ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului declarat în prezenta cauză;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 110/F din data de 4 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în baza art. 459 alin. (2) și (5) C. proc. pen. cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuientul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul-condamnat la plata sumei de 100 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală în data de 17 mai 2018, revizuientul-condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

În motivarea în fapt a cererii, revizuientul-condamnat a precizat că, la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, în spațiul public au apărut fapte și împrejurări noi legate de această cauză, care nu au fost cunoscute la data soluționării acesteia și, implicit, la data pronunțării acestor hotărâri și care conferă o nouă viziune asupra evenimentelor care au fost cercetate, în sensul că toată apărarea formulată de revizuient, respinsă de facto de către toate instanțele de judecată prin respingerea tuturor probelor care permiteau verificarea acesteia, a fost corectă și legală.

Revizuientul-condamnat a arătat că aceste fapte și împrejurări noi constau faptul că la data de 1 ianuarie 2017, postul de televiziune B. a dat publicității o înregistrare a unei convorbiri ambientale purtate de către fostul președinte al României, C., cu o persoană necunoscută, în care acesta afirma următoarele aspecte legate de situația coinculpatului D.:

Interlocutor: Și aveți înregistrări cu toți ș

C.: E., doamna F., judecătoarea G.. Bă, da` să vezi conversația când îmi spuneau că îl luăm pe D. din complet. Daș Hai băieți să îl aruncăm în aer ! Vreți să îmi distrugeți familiaș

Interlocutor: Ce stat este ăsta, domnule președinteș

C.: Eu v-am spus de câteva ori, stat mafiot, na, eu știu ce spun.

Interlocutor: Probleme cu dosarul H.ș

C.: Să-i vezi când vorbeau a doua zi după condamnare, care, cum le-o spusese cu trei zile înainte, s-a împlinit. Cum îmi spunea: Mâine îl luăm pe D. și intră G.. Să-i vezi după o zi când spuneau: Am vorbit cu G. și a spus că dacă avea C. pen. îi dădea 20 de ani, a putut să-i dea doar 10. Pe urmă trage concluziile E.. Să-l vezi ce spectaculos e E. când trage concluzii.

Interlocutor: Sunteți supărat pe ei.

C.: G. este, a intrat judecător în dosarul ginerelui. Un judecător care duce dosarul de un an este schimbat și la ultimul termen a intrat G.. Păi, bă, G., eu te știu cine ești!

Public, C. a recunoscut pe Facebook că înregistrarea difuzată de I. este autentică și datează de la sfârșitul anului 2016.

În data de 3 ianuarie 2017, la postul de televiziune B. fostul deputat I. a dat publicității înregistrarea menționată mai sus și a făcut următoarea afirmație:

"Bună seara! Sunt multe persoane cărora în acești 10 ani li s-au făcut mari nedreptăți. Cazurile pe care le cunosc îndeaproape cu amănunte și știu cât de nedrept, incorect au fost aranjate și măsluite sunt cel al lui K., L., felul în care lui M. i s-au furat alegerile, felul în care au fost păcăliți milioane de români la suspendarea lui C., felul în care a fost deturnată voința N. la numirea lui F., cazul lui H. cu judecătorul D., felul în care s-a măsluit dosarul H. - O.".

În data de 4 ianuarie 2017, C. a spus la un post de televiziune că "Afirmațiile mele sunt legate de informații primite de la structurile specializate, și nu de la procurori sau judecători, cu care nu am discutat niciodată dosarul I.C.A. (H.)".

S-a arătat că revizuientul-condamnat a mai precizat că în tot cursul procesului penal a susținut în mod constant că starea de fapt prezentată în rechizitoriu nu este corect stabilită și nu reflectă adevărul, coinculpatului D. și celorlalți coinculpați, colateral, fiindu-le "fabricat" acest dosar, datorită dosarelor sensibile pe care acesta le-a avut de soluționat ca judecător la Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, adică a dosarului "H.".

Netemeinic, crezând că o astfel de ipoteză nu este posibilă, în mod constant instanța de fond a respins apărarea acestora și, implicit, cererile de administrare a unor probe care să le confirme declarațiile, cum că întreaga poveste prezentată de organul de urmărire penală este imaginată și construită selectiv pe probele nelegal administrate, mai precis pe redarea unor convorbiri telefonice "compilate" și "trunchiat" redate, astfel încât să prezinte potențiale conversații ale revizuientului-condamnat cu ceilalți inculpați din cauză, conversații care nu au avut loc niciodată în forma redată.

La rândul său, procedând similar cu instanța de fond, instanța de apel, cu majoritate, a decis:

- la termenul din data de 8 decembrie 2015, respingerea cererii inculpatului D. de efectuare a unei expertize tehnice asupra înregistrărilor din mediul ambiental efectuate în cursul urmăririi penale;

- la termenul din data de 12 aprilie 2016, respingerea cererii inculpaților de excludere a probelor constând în interceptările ambientale puse în executare de către Serviciul Român de Informații.

Procedând la coroborarea tuturor aspectelor menționate ulterior, a celor noi intervenite ulterior condamnării și a celor vechi rezultate din cercetările judecătorești desfășurate, rezultă fără dubiu faptul că acest dosar este rezultatul unei inițiative oculte a unor persoane care au avut interes în îndepărtarea inculpatului D. din completul care trebuia să soluționeze dosarul "H." și pentru a facilita intrarea în această cauză a unui alt judecător.

Revizuientul-condamnat a mai arătat că cererea de revizuire este susținută de următoarele aspecte care indică faptul că, dacă înregistrarea și declarația lui C. ar fi fost cunoscute anterior hotărârilor de condamnare, situația ar fi fost fundamental diferită:

- în permanență revizuientul-condamnat a susținut că discuțiile purtate în biroul său au fost modificate, prin inserarea unor cuvinte care să dea o conotație nelegală acestora, și a solicitat administrarea unei expertize tehnice care să certifice validitatea lor, cerere care a fost respinsă de instanță; poate o astfel de cerere ar fi părut neîntemeiată în situații de legalitate, dar, dat fiind noul context legat de aspectele menționate mai sus, ea apare în altă lumină și arată necesitatea și pertinența ei;

- așa cum rezultă și din opinia separată a judecătorului din apel, pentru existența infracțiunii de luare de mită pretinderea "trebuie să fie neechivocă și plasată destinatarului"; or, din declarațiile tuturor potențialilor "beneficiari ai serviciilor revizuientului", respectiv P. zis "Q.", R., S., T., U., V. și W., rezultă că nu au fost niciodată abordați de vreo persoană pentru a li se propune oferirea de sume de bani sau alte foloase pentru obținerea de soluții favorabile în dosarele soluționate de coinculpatul D..

Or, în acest context, cu atât mai mult aceste convorbiri ambientale apar ca fiind discutabile și neveridice.

Revizuientul-condamnat a mai precizat că niciunul dintre inculpați nu și-a menținut declarațiile din timpul urmăririi penale, aceștia arătând că au fost amenințați și învățați de procurori ce anume să declare împotriva revizuienților.

Revizuientul-condamnat a menționat că nu solicită readministrarea probatoriului sau rediscutarea unor aspecte care deja au intrat în autoritatea de lucru judecat, ci:

- audierea, ca martor, a fostului președinte al României, C., pentru ca acesta să relateze, într-un cadru oficial judiciar, ce anume cunoaște despre dosarul "fabricat" revizuienților și despre modul în care se știa că judecătorul D. va fi înlocuit cu judecătoarea G.:

- audierea, ca martor, prin comisie rogatorie, a fostului deputat I., care a declarat public că are probe și știe cum i s-a înscenat judecătorului D. acest dosar;

- efectuarea expertizei tehnice cu privire la convorbirile ambientale prezentate în acuzare și care, practic, au constituit "regina probelor" în condamnarea revizuienților.

Revizuientul-condamnat a mai precizat că această cauză nu este una obișnuită în care anumite persoane cu funcții publice sunt urmărite penal și condamnate pentru comiterea unor infracțiuni de corupție, ci un dosar construit nelegal, din trunchierea și mixarea unor convorbiri fără conotații penale, din obținerea de declarații prin amenințare și șantaj, menite a îndepărta un judecător dintr-un dosar penal.

Revizuientul-condamnat a apreciat că cererea sa este admisibilă, întrucât temeiurile care duc la admiterea acesteia nu rezultă în principal din dosarul cauzei, ci din elemente exterioare acestuia, pe care instanțele nu le-au cunoscut și nu le-au avut în vedere cu ocazia soluționării dosarului.

Revizuientul-condamnat a mai subliniat că faptele sau împrejurările invocate trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, nu pentru părțile din proces. Aceasta înseamnă că ele trebuie aduse la cunoștința instanței pentru prima dată în cererea de revizuire sau, deși au fost invocate anterior, în instanță, nu s-a procedat la dovedirea lor, situație în care se află și revizuientul-condamnat.

În drept, revizuientul-condamnat a invocat art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Revizuientul-condamnat a solicitat rejudecarea cauzei și, în consecință, pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, având în vedere că în spațiul public au apărut împrejurări și fapte noi care nu au fost cunoscute la momentul soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză; totodată, revizuientul-condamnat a mai solicitat, în baza art. 460 C. proc. pen., suspendarea executării sentinței penale atacate, deoarece se află în executarea unei pedepse privative de libertate pentru pretinse infracțiuni care s-au întemeiat pe probe nelegale și pe o hotărâre lipsită de fundament, fiindu-i afectată libertatea individuală.

Din dispoziția Curții s-au atașat la dosarul cauzei Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire se solicită și dosarul nr. x/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală (dosarul din calea de atac a apelului).

Analizând cererea de revizuire, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2014, în ceea ce îl privește pe revizuientul-condamnat A. s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din complicitate la săvârșirea a cinci infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale).

S-a respins cererea formulată de inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, prin înlăturarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 367 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 ani închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în ceea ce îl privește pe revizuientul-condamnat A., s-au dispus următoarele:

S-a admis apelul declarat de inculpat împotriva Sentinței penale nr. 76/F din data de 24 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, în fond, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, pedeapsă principală, și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale);

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

- sporul de 4 ani închisoare.

În baza art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 367 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani și 6 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma admisibilității în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 alin. (2) C. proc. pen., a reținut următoarele:

Pe de o parte, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Pe de altă parte, conform art. 459 alin. (1) și alin. (3) lit. a) - f) C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de revizuire dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de lege, printre care, relevante pentru prezenta cauză sunt cele statuate în art. 459 alin. (3) lit. b) și f) C. proc. pen. rap. la art. 456 alin. (2) și (4) C. proc. pen., dispoziții care, așa cum s-a precizat anterior, nu au fost respectate de către revizuient.

În acest context, Curtea a reținut că susținerile formulate de revizuientul-condamnat în cerere sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat, astfel că nu pot fi verificate și analizate prin prisma temeiului de drept invocat, de natură a conduce la o soluție diametral opusă celei de condamnare.

De asemenea, Curtea a constatat că motivele invocate de revizuientul-condamnat nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C. proc. pen., reaprecierea asupra mijloacelor de probă deja administrate în cauză și administrarea unor noi mijloace de probă solicitate de revizuientul-condamnat prin intermediul prezentei cereri neputându-se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel că, de plano, aceste motive nu pot reprezenta fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanțe la momentul judecării cauzei în primă instanță și în calea de atac a apelului.

Astfel, Curtea a remarcat faptul că revizuientul-condamnat nu a indicat fapte (probatorii) noi ori alte împrejurări noi dintre cele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci a solicitat administrarea unor mijloace noi de probă constând în audierea unor martori și efectuarea unei expertize tehnice privind convorbirile ambientale.

Or, în acest context, Curtea a constatat că, în calea extraordinară de atac a revizuirii, nu se poate proceda - așa cum în mod nefondat a solicitat revizuientul-condamnat - la reaprecierea sau prelungirea probatoriului asupra căruia s-au pronunțat deja instanțele, în primă instanță și în apel.

Curtea a subliniat că faptele sau împrejurările avute în vedere de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. reprezintă probele propriu-zise, astfel cum acestea sunt definite prin art. 97 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

De asemenea, Curtea a mai constatat că aspectele invocate de către revizuientul-condamnat - care, în opinia sa, ar reieși din conținutul unor discuții apărute în spațiul public (televizate) - nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b) - f) C. proc. pen., Curtea a reținut că nici acestea nu au incidență în prezenta cauză, deoarece revizuientul-condamnat nu a invocat vreun motiv de fapt de natură a se putea circumscrie acestor cazuri.

Or, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritatea de lucru judecat.

Așadar, s-a arătat că a accepta o soluție contrară celei enunțate anterior ar însemna, fără îndoială, încălcarea principiul autorității de lucru judecat, ceea ce, pe de o parte, nu poate fi admis într-o astfel de situație, iar pe de altă parte, nu a fost nici în litera și nici în spiritul legii atunci când au fost edictate dispozițiile prevăzute de art. 453 și urm. C. proc. pen.

Totodată, Curtea a dat eficiență juridică deplină Deciziei nr. 60 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din 30 iulie 2008, obligatorie, potrivit art. 414

5

alin. (4) din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen. - decizie care își menține valabilitatea și în actuala reglementare - care a statuat în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 este inadmisibilă. În considerentele acestei decizii s-a reținut că, din conținutul art. 393 și 394 din Legea nr. 29/1968 rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Legea nr. 29/1968, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere. Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 din Legea nr. 29/1968.

Din reglementările de ansamblu cuprinse în art. 393 - 406 din Legea nr. 29/1968 rezultă că soluționarea cererii de revizuire parcurge două etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. De aceea, a considera că în procedura admiterii în principiu, prevăzută în art. 403 din Legea nr. 29/1968, în ipoteza absenței cazurilor prevăzute de art. 394 din același cod, ar trebui pronunțată o soluție de respingere a cererii ca nefondată ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluțiile ce se pot pronunța după rejudecare potrivit art. 406 alin. (4) din Legea nr. 29/1968. Or, soluția de respingere a cererii de revizuire ca nefondată nu ar putea fi adoptată decât în etapa a doua, aceea a rejudecării după admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în fața unei contradicții lipsite de sens între cele două etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singură. De altfel, din întreaga reglementare privind soluționarea cererii de revizuire în fața instanței rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele două faze menționate. Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluțiile ce pot fi pronunțate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, conform art. 403 alin. (3) teza I din Legea nr. 29/1968, fie respingerea cererii ca inadmisibilă, prin sentință, conform art. 403 alin. (3) teza a-II-a din Legea nr. 29/1968.

Față de cele expuse, în baza art. 459 alin. (2) și (5) C. proc. pen. cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuientul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Împotriva Sentinței penale nr. 110/F din data de 4 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală a declarat apel revizuientul- condamnat A., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire, apreciind că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

A susținut că aspectele invocate în motivarea cererii constituie împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la momentul dezlegării pricinii și care dovedesc faptul că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală.

De asemenea, a arătat că în cauză există împrejurări noi, necunoscute de instanță, care se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen., astfel că a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu consecința rejudecării cauzei de către Curtea de Apel București.

Examinând apelul declarat de condamnatul - revizuient A. împotriva Sentinței penale nr. 110/F din data de 4 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Pentru a se reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză", este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost cunoscute de către instanță la judecarea cauzei, iar acestea singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

Prin Sentința penală nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap.la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 367 alin. (3) C. pen., A., a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 2 ani și 6 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de influență, complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (5 acte materiale) și complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Împotriva Sentinței penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

În motivarea cererii, revizuientul-condamnat a susținut că la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 76/F din 24 aprilie 2015, în spațiul public au apărut date referitoare la fapte și împrejurări noi legate de această cauză, care nu au fost cunoscute la data soluționării acesteia și, implicit, la data pronunțării acestor hotărâri și care conferă o nouă viziune asupra evenimentelor care au fost cercetate, în sensul că toată apărarea formulată de revizuient, respinsă de facto de către toate instanțele de judecată prin respingerea tuturor probelor care permiteau verificarea acesteia, a fost corectă și legală.

A arătat că aceste fapte și împrejurări noi constau în faptul că la data de 1 ianuarie 2017, postul de televiziune B. a dat publicității o înregistrare a unei convorbiri ambientale purtate de către fostul președinte al României, C., cu o persoană necunoscută, în care acesta făcut unele afirmații în legătură cu modalitatea în care judecătorul D. a fost înlocuit în completul de judecată de judecătoarea G., precum și faptul că la același post de televiziune, fostul deputat I. a afirmat că în ultimii 10 ani, multor persoane li s-au făcut mari nedreptăți, că milioane de români au fost păcăliți la "suspendarea lui C., felul în care a fost deturnată voința N. la numirea lui F., cazul lui H. cu judecătorul D., felul în care s-a măsluit dosarul H. - O.".

A mai arătat că starea de fapt prezentată în rechizitoriu nu este corect stabilită și nu reflectă adevărul, coinculpatului D. și celorlalți coinculpați, colateral, fiindu-le "fabricat" acest dosar, datorită dosarelor sensibile pe care acesta le-a avut de soluționat ca judecător la Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, adică a dosarului "H.".

Analizând motivele invocate, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu constituie fapte sau împrejurări necunoscute de instanța de fond și de apel, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară, apte să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Aspectele la care revizuientul face referire rezultă din conținutul unor discuții apărute în spațiul public prin intermediul unui post de televiziune și nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Deși a menționat că nu solicită readministrarea probatoriului sau rediscutarea unor aspecte care deja au intrat în autoritate de lucru judecat, revizuientul a solicitat administrarea unor mijloace noi de probă, constând în audierea ca martor a fostului președinte C., audierea ca martor prin comisie rogatorie a fostului deputat I. și efectuarea unei expertize tehnice cu privire la convorbirile ambientale prezentate de acuzare.

Raportat la motivele invocate, se constată că, prin cererea formulată, se tinde la reaprecierea și prelungirea probatoriului asupra căruia cele două instanțe, de fond și de apel, s-au pronunțat deja, ceea ce în calea de atac a revizuirii nu este posibil.

Totodată, Înalta Curte apreciază că revizuentul solicită de fapt repunerea în discuție a incidenței Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale, aspect ce nu se poate realiza în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, nelegalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale putând fi cenzurată numai de judecătorul de cameră preliminară, faza procesuală evaluată și decelată în mod definitiv.

De asemenea, transcrierile presupus făcute de ofițeri din cadrul Serviciului Român de Informații nu sunt acte de urmărire penală, ci sunt acte procedurale de punere în executare a unor măsuri luate de organul de urmărire penală.

În același timp, se mai constată că mijloacele de probă care au constituit suportul probator al soluției primei instanțe au fost obținute în mod legal, au fost administrate în cursul cercetării judecătorești în condiții specifice de asigurare a garanțiilor procesuale ale părților și au fost evaluate de instanță prin coroborarea lor cu restul ansamblului probator.

Pentru a se reține incidența cazului de revizuire invocat este necesar ca împrejurările noi, preexistente hotărârii în discuție și rămase necunoscute instanței care a pronunțat-o, să aibă aptitudinea de a stabili o situație de fapt care să dovedească eroarea de judecată, iar nu în scopul de a obține administrarea de probe noi.

Or, în lipsa unor condiții de admisibilitate a revizuirii nu se poate obține, prin intermediul acestei căi de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.

Față de considerentele menționate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul- condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 110/F din data de 4 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 110/F din data de 4 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2/2018, (x/2018).

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 septembrie 2018.

Procesat de GGC - MM