ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3929/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3929/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 170 din 12 iulie

2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul G.C.S., cetățean român, studii 12 clase, agent al Poliției de Frontieră

la P.C.T.F. Urziceni, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de

mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. a

fost achitat inculpatul B.M., cetățean român, căsătorit, un copil minor, studii

medii, șofer la P&K L.C., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare

de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen.

În baza art. 257 C.

pen. a fost condamnat inculpatul B.M., cetățean român, căsătorit, un copil

minor, studii medii, șofer la P&K L.C., pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C.

pen. s-a stabilit termen de încercare 4 ani, termen compus din durata pedepsei

aplicate și un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen. instanța de fond a învederat inculpatului dispozițiile relative la

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 257

alin. (2) C. pen. cu trimitere la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus

confiscarea sumei de 3.000 euro depuși conform procesului-verbal la Registrul

Corpurilor Delicte la poziția nr. 47/2008.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.M. să plătească suma de

2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare au fost trimiși în judecată,

inculpații G.C.S., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută și

pedepsită de art. 254 C. pen. și B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. și dare de mită,

prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., reținându-se în fapt următoarele:

La data de 15

noiembrie 2007, orele 04,45, lucrători din cadrul D.P.F. Oradea împreună cu

lucrători din cadrul B.C.C.O. Târgu Mureș au acționat în vederea identificării

și prinderii, la ieșirea din România prin P.T.F. Urziceni Satu Mare, a unui

număr de 6 cetățeni moldoveni, care erau transportați cu 2 autoturisme conduse

de către P.I.D. și M.S., aceștia fiind cercetați în Dosar nr. 8/D/P/2006 al

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de migranți.

În urma cercetărilor

derulate în cadrul anchetei penale s-a stabilit următoarea situație de fapt:

În baza unei

înțelegeri avute între M.S. și „G.", cetățean moldovean, în noaptea de 8/9

noiembrie 2007, acesta din urmă a intrat în România însoțit de un număr de 6

cetățeni moldoveni, care aveau pașapoarte moldovenești cu viză legală. În

schimbul scoaterii din țară a acestor cetățeni moldoveni, M.S. urma să

primească la destinație (Italia) suma de 2.200 euro/persoană, urmând să le

procure, prin P.I.D., cărți de identitate false românești. În vederea

identificării unei variante fără riscuri de ieșire din țară împreună cu

cetățenii moldoveni, P.I.D. a luat legătura cu o persoană „F." care a

lăsat să se înțeleagă că ar avea influență la P.T.F. Borș, variantă care nu s-a

concretizat, rămânând la nivelul de discuții.

La data de 12

noiembrie 2007 numitul M.R.G. plecă la Reghin pentru achiziționarea de

cherestea ocazie cu care îl cunoaște pe P.I.D. care îi propune să-i ajute, în

sensul de a-i pune în legătură cu o persoană care să le faciliteze ieșirea din

țară.

Inițial, acesta a

refuzat propunerea, însă ulterior amintindu-și de „M." din Carei,

identificat sub numele de B.M., care îi spusese în trecut că ar putea să treacă

împreună persoane peste frontieră, a acceptat. M.R.G. le-a transmis faptul că

B.M. îi poate ajuta în schimbul sumei de 3.000 euro (500 euro/persoană) să

treacă în Ungaria prin P.T.F. Urziceni.

În baza acestei

promisiuni, M.S., P.I.D. împreună cu M.R.G. a îmbarcat cetățenii moldoveni în

două autoturisme, respectiv P. de culoare gri, cu nr. de înmatriculare (...) și

P.G. de aceeași culoare cu nr. de înmatriculare (...), care în data de 14

noiembrie 2007 au plecat spre localitatea Carei, unde P.I.D. i-a dat lui M.R.G.

suma de 3.000 euro care-i reveneau persoanei care rezolva ieșirea din țară, și

anume B.M. Banii au fost dați soției acestuia, B.C., care l-a informat pe

acesta că a primit banii, moment în care B.M. i-a reconfirmat lui M.R.G. că

ieșirea din țară este rezolvată cu un lucrător de la P.T.F. Urziceni,

îndrumându-i să ajungă la graniță în jurul orei 4,30 - 4,00. Ulterior

transmiterii banilor, M.R.G. s-a întors la Oradea ceilalți îndreptându-se spre

ieșirea din țară.

Ajunși la punctul de

trecere a frontierei, cele 2 autoturisme au fost oprite la control și reținute.

În urma cercetărilor

a rezultat că din suma de 3.000 euro, 2.000 euro i-ar fi revenit agentului

poliției de frontieră G.C.S., restul urmând să-i păstreze B.M.

Inculpatul B.M. a

recunoscut și regretat fapta comisă, fiind cooperant încă de la primele

audieri, însă inculpatul G.C.S. a declarat că nu a avut nicio legătură cu cele

întâmplate. Susținerile inculpatului G.C.S. sunt combătute de probele existente

la dosar și anume declarațiile inculpatul B.M., declarația martorei B.C. De

asemenea, contrar dispozițiilor în vigoare, agentul poliției de frontieră

G.C.S., în noaptea de 14/15 noiembrie 2007 a intrat în post având asupra sa

telefonul mobil cu nr. xxxxxxx, de pe care, conform procesului-verbal de

interpretare a frecvenței apelurilor de la/pe acest număr de telefon, a

transmis în data de 15 noiembrie 2007 un mesaj SMS, la ora 04,25 învinuitului

B.M. Motivarea inculpatului G.C.S. că s-a prezentat în post cu telefonul mobil

asupra sa, deoarece nu funcționa linia telefonică din P.T.F. Urziceni, s-a

apreciat că nu poate fi reținută, întrucât lucrătorii punctului au fost dotați

în acest sens cu stații de emisie-recepție, el fiind sancționat disciplinar

pentru folosirea telefonului mobil în timpul serviciului de către I.J.P.F. Satu

Mare.

Inculpatul B.M. a

aflat încă din acea noapte că acțiunea a eșuat, iar la cca. 2 - 3 zile l-a

sunat o persoană de sex masculin care s-a prezentat ca fiind cetățean moldovean

și care i-a cerut banii, cei 3.000 euro, înapoi. Banii i-au fost trimiși lui

M.R.G., care în data de 20 noiembrie 2007 a fost surprins în timp ce vroia să

schimbe bani din euro în lei, la o casă de schimb valutar în vederea trimiterii

lor lui P.I.D., banii fiind ridicați, în vederea confiscării, de către

lucrătorii din cadrul D.G.A. Oradea.

Instanța de fond,

analizând actele și lucrările dosarului a reținut în fapt următoarele:

În virtutea unor

relații de amiciție mai vechi, în cursul anului 2007, numitul M.R.G. (martor în

prezenta cauză), îl contactează telefonic pe inculpatul B.M., întrebându-l dacă

acesta poate să faciliteze ieșirea din țară a unui număr de șase cetățeni

moldoveni.

Deși inițial,

inculpatul B.M. a refuzat propunerea martorului M.R.G., ulterior, cedând

insistențelor acestuia, a fost de acord, pretinzând suma de 3.000 euro (câte

500 euro/persoană), pentru a le facilita ieșirea din țară prin P.T.F. Urziceni.

Aceste aspecte legate

de înțelegerea intervenită între cei doi sunt probate, atât prin declarațiile

martorului M.R.G., declarațiile ușor oscilante ale inculpatului B.M., dar și

prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei

doi.

Conform acestor

transcrieri, în data de 12 noiembrie 2007, aceștia au stabilit printr-o

convorbire telefonică suma care se va plăti pentru fiecare cetățean, precum și

o parte din modalitatea de a le asigura acestora trecerea, în sensul în care

inculpatul B.M. (zis M. în convorbirea telefonică), i-a spus martorului că el

nu se ocupă și de procurarea documentelor.

Într-o convorbire

ulterioară, martorul i-a spus inculpatului B.M. că documentele de călătorie au

fost „făcute" de o persoană din județul Mureș, singurul impediment vizibil

fiind acela că „sunt prea proaspete". În aceeași modalitate, prin

convorbire telefonică sau mesaj, sunt puse la punct toate detaliile călătoriei,

în sensul în care inculpatul i-a indicat martorului că bani pretinși în

schimbul ajutorului să fie duși de către martor la domiciliul inculpatului B.M.

din mun. Carei, unde să fie înmânați soției acestuia.

Acest aspect a fost

dovedit atât prin recepționarea mesajului SMS, cât și prin declarația soției

inculpatului, B.C., audiată atât în faza de urmărire penală cât și în fața

instanței de judecată.

În fața instanței de

fond, martora a testat în sensul în care recunoaște primirea unei sume de bani,

în cursul lunii noiembrie 2007, de la numitul R., pe care îl cunoștea vag,

știind că a mai avut diverse afaceri cu soțul ei, însă, a precizat că nu

cunoaște destinația acestei sume de bani, martorul M.R.G. spunându-i acesteia,

în legătură cu motivul pentru care au fost dați bani, că „știe M.".

Din declarația

martorului M.R.G., instanța de fond a reținut că, inculpatul B.M. a lăsat să se

înțeleagă că va reuși trecerea acestor cetățeni moldoveni peste graniță cu

sprijinul unui agent de poliție de frontieră, însă, nu a precizat despre cine

este vorba, născând în mintea martorului chiar bănuiala că nu va vorbi de fapt

cu nimeni. A declarat martorul „nu am fost convins că inculpatul B.M. mă va

ajuta în această operațiune, m-am gândit că îmi va lua bani și îmi va trage

țeapă".

Din actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că cele două mașini

(„căruțe" cum le numeau în convorbirile telefonice), una cu număr de

București și una cu număr de Mureș, au ajuns în P.T.F. Urziceni, unde la

controlul documentelor s-a constatat că acestea erau false și unde cetățenilor

moldoveni le-a fost interzisă ieșirea din țară.

În acest interval de

timp, inculpatul B.M. nu se afla în țară, ci în Germania, discutând telefonic

cu soția sa și cu martorul M.R.G.

Conform propriei

declarații dată în fața judecătorului, inculpatul B.M. a declarat că a acceptat

să îl ajute pe martorul M.R.G. pentru că nu mai scăpa de insistențele acestuia,

nu a avut niciodată intenția de a discuta despre această trecere frauduloasă cu

niciun funcționar din punctul de frontieră, și în acest sens nici nu a discutat

cu nimeni din cadrul Poliției de Frontieră.

În ceea ce privește

suma remisă de martor soției sale, inculpatul B.M. a recunoscut că el este cel

care l-a îndrumat pe acesta acasă la el, însă, a precizat că suma a restituit-o

a doua zi după întoarcerea în țară. I-a spus, însă, martorului că va vorbi cu

cineva de la frontieră, fără să indice însă niciun nume.

Raportat la probele

administrate și la starea de fapt reținută de către instanță, aceasta a

apreciat că fapta inculpatului B.M. de a lăsa să se creadă că are influență pe

lângă un agent/ofițer al poliției de frontieră cu ajutorul căruia va facilita

trecerea peste frontieră a unui număr de șase cetățeni moldoveni, primind în

schimbul acestei promisiuni suma de 3.000 euro, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, faptă săvârșită cu

vinovăție, pentru care instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 2

ani închisoare. Prin același act de sesizare al instanței s-a reținut în

sarcina inculpatului B.M. și săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută

și pedepsită de art. 255 C. pen., pentru care instanța de fond l-a achitat, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Prima instanță a

apreciat că această soluție se impune a fi pronunțată raportat la probele

administrate din care nu rezultă săvârșirea acestei infracțiuni în niciuna din

formele laturii obiective ale acesteia. Infracțiunea de dare de mită, este o

infracțiune comisivă al cărui element material poate fi realizat prin

săvârșirea uneia dintre următoarele acțiuni, prevăzute alternativ în textul

legii: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcționar

pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act

referitor la îndatoririle sale de serviciu, ori pentru a efectua un act contrar

acestor îndatoriri.

Tribunalul Satu Mare

a reținut că, în ceea ce privește forma de comitere prin oferirea sau darea de

bani, nu s-a probat nici în cursul urmăririi penale și nici în timpul

cercetării judecătorești, nicio sumă de bani nefiind remisă inculpatului

G.C.S., trimis în judecată prin același act de sesizare pentru infracțiunea

corelativă de luare de mită.

Inculpatul B.M. a

declarat că nu a discutat cu niciun agent al poliției de frontieră, mai mult

decât atât nici nu intenționa să o facă. Declarația acestuia se coroborează cu

declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, mai ales a

martorului M.R.G., care la un moment dat s-a gândit că inculpatul B.M. va lua

bani și nu va rezolva nimic. Banii așa cum s-a dovedit au fost restituiți

integral de către inculpatul B.M., martorului M.R.G..

Raportat la pedeapsa

aplicată de către instanța de fond inculpatului B.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, constatând îndeplinite condițiile

prevăzute în art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de

individualizare a pedepselor prevăzute în art. 72 C. pen., cât și de

circumstanțele concrete în care fapta a fost săvârșită.

Inculpatul B.M. este

un inculpat aflat la primul contact cu legea penală, a avut până la momentul

săvârșirii infracțiunii pentru care s-a aplicat prezenta pedeapsă, o conduită

pro-socială, care a condus instanța de fond la convingerea că reeducarea

acestuia se poate atinge și fără executarea pedepsei.

În ceea ce privește

infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și cercetat inculpatul

G.C.S., aceea de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen.,

instanța de fond a dispus, după cum s-a arătat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea acestuia

de sub învinuirea săvârșirii acestei infracțiuni.

Instanța de fond a

apreciat că în niciuna din formele laturii obiective nu a fost săvârșită nicio

faptă de către inculpatul G.C.S.

Tribunalul Satu Mare

a constatat că nu a fost dovedit nici în cursul urmăririi penale și nici în

cursul cercetării judecătorești, nicio relație între inculpatul B.M., care

conform actului de sesizare i-ar fi promis lui G.C.S. suma de 2000 euro, pentru

ca acesta, în calitatea sa de agent al poliției de frontieră, în P.T.F.

Urziceni, să le faciliteze ieșirea din țară a celor șase cetățeni moldoveni.

În cursul urmăririi

penale, la soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului

G.C.S., parchetul a folosit în motivarea propunerii de arestare ca și element

care să conducă la concluzia existenței unor indicii de săvârșire a

infracțiunii de către inculpat, un SMS, care ar confirma o înțelegere între

inculpatul B.M. și inculpatul G.C.S.

Legat de acest mesaj

scris, instanța de fond a apreciat că nici acesta, chiar și singur, necoroborat

cu alte probe, nu poate conduce la concluzia comiterii faptei de luare de mită,

în forma de realizare a laturii obiective, prin nerespingerea de către

făptuitor a promisiunii de realizare a unor foloase.

A accepta o

promisiune înseamnă a-și exprima acordul cu privire la promisiunea făcută de

cineva. Acceptarea presupune întotdeauna o ofertă, a cărei existență nu a fost

dovedită nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării

judecătorești, sens în care instanța de fond a dispus achitarea inculpatului

B.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 257

alin. (2) C. pen. cu trimitere la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus

confiscarea sumei de 3.000 euro, depuși conform procesului-verbal la registrul

corpurilor delicte.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Satu Mare și inculpatul B.M.

Reprezentantul parchetului

a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în

rejudecare, a se dispune condamnarea inculpaților. În motivarea apelului s-a

arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, faptele ce se rețin

în sarcină acestora au fost dovedite cu probele de la dosar. S-a relevat că

apărările inculpatului intimat G.C.S. sunt nefondate, acesta a transmis un SMS

inculpatului B.M. la ora 4,25. S-a menționat că s-a dovedit că soția

inculpatului B.M. a primit banii acasă.

Inculpatul-apelant

B.M., prin avocat, a susținut apelul, a solicitat admiterea acestuia,

desființarea în parte, a hotărârii instanței de fond și a se dispune achitarea

inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență. În motivarea

apelului s-a arătat că starea de fapt prezintă relevanță deoarece fiecare

amănunt prezintă importanță din punct de vedere juridic. S-a relevat că a

existat o înțelegere între numitul M.R.G. și inculpatul B.M. pentru trecerea

peste frontieră în mod fraudulos a unor cetățeni moldoveni. S-a precizat că

M.R.G. nu era prieten cu inculpatul B.M., a încercat să-l provoace pe acesta și

să-l determine să comită infracțiuni. S-a menționat că inculpatul a acceptat

suma de bani care a fost remisă soției lui, nu a făcut nimic pentru a facilita

trecerea peste frontieră în mod fraudulos a cetățenilor moldoveni, nu a luat

legătura cu niciun polițist, mai mult decât atât, nici nu intenționa să o facă,

doar l-a indus în eroare pe M.R.G. S-a mai relevat că un SMS nu poate duce la

reținerea infracțiunii de trafic de influență.

Verificând hotărârea

apelată atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform

prevederilor art. 371 alin. (2) și art. 378 alin. (2) C. proc. pen., instanța

de apel a constatat că ambele apeluri sunt nefondate și în consecință, au fost

respinse ca atare în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În continuare

împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea,

în termen legal, s-au exercitat recursuri de către aceeași titulari, respectiv

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul B.M.

Reprezentantul

parchetului a solicitat admiterea recursului și în rejudecare, a se dispune

condamnarea inculpaților. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit

s-a dispus achitarea inculpaților, faptele ce se rețin în sarcina acestora au

fost dovedite cu probele de la dosar. S-a relevat că apărările inculpatului

intimat G.C.S. sunt nefondate, sunt combătute de declarațiile inculpatului

B.M., procesul-verbal de confruntare, acesta a transmis un SMS inculpatului

B.M. la ora 4,25. S-a menționat că s-a dovedit că soția inculpatului B.M. a

primit banii acasă, că acesta din urmă a avut o înțelegere cu G.C.S. care este

polițist de frontieră.

Inculpatul recurent

B.M., prin avocat, a solicitat admiterea acestuia și a se dispune achitarea

inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență. În motivarea

recursului s-a arătat că starea de fapt prezintă relevanță deoarece fiecare

amănunt prezintă importanță din punct de vedere juridic. S-a relevat că a

existat o înțelegere între numitul M.R.G. și inculpatul B.M. pentru trecerea peste

frontieră în mod fraudulos a unor cetățeni moldoveni. S-a precizat că M.R.G. nu

era prieten cu inculpatul B.M., a încercat să-l provoace pe acesta și să-l

determine să comită infracțiuni. S-a menționat că inculpatul a acceptat suma de

bani care a fost remisă soției lui, nu a făcut nimic pentru a facilita trecerea

peste frontieră în mod fraudulos a cetățenilor moldoveni, nu a luat legătura cu

niciun polițist, nici nu a pretins niciodată că ar avea influență asupra unui

polițist de frontieră care să faciliteze trecerea nelegală peste frontieră a

cetățenilor moldoveni, mai mult decât atât, nici nu intenționa să o facă, doar

l-a indus în eroare pe M.R.G., care chiar el a susținut că are cunoștințe la

punctul de trecere a frontierei. S-a mai relevat că un SMS nu poate duce la

reținerea infracțiunii de trafic de influență. A precizat că a fost amenințat,

intimidat de către procuror în cursul urmăririi penale.

Instanța de recurs

reține că criticile formulate de către parchet sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

În mod legal instanța

de fond a reținut că în cauză nu sunt probe suficiente pentru a dispune

condamnarea inculpaților G.C.S. și B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de

luare de mită reținută în sarcina primului și dare de mită reținută în sarcina

celui deal doilea inculpat.

Inculpatul B.M. a

revenit asupra declarației sale dată în faza de urmărire penală afirmând în

fața instanței de fond că în nicio împrejurare nu a avut vreo înțelegere cu

inculpatul G.C.S. pentru ca acesta din urmă să mijlocească contra unei sume de

bani trecerea frontierei României în Ungaria a unor persoane, în mod nelegal,

acolo unde de altfel inculpatul G.C.S. își desfășura activitatea ca agent

poliție frontieră. Ori este cunoscută împrejurarea juridică că, în pronunțarea soluțiilor

de către instanță, valoare probatorie concretă trebuie să dobândească

mijloacele de probă administrate în fața organului judiciar independent,

evident în măsura în care se coroborează între ele, luate astfel într-un cadru

ce permite discutarea de un proces echitabil, în toate coordonatele sale

esențiale.

Așa cum rezultă din

actele de la dosar, întreaga acuză la adresa inculpatului G.C.S. s-a bazat pe

această declarație din cursul urmăririi penale a pretinsului coinculpat,

coroborată și cu faptul că inculpatul G.C.S. ar fi avut asupra sa în acea

noapte un telefon mobil, dispoziție contrară legii, pentru care a și fost

sancționat disciplinar.

În apel, instanța a

dispus audierea colegilor de tură cu care inculpatul G.C.S. și-a desfășurat

activitatea în noaptea de 14/15 noiembrie 2007, când afirmativ ar fi urmat să

faciliteze trecerea a șase cetățeni moldoveni în Ungaria și în urma

administrării acestor probe testimoniale a rezultat următoarele: Contrar

dispozițiilor inserate în rechizitoriul parchetului, la acea dată în punctul de

trecere al graniței Urziceni unde afirmativ urma să se săvârșească infracțiunea

nu funcționau nici stațiile de emisie recepție existente în dotarea unor

asemenea puncte și nici telefonul fix cu care ar fi trebuit să fie dotat

punctul de trecere al frontierei. Pe cale de consecință, în astfel de situații

comunicarea între centrală și punctul de trecere al frontierei se făcea doar

verbal, deplasarea făcându-se pe jos câțiva kilometri dus-întors, iar orice

eveniment de frontieră era greu de controlat în lipsa oricărui mijloc de

informare.

De altfel, dispoziția

de a nu se folosi telefoanele mobile personale în pază a fost revocată de către

organele superioare decidente ulterior acestor evenimente, permițându-li-se

utilizarea telefoanelor mobile agenților de poliție de frontieră.

Esențial însă este de

reprodus că mesajul SMS transmis de către inculpatul G.C.S. inculpatului B.M.

la ora 4,25 în noaptea de 15 noiembrie 2007 are o conotație anodină fără vreun

mesaj explicit din care să rezulte că ar fi existat vreo înțelegere între

inculpatul B.M. și inculpatul G.C.S. legată de trecerea cetățenilor moldoveni.

Mai rezultă din

materialul probator că inculpatul G.C.S. a fost cel care a reținut grupul

incriminat la punctul de trecere participând împreună cu colegii lui la primele

acte prin care aceștia au fost predați apoi organelor în drept pentru

cercetări, apărând ilogică această operațiune în condițiile în care ar fi avut

înțelegeri prealabile în sens contrar.

Pentru toate aceste

considerente, inclusiv instanța de recurs va reține că nu a fost dovedit în

cursul cercetării judecătorești că ar exista o relație între inculpatul B.M. și

inculpatul G.C.S., relație în urma căreia acesta din urmă, în calitatea sa de

agent al poliției de frontieră în P.T.F. Urziceni să faciliteze ieșirea din

țară a șase cetățeni moldoveni în schimbul sumei de 2.000 de euro.

Nu a fost probat

niciunul din conținuturile alternative ale infracțiunii de luare de mită,

respectiv faptul că prin vreo inacțiune a inculpatului G.C.S. să se poată

realiza folosul material al înțelegerii.

Nici primirea de bani

sau pretinderea unor astfel de sume de bani nu a fost probată de organele de

urmărire penală și pe cale de consecință, niciuna din formele prevăzute de

legiuitor ca și componentă a laturii obiective a infracțiunii de luare de mită,

nu a fost săvârșită și îndeplinită de inculpatul G.C.S.

Mesajul scris rămâne

un element singur, necorelat cu alte probe care, în sine, nu poate conduce la

concluzia săvârșirii faptei de luare de mită în formă de realizare a laturii

obiective, prin nerespingerea de către făptuitor a promisiunii de realizare a

unor foloase. Acceptarea unei promisiuni este urmată de exprimarea acordului cu

privire la acest fapt și presupune existența unei oferte prealabile, lucru care

nu a fost dovedit de către organele de urmărire penală.

Astfel, investigativ,

organele de urmărire penală în cauză s-au mulțumit în a merge pe o stare de

supoziție, prezumție - altfel, generalmente posibil reală - de certă conivență

între o persoană care se laudă că știe polițiști de la frontieră și un astfel

de agent, pentru a certifica un raport infracțional de dare și luare de mită.

Or, investigațiile trebuie să se materializeze în concret, probator, conducând

la un adevăr absolut pentru a justifica o soluție de condamnare. O astfel de

abordare nu poate altceva decât să justifice, în planul politicii

organizațional penale, ideea de necesitate de specializare a procurorilor,

precum cea realizată deja prin înființarea Direcției Naționale Anticorupție.

Aceleași au fost

considerentele pentru care instanța ierarhic inferioară a respins ca nefondate

criticile parchetului menținând dispozițiile de achitare a inculpatului B.M. de

sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită și a inculpatului G.C.S.

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, așa încât decizia a

fost pronunțată în condiții de deplină legalitate și temeinicie.

Cu privire la

recursul formulat de inculpatul B.M. instanța va considera criticile formulate

de către acesta drept nefondate și îl va respinge ca atare.

Așa cum rezultă din

actele și probele de la dosar inculpatul B.M. se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen.

Inculpatul s-a prevalat de faptul că ar cunoaște persoane care fac parte din

poliția de frontieră și în schimbul sumei de 3.000 euro inculpatul a promis

martorului M.R.G. că va facilita trecerea prin P.T.F. Urziceni a unui număr de

șase cetățeni moldoveni. Acest aspect este dovedit prin depozițiile martorilor

M.R.G., P.I.D., M.S. iar în faza de urmărire penală inculpatul B.M. a descris

pe larg modalitatea în care a luat banii și toată forma lui de participație la

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. De altfel însușirea banilor nu

este contestată de inculpat nici de parcursul instrumentării cauzei în fața

instanțelor.

Pentru toate aceste

considerațiuni instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de apel,

care a păstrat soluția de la fond, este legală și temeinică iar criticile

formulate de către inculpat sunt nefondate. Instanța de fond a procedat la o

justă individualizare a pedepsei în ceea ce-l privește pe inculpatul B.M.

aplicând pedeapsa într-un cuantum legal iar la modalitatea de executare a

acesteia instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului cu trecut

nepedepsit, încadrat în muncă, fapta și gradul de pericol social al faptei

săvârșire.

Văzând și

dispozițiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

și inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 7 aprilie 2011 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat B.M. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.C.S., în

sumă de 50 RON se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2011.