămânerii

definitive, în ziarul central N.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul G.G., administrator și

director al Școlii de șoferi A. SRL Satu-Mare, la aceasta el predând și

cursurile de legislație rutieră, racola persoane fizice doritoare de promovare

a examenului în vederea obținerii permisului de conducere auto, aceștia fiind,

de regulă, cumpărători de trafic de influență.

În conformitate cu dispozițiile

actelor normative în materia circulației pe drumurile publice, candidați la

obținerea permisului de conducere auto, trebuia să susțină o probă teoretică

vizând cunoașterea legislației, a tehnicilor de acordare a primului ajutor și a

noțiunilor elementare de mecanică auto și proba practică, de traseu.

Examenul se susținea cu cadre de

poliție, examinatorii fiind din S.P.R. Satu-Mare, membrii comisiei fiind

nominalizați la propunerea șefului de serviciu, inculpatul B.A. și, ulterior,

inculpatul P.I. În baza art. 34 din Instrucțiunile de examinare nr. 55 din 20

februarie 1996 ale D.P.R., controlul modului de derulare a activității

comisiilor de examinare se făcea, printre alții, de șeful poliției rutiere,

acesta având și obligația să intervină sau, după caz, să dispună asupra

examinărilor atunci când constată nerespectarea dispozițiilor legale și/sau

regulamentare.

Astfel, la 7 martie 2003, inculpatul

G.G. a fost prins în flagrant imediat ce a pretins și primit de la L.D.G., suma

de 500 Euro din 1.000 Euro promiși pentru traficarea influenței sale pe lângă

polițiștii de la S.P.R. Satu-Mare în vederea obținerii, nelegal, a permisului

de conducere.

La rândul său, G.G. a formulat

denunț penal în care a relatat că în perioada 1998 – 2003 a mituit, cu diferite

sume de bani, ofițeri din S.P.R. din cadrul I.P.J. Satu-Mare, printre care și

pe inculpații B.A. și P.I., pentru promovarea frauduloasă a examenului teoretic

de conducere auto de către cursanții Școlii de șoferi A. SRL Satu-Mare.

Același inculpat a declarat că în

perioada 27 august 2002 – 7 martie 2003, repetat, a pretins și primit de la 102

absolvenți ai școlii de șoferi al cărui administrator și director era, sumele

de 36.950 Euro, 6.100 dolari S.U.A. și 11.000.000 lei, din care sumele de 5.600

Euro și 700 dolari S.U.A. le-a dat inculpatului B.A., în intervalul amintit

acesta fiind membru în comisia de examinare, iar sumele de 20.350 Euro, 3.500

dolari S.U.A. și 10.000.000 lei, inculpatului P.I., șef al S.P.R. Satu-Mare.

S-a reținut că inculpatul G.G.

pretindea bani de la candidați, lăsându-i să înțeleagă că are influență asupra

membrilor comisiei de examinare din cadrul I.P.J. Satu-Mare – S.P.R., pentru

a-i declara admiși la examenul susținut pentru obținerea permisului de

conducere. Totodată, aceștia au confirmat împrejurarea că după ce au înmânat

sumele de bani pretinse, inculpatul le-a dat câte un bilet cu răspunsurile la

chestionar, ei relevând că același chestionar l-au primit și în sala de examen.

Predarea biletelor cu cheia

chestionarelor, aceasta constituind, practic, reușita la examenul teoretic,

repartizarea, de către polițistul examinator, a chestionarelor pentru care

candidații aveau biletele cu răspunsurile necesare întrunirii baremului de

puncte, demonstrează cauzalitatea dintre fapta inculpatului G.G., a

inculpatului B.A., membru în comisia de examinare și a inculpatului P.I., șef

al S.P.R. Satu-Mare.

Pentru a facilita odată în plus,

continuitatea cauzalității menționate, inculpatul G.G. le-a dat celorlalți doi

inculpați, și alte foloase, de genul apă minerală, băuturi răcoritoare,

mâncare, cadouri, achitarea c/v convorbirilor telefonului mobil dat

inculpatului B.A. ș.a.

Împotriva sentinței, au declarat

recursuri P.N.A. – S.T.A. Oradea și inculpații.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

din C. proc. pen., respectiv inculpaților B.A. și P.I., li s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. și prin

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, referitor la moneda în care

trebuiau confiscate sumele traficate sau provenite din săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Recursurile declarate de inculpații

P.I. și G.G. sunt motivate pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., iar al inculpatului B.A. pe cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o

eroare gravă de fapt, în sensul greșitei stabiliri a situației de fapt și a

vinovăției sale și s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de parchet este

fondat pentru considerentele ce urmează:

Procedând la aplicarea pedepselor

pentru inculpații B.A. și P.I., instanța, orientându-se la 5 ani închisoare și,

respectiv, la 5 ani și 6 luni închisoare, deși a evidențiat criterii generale

de individualizare astfel cum prevede art. 72 C. pen., în ce-l privește pe

inculpatul P.I., nu a dat suficientă relevanță pericolului social grav al

faptei săvârșite, mărit de calitatea persoanei acestuia, investit cu funcție de

decizie într-o activitate de autoritate publică, precum și atitudinii lui

procesule, de încercare de a zădărnici aflarea adevărului și prin dorința de a

impune un avocat anume pentru asistarea juridică a coinculpatului G.G.

Pentru aceste considerente, se

reține că în ce privește pe inculpatul P.I., pedeapsa de 6 ani închisoare,

executabilă în regim de privare de libertate este în măsură să realizeze și

scopul pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Recursul declarat de parchet este

fondat și în ce privește moneda în care operează confiscarea specială a sumelor

traficate sau provenite din săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

tuturor inculpaților.

Potrivit art. 256 alin. (2) C. pen.,

banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu

se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Alin. (3) al art. 257 din același

cod (traficul de influență), prevede că dispozițiile art. 256 alin. (2) se

aplică în mod corespunzător.

Alin. (3) al art. 254 C. pen.

(luarea de mită), stipulează că banii, se confiscă.

Ca atare, întrucât inculpații nu mai

aveau în posesie sumele în valută remise lor, în România moneda națională fiind

leul, confiscarea specială se va face în lei, la cursul oficial de schimb

valutar din ziua plății.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de P.N.A. – S.T.A. Oradea fiind fondat, va fi admis în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpați

sunt nefondate.

Recurentul inculpat P.I. și-a

motivat calea de atac pe netemeinicia pedepsei aplicate, atât în ce privește

întinderea acesteia, cât și modalitatea de executare, în esență el susținând că

este bolnav, anterior săvârșirii faptelor a avut o conduită exemplară la postul

de conducere încredințat și este licențiat, de asemenea copiii săi, iar suma

primită ca mită este mică „numai 6.000 mărci germane sau dolari S.U.A. ori

Euro”.

Așa cum s-a detaliat mai sus,

raportând cauzei criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa de

6 ani închisoare cu executare în regim de privare de libertate, reflectă

pericolul social grav al faptelor, numărul actelor materiale de corupție și

intervalul de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, dar și

persoana făptuitorului, fără antecedente penale și cu atitudine sinceră

postinfracțională.

Și inculpatul G.G. și-a motivat

recursul declarat pe netemeinicia pedepsei, el referindu-se la modalitatea de

executare a acesteia, sens în care a detaliat că prin suspendarea condițioantă

sau executarea pedepsei la locul de muncă, va avea posibilitatea să-și continue

activitatea lucrativă în Societatea Comercială A. SRL ce are ca obiect școala

de șoferi și realizând venituri, va contribui la achitarea dărilor către

bugetul de stat. În sprijinul apărărilor expuse, recurentul a motivat că este

bolnav, iar sumele de bani reținute a fi fost primite de el, în realitate le-a

dat polițiștilor pentru asigurarea promovării examenelor.

Instanța de fond, aplicând

inculpatului recurent pedeapsa de 3 ani închisoare executabilă în regim de

privare de libertate, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta

fiind infracțiunea de corupție săvârșită în formă continuată, perioada relativ

întinsă de timp în care s-a derulat, dar și persoana inculpatului, față de care

s-a reținut aplicarea art. 19 din Legea nr. 503/2002.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpații P.I. și G.G. nefiind fondate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse.

Inculpatul B.A., în recursul

declarat, a criticat sentința pentru greșita stabilire a situației de fapt și,

deci și a vinovăției sale, precum și pentru netemeinicia pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Probatoriul administrat la urmărirea

penală și în faza cercetării judecătorești a relevat că inculpatul, în perioada

15 august 1996 – 10 mai 2001, a îndeplinit funcția de șef al Poliției Rutiere

Satu-Mare și, în continuare, până la 12 aprilie 2003, a avut calitatea de

ofițer examinator în cadrul comisie de examinare a candidaților pentru

obținerea permiselor de conducere auto. În aceste circumstanțe, el a primit și

pretins de la G.G. bani și bunuri pentru ca 12 candidați să fie declarați

admiși, în prealabil el înmânându-i răspunsurile la chestionarele pentru proba

teoretică de cunoaștere a legislației rutiere.

Astfel, începând cu anul 1998, B.A.

devenind nașul de căsătorie al fiului inculpatului G.G., între ei s-a

statornicit modalitatea de a „colabora” pentru profitabilitatea școlii de

șoferi pe de o parte și cea de „recompensare” a sa pe de altă parte, fie prin

pretinderea-primirea de bani, fie achitarea convorbirilor telefonice efectuate

la telefonul mobil proprietate sau alte bunuri. Probele materiale au evidențiat

modul de lucru al celor doi, în parte recunoscut de inculpat.

Privind pedeapsa aplicată acestuia

inculpat, 5 ani închisoare, se apreciază că ea a fost individualizată în

concordanță cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.: pericolul

social al infracțiunii, aceasta fiind de corupție, împrejurările în care s-a

săvârșit fapta, respectiv pe o perioadă întinsă de timp, dar și persoana

făptuitorului, investit cu o funcție de autoritate într-un organism menit a

apăra ordinea de drept.

În baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul B.A. nefiind

fondat, va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.N.A., Serviciul

Teritorial Anticorupție Oradea împotriva sentinței penale nr. 1/ PI din 8

ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpații P.I., B.A. și G.G.

Casează hotărârea atacată, numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului P.I. și cu

privire la moneda în care operează confiscarea specială a sumelor traficate sau

provenite din săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Modifică pedeapsa principală

aplicată inculpatului P.I., în sensul că o majorează de la 5 ani și 6 luni

închisoare, la 6 ani închisoare.

Confiscarea specială se va face în

lei la cursul de schimb din data plății, după cum urmează:

- de la inculpatul G.G.,

echivalentul în lei a 11.100 Euro și 2.100 dolari S.U.A.;

- de la inculpatul B.A.,

echivalentul în lei a 5.600 Euro și 700 dolari S.U.A.;

- de la inculpatul P.I.,

echivalentul în lei a 20.250 Euro și 3.500 dolari S.U.A.

Menține restul dispozițiilor hotărârii.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.I., B.A. și G.G. împotriva aceleiași sentințe penale.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive a fiecărui inculpat, astfel:

- pentru inculpatul G.G., de la 8

martie 2003 la 14 mai 2003;

- pentru inculpatul B.A., de la 11

aprilie 2003 la 14 mai 2003;

- pentru inculpatul P.I. de la 15

aprilie 2003 la 16 iulie 2004.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.200.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iulie 2004.