ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3929/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 170 din 12 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.C.S., cetățean român, studii 12 clase, agent al Poliției de Frontieră la P.C.T.F. Urziceni, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M., cetățean român, căsătorit, un copil minor, studii medii, șofer la P&K L.C., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen.

În baza art. 257 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M., cetățean român, căsătorit, un copil minor, studii medii, șofer la P&K L.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare 4 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate și un interval de timp de 2 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. instanța de fond a învederat inculpatului dispozițiile relative la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu trimitere la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 3.000 euro depuși conform procesului-verbal la Registrul Corpurilor Delicte la poziția nr. 47/2008. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.M. să plătească suma de 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare au fost trimiși în judecată, inculpații G.C.S., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen.

și B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. și dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în fapt următoarele: La data de 15 noiembrie 2007, orele 04,45, lucrători din cadrul D.P.F. Oradea împreună cu lucrători din cadrul B.C.C.O. Târgu Mureș au acționat în vederea identificării și prinderii, la ieșirea din România prin P.T.F. Urziceni Satu Mare, a unui număr de 6 cetățeni moldoveni, care erau transportați cu 2 autoturisme conduse de către P.I.D. și M.S., aceștia fiind cercetați în Dosar nr. 8/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți.

În urma cercetărilor derulate în cadrul anchetei penale s-a stabilit următoarea situație de fapt: În baza unei înțelegeri avute între M.S. și „G.", cetățean moldovean, în noaptea de 8/9 noiembrie 2007, acesta din urmă a intrat în România însoțit de un număr de 6 cetățeni moldoveni, care aveau pașapoarte moldovenești cu viză legală. În schimbul scoaterii din țară a acestor cetățeni moldoveni, M.S. urma să primească la destinație (Italia) suma de 2.200 euro/persoană, urmând să le procure, prin P.I.D., cărți de identitate false românești. În vederea identificării unei variante fără riscuri de ieșire din țară împreună cu cetățenii moldoveni, P.I.D. a luat legătura cu o persoană „F." care a lăsat să se înțeleagă că ar avea influență la P.T.F.

Borș, variantă care nu s-a concretizat, rămânând la nivelul de discuții. La data de 12 noiembrie 2007 numitul M.R.G. plecă la Reghin pentru achiziționarea de cherestea ocazie cu care îl cunoaște pe P.I.D. care îi propune să-i ajute, în sensul de a-i pune în legătură cu o persoană care să le faciliteze ieșirea din țară. Inițial, acesta a refuzat propunerea, însă ulterior amintindu-și de „M." din Carei, identificat sub numele de B.M., care îi spusese în trecut că ar putea să treacă împreună persoane peste frontieră, a acceptat. M.R.G. le-a transmis faptul că B.M. îi poate ajuta în schimbul sumei de 3.000 euro (500 euro/persoană) să treacă în Ungaria prin P.T.F. Urziceni. În baza acestei promisiuni, M.S., P.I.D.

împreună cu M.R.G. a îmbarcat cetățenii moldoveni în două autoturisme, respectiv P. de culoare gri, cu nr. de înmatriculare (...) și P.G. de aceeași culoare cu nr. de înmatriculare (...), care în data de 14 noiembrie 2007 au plecat spre localitatea Carei, unde P.I.D. i-a dat lui M.R.G. suma de 3.000 euro care-i reveneau persoanei care rezolva ieșirea din țară, și anume B.M. Banii au fost dați soției acestuia, B.C., care l-a informat pe acesta că a primit banii, moment în care B.M. i-a reconfirmat lui M.R.G. că ieșirea din țară este rezolvată cu un lucrător de la P.T.F. Urziceni, îndrumându-i să ajungă la graniță în jurul orei 4,30 - 4,00. Ulterior transmiterii banilor, M.R.G. s-a întors la Oradea ceilalți îndreptându-se spre ieșirea din țară.

Ajunși la punctul de trecere a frontierei, cele 2 autoturisme au fost oprite la control și reținute. În urma cercetărilor a rezultat că din suma de 3.000 euro, 2.000 euro i-ar fi revenit agentului poliției de frontieră G.C.S., restul urmând să-i păstreze B.M. Inculpatul B.M. a recunoscut și regretat fapta comisă, fiind cooperant încă de la primele audieri, însă inculpatul G.C.S. a declarat că nu a avut nicio legătură cu cele întâmplate. Susținerile inculpatului G.C.S. sunt combătute de probele existente la dosar și anume declarațiile inculpatul B.M., declarația martorei B.C. De asemenea, contrar dispozițiilor în vigoare, agentul poliției de frontieră G.C.S., în noaptea de 14/15 noiembrie 2007 a intrat în post având asupra sa telefonul mobil cu nr. xxxxxxx, de pe care, conform procesului-verbal de interpretare a frecvenței apelurilor de la/pe acest număr de telefon, a transmis în data de 15 noiembrie 2007 un mesaj SMS, la ora 04,25 învinuitului B.M.

Motivarea inculpatului G.C.S. că s-a prezentat în post cu telefonul mobil asupra sa, deoarece nu funcționa linia telefonică din P.T.F. Urziceni, s-a apreciat că nu poate fi reținută, întrucât lucrătorii punctului au fost dotați în acest sens cu stații de emisie-recepție, el fiind sancționat disciplinar pentru folosirea telefonului mobil în timpul serviciului de către I.J.P.F. Satu Mare. Inculpatul B.M. a aflat încă din acea noapte că acțiunea a eșuat, iar la cca. 2 - 3 zile l-a sunat o persoană de sex masculin care s-a prezentat ca fiind cetățean moldovean și care i-a cerut banii, cei 3.000 euro, înapoi. Banii i-au fost trimiși lui M.R.G., care în data de 20 noiembrie 2007 a fost surprins în timp ce vroia să schimbe bani din euro în lei, la o casă de schimb valutar în vederea trimiterii lor lui P.I.D., banii fiind ridicați, în vederea confiscării, de către lucrătorii din cadrul D.G.A.

Oradea. Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut în fapt următoarele: În virtutea unor relații de amiciție mai vechi, în cursul anului 2007, numitul M.R.G. (martor în prezenta cauză), îl contactează telefonic pe inculpatul B.M., întrebându-l dacă acesta poate să faciliteze ieșirea din țară a unui număr de șase cetățeni moldoveni. Deși inițial, inculpatul B.M. a refuzat propunerea martorului M.R.G., ulterior, cedând insistențelor acestuia, a fost de acord, pretinzând suma de 3.000 euro (câte 500 euro/persoană), pentru a le facilita ieșirea din țară prin P.T.F. Urziceni. Aceste aspecte legate de înțelegerea intervenită între cei doi sunt probate, atât prin declarațiile martorului M.R.G., declarațiile ușor oscilante ale inculpatului B.M., dar și prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi.

Conform acestor transcrieri, în data de 12 noiembrie 2007, aceștia au stabilit printr-o convorbire telefonică suma care se va plăti pentru fiecare cetățean, precum și o parte din modalitatea de a le asigura acestora trecerea, în sensul în care inculpatul B.M. (zis M. în convorbirea telefonică), i-a spus martorului că el nu se ocupă și de procurarea documentelor. Într-o convorbire ulterioară, martorul i-a spus inculpatului B.M. că documentele de călătorie au fost „făcute" de o persoană din județul Mureș, singurul impediment vizibil fiind acela că „sunt prea proaspete". În aceeași modalitate, prin convorbire telefonică sau mesaj, sunt puse la punct toate detaliile călătoriei, în sensul în care inculpatul i-a indicat martorului că bani pretinși în schimbul ajutorului să fie duși de către martor la domiciliul inculpatului B.M.

din mun. Carei, unde să fie înmânați soției acestuia. Acest aspect a fost dovedit atât prin recepționarea mesajului SMS, cât și prin declarația soției inculpatului, B.C., audiată atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată. În fața instanței de fond, martora a testat în sensul în care recunoaște primirea unei sume de bani, în cursul lunii noiembrie 2007, de la numitul R., pe care îl cunoștea vag, știind că a mai avut diverse afaceri cu soțul ei, însă, a precizat că nu cunoaște destinația acestei sume de bani, martorul M.R.G. spunându-i acesteia, în legătură cu motivul pentru care au fost dați bani, că „știe M.". Din declarația martorului M.R.G., instanța de fond a reținut că, inculpatul B.M.

a lăsat să se înțeleagă că va reuși trecerea acestor cetățeni moldoveni peste graniță cu sprijinul unui agent de poliție de frontieră, însă, nu a precizat despre cine este vorba, născând în mintea martorului chiar bănuiala că nu va vorbi de fapt cu nimeni. A declarat martorul „nu am fost convins că inculpatul B.M. mă va ajuta în această operațiune, m-am gândit că îmi va lua bani și îmi va trage țeapă". Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că cele două mașini („căruțe" cum le numeau în convorbirile telefonice), una cu număr de București și una cu număr de Mureș, au ajuns în P.T.F. Urziceni, unde la controlul documentelor s-a constatat că acestea erau false și unde cetățenilor moldoveni le-a fost interzisă ieșirea din țară.

În acest interval de timp, inculpatul B.M. nu se afla în țară, ci în Germania, discutând telefonic cu soția sa și cu martorul M.R.G. Conform propriei declarații dată în fața judecătorului, inculpatul B.M. a declarat că a acceptat să îl ajute pe martorul M.R.G. pentru că nu mai scăpa de insistențele acestuia, nu a avut niciodată intenția de a discuta despre această trecere frauduloasă cu niciun funcționar din punctul de frontieră, și în acest sens nici nu a discutat cu nimeni din cadrul Poliției de Frontieră. În ceea ce privește suma remisă de martor soției sale, inculpatul B.M. a recunoscut că el este cel care l-a îndrumat pe acesta acasă la el, însă, a precizat că suma a restituit-o a doua zi după întoarcerea în țară.

I-a spus, însă, martorului că va vorbi cu cineva de la frontieră, fără să indice însă niciun nume. Raportat la probele administrate și la starea de fapt reținută de către instanță, aceasta a apreciat că fapta inculpatului B.M. de a lăsa să se creadă că are influență pe lângă un agent/ofițer al poliției de frontieră cu ajutorul căruia va facilita trecerea peste frontieră a unui număr de șase cetățeni moldoveni, primind în schimbul acestei promisiuni suma de 3.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, faptă săvârșită cu vinovăție, pentru care instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare. Prin același act de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului B.M.

și săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen., pentru care instanța de fond l-a achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prima instanță a apreciat că această soluție se impune a fi pronunțată raportat la probele administrate din care nu rezultă săvârșirea acestei infracțiuni în niciuna din formele laturii obiective ale acesteia. Infracțiunea de dare de mită, este o infracțiune comisivă al cărui element material poate fi realizat prin săvârșirea uneia dintre următoarele acțiuni, prevăzute alternativ în textul legii: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unui funcționar pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu, ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri.

Tribunalul Satu Mare a reținut că, în ceea ce privește forma de comitere prin oferirea sau darea de bani, nu s-a probat nici în cursul urmăririi penale și nici în timpul cercetării judecătorești, nicio sumă de bani nefiind remisă inculpatului G.C.S., trimis în judecată prin același act de sesizare pentru infracțiunea corelativă de luare de mită. Inculpatul B.M. a declarat că nu a discutat cu niciun agent al poliției de frontieră, mai mult decât atât nici nu intenționa să o facă. Declarația acestuia se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, mai ales a martorului M.R.G., care la un moment dat s-a gândit că inculpatul B.M. va lua bani și nu va rezolva nimic. Banii așa cum s-a dovedit au fost restituiți integral de către inculpatul B.M., martorului M.R.G..

Raportat la pedeapsa aplicată de către instanța de fond inculpatului B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, constatând îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute în art. 72 C. pen., cât și de circumstanțele concrete în care fapta a fost săvârșită. Inculpatul B.M. este un inculpat aflat la primul contact cu legea penală, a avut până la momentul săvârșirii infracțiunii pentru care s-a aplicat prezenta pedeapsă, o conduită pro-socială, care a condus instanța de fond la convingerea că reeducarea acestuia se poate atinge și fără executarea pedepsei.

În ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și cercetat inculpatul G.C.S., aceea de luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen., instanța de fond a dispus, după cum s-a arătat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea acestuia de sub învinuirea săvârșirii acestei infracțiuni. Instanța de fond a apreciat că în niciuna din formele laturii obiective nu a fost săvârșită nicio faptă de către inculpatul G.C.S. Tribunalul Satu Mare a constatat că nu a fost dovedit nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești, nicio relație între inculpatul B.M., care conform actului de sesizare i-ar fi promis lui G.C.S.

suma de 2000 euro, pentru ca acesta, în calitatea sa de agent al poliției de frontieră, în P.T.F. Urziceni, să le faciliteze ieșirea din țară a celor șase cetățeni moldoveni. În cursul urmăririi penale, la soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului G.C.S., parchetul a folosit în motivarea propunerii de arestare ca și element care să conducă la concluzia existenței unor indicii de săvârșire a infracțiunii de către inculpat, un SMS, care ar confirma o înțelegere între inculpatul B.M. și inculpatul G.C.S. Legat de acest mesaj scris, instanța de fond a apreciat că nici acesta, chiar și singur, necoroborat cu alte probe, nu poate conduce la concluzia comiterii faptei de luare de mită, în forma de realizare a laturii obiective, prin nerespingerea de către făptuitor a promisiunii de realizare a unor foloase.

A accepta o promisiune înseamnă a-și exprima acordul cu privire la promisiunea făcută de cineva. Acceptarea presupune întotdeauna o ofertă, a cărei existență nu a fost dovedită nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești, sens în care instanța de fond a dispus achitarea inculpatului B.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită. În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu trimitere la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 3.000 euro, depuși conform procesului-verbal la registrul corpurilor delicte. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și inculpatul B.M. Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, a se dispune condamnarea inculpaților.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, faptele ce se rețin în sarcină acestora au fost dovedite cu probele de la dosar. S-a relevat că apărările inculpatului intimat G.C.S. sunt nefondate, acesta a transmis un SMS inculpatului B.M. la ora 4,25. S-a menționat că s-a dovedit că soția inculpatului B.M. a primit banii acasă. Inculpatul-apelant B.M., prin avocat, a susținut apelul, a solicitat admiterea acestuia, desființarea în parte, a hotărârii instanței de fond și a se dispune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență. În motivarea apelului s-a arătat că starea de fapt prezintă relevanță deoarece fiecare amănunt prezintă importanță din punct de vedere juridic.

S-a relevat că a existat o înțelegere între numitul M.R.G. și inculpatul B.M. pentru trecerea peste frontieră în mod fraudulos a unor cetățeni moldoveni. S-a precizat că M.R.G. nu era prieten cu inculpatul B.M., a încercat să-l provoace pe acesta și să-l determine să comită infracțiuni. S-a menționat că inculpatul a acceptat suma de bani care a fost remisă soției lui, nu a făcut nimic pentru a facilita trecerea peste frontieră în mod fraudulos a cetățenilor moldoveni, nu a luat legătura cu niciun polițist, mai mult decât atât, nici nu intenționa să o facă, doar l-a indus în eroare pe M.R.G. S-a mai relevat că un SMS nu poate duce la reținerea infracțiunii de trafic de influență. Verificând hotărârea apelată atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 371 alin. (2) și art. 378 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constatat că ambele apeluri sunt nefondate și în consecință, au fost respinse ca atare în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În continuare împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, în termen legal, s-au exercitat recursuri de către aceeași titulari, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul B.M. Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului și în rejudecare, a se dispune condamnarea inculpaților. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților, faptele ce se rețin în sarcina acestora au fost dovedite cu probele de la dosar. S-a relevat că apărările inculpatului intimat G.C.S.

sunt nefondate, sunt combătute de declarațiile inculpatului B.M., procesul-verbal de confruntare, acesta a transmis un SMS inculpatului B.M. la ora 4,25. S-a menționat că s-a dovedit că soția inculpatului B.M. a primit banii acasă, că acesta din urmă a avut o înțelegere cu G.C.S. care este polițist de frontieră. Inculpatul recurent B.M., prin avocat, a solicitat admiterea acestuia și a se dispune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de influență. În motivarea recursului s-a arătat că starea de fapt prezintă relevanță deoarece fiecare amănunt prezintă importanță din punct de vedere juridic. S-a relevat că a existat o înțelegere între numitul M.R.G.

și inculpatul B.M. pentru trecerea peste frontieră în mod fraudulos a unor cetățeni moldoveni. S-a precizat că M.R.G. nu era prieten cu inculpatul B.M., a încercat să-l provoace pe acesta și să-l determine să comită infracțiuni. S-a menționat că inculpatul a acceptat suma de bani care a fost remisă soției lui, nu a făcut nimic pentru a facilita trecerea peste frontieră în mod fraudulos a cetățenilor moldoveni, nu a luat legătura cu niciun polițist, nici nu a pretins niciodată că ar avea influență asupra unui polițist de frontieră care să faciliteze trecerea nelegală peste frontieră a cetățenilor moldoveni, mai mult decât atât, nici nu intenționa să o facă, doar l-a indus în eroare pe M.R.G., care chiar el a susținut că are cunoștințe la punctul de trecere a frontierei.

S-a mai relevat că un SMS nu poate duce la reținerea infracțiunii de trafic de influență. A precizat că a fost amenințat, intimidat de către procuror în cursul urmăririi penale. Instanța de recurs reține că criticile formulate de către parchet sunt nefondate pentru următoarele considerente: În mod legal instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt probe suficiente pentru a dispune condamnarea inculpaților G.C.S. și B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită reținută în sarcina primului și dare de mită reținută în sarcina celui deal doilea inculpat. Inculpatul B.M. a revenit asupra declarației sale dată în faza de urmărire penală afirmând în fața instanței de fond că în nicio împrejurare nu a avut vreo înțelegere cu inculpatul G.C.S.

pentru ca acesta din urmă să mijlocească contra unei sume de bani trecerea frontierei României în Ungaria a unor persoane, în mod nelegal, acolo unde de altfel inculpatul G.C.S. își desfășura activitatea ca agent poliție frontieră. Ori este cunoscută împrejurarea juridică că, în pronunțarea soluțiilor de către instanță, valoare probatorie concretă trebuie să dobândească mijloacele de probă administrate în fața organului judiciar independent, evident în măsura în care se coroborează între ele, luate astfel într-un cadru ce permite discutarea de un proces echitabil, în toate coordonatele sale esențiale. Așa cum rezultă din actele de la dosar, întreaga acuză la adresa inculpatului G.C.S. s-a bazat pe această declarație din cursul urmăririi penale a pretinsului coinculpat, coroborată și cu faptul că inculpatul G.C.S.

ar fi avut asupra sa în acea noapte un telefon mobil, dispoziție contrară legii, pentru care a și fost sancționat disciplinar. În apel, instanța a dispus audierea colegilor de tură cu care inculpatul G.C.S. și-a desfășurat activitatea în noaptea de 14/15 noiembrie 2007, când afirmativ ar fi urmat să faciliteze trecerea a șase cetățeni moldoveni în Ungaria și în urma administrării acestor probe testimoniale a rezultat următoarele: Contrar dispozițiilor inserate în rechizitoriul parchetului, la acea dată în punctul de trecere al graniței Urziceni unde afirmativ urma să se săvârșească infracțiunea nu funcționau nici stațiile de emisie recepție existente în dotarea unor asemenea puncte și nici telefonul fix cu care ar fi trebuit să fie dotat punctul de trecere al frontierei.

Pe cale de consecință, în astfel de situații comunicarea între centrală și punctul de trecere al frontierei se făcea doar verbal, deplasarea făcându-se pe jos câțiva kilometri dus-întors, iar orice eveniment de frontieră era greu de controlat în lipsa oricărui mijloc de informare. De altfel, dispoziția de a nu se folosi telefoanele mobile personale în pază a fost revocată de către organele superioare decidente ulterior acestor evenimente, permițându-li-se utilizarea telefoanelor mobile agenților de poliție de frontieră. Esențial însă este de reprodus că mesajul SMS transmis de către inculpatul G.C.S. inculpatului B.M. la ora 4,25 în noaptea de 15 noiembrie 2007 are o conotație anodină fără vreun mesaj explicit din care să rezulte că ar fi existat vreo înțelegere între inculpatul B.M.

și inculpatul G.C.S. legată de trecerea cetățenilor moldoveni. Mai rezultă din materialul probator că inculpatul G.C.S. a fost cel care a reținut grupul incriminat la punctul de trecere participând împreună cu colegii lui la primele acte prin care aceștia au fost predați apoi organelor în drept pentru cercetări, apărând ilogică această operațiune în condițiile în care ar fi avut înțelegeri prealabile în sens contrar. Pentru toate aceste considerente, inclusiv instanța de recurs va reține că nu a fost dovedit în cursul cercetării judecătorești că ar exista o relație între inculpatul B.M. și inculpatul G.C.S., relație în urma căreia acesta din urmă, în calitatea sa de agent al poliției de frontieră în P.T.F.

Urziceni să faciliteze ieșirea din țară a șase cetățeni moldoveni în schimbul sumei de 2.000 de euro. Nu a fost probat niciunul din conținuturile alternative ale infracțiunii de luare de mită, respectiv faptul că prin vreo inacțiune a inculpatului G.C.S. să se poată realiza folosul material al înțelegerii. Nici primirea de bani sau pretinderea unor astfel de sume de bani nu a fost probată de organele de urmărire penală și pe cale de consecință, niciuna din formele prevăzute de legiuitor ca și componentă a laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, nu a fost săvârșită și îndeplinită de inculpatul G.C.S. Mesajul scris rămâne un element singur, necorelat cu alte probe care, în sine, nu poate conduce la concluzia săvârșirii faptei de luare de mită în formă de realizare a laturii obiective, prin nerespingerea de către făptuitor a promisiunii de realizare a unor foloase.

Acceptarea unei promisiuni este urmată de exprimarea acordului cu privire la acest fapt și presupune existența unei oferte prealabile, lucru care nu a fost dovedit de către organele de urmărire penală. Astfel, investigativ, organele de urmărire penală în cauză s-au mulțumit în a merge pe o stare de supoziție, prezumție - altfel, generalmente posibil reală - de certă conivență între o persoană care se laudă că știe polițiști de la frontieră și un astfel de agent, pentru a certifica un raport infracțional de dare și luare de mită. Or, investigațiile trebuie să se materializeze în concret, probator, conducând la un adevăr absolut pentru a justifica o soluție de condamnare. O astfel de abordare nu poate altceva decât să justifice, în planul politicii organizațional penale, ideea de necesitate de specializare a procurorilor, precum cea realizată deja prin înființarea Direcției Naționale Anticorupție.

Aceleași au fost considerentele pentru care instanța ierarhic inferioară a respins ca nefondate criticile parchetului menținând dispozițiile de achitare a inculpatului B.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită și a inculpatului G.C.S. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, așa încât decizia a fost pronunțată în condiții de deplină legalitate și temeinicie. Cu privire la recursul formulat de inculpatul B.M. instanța va considera criticile formulate de către acesta drept nefondate și îl va respinge ca atare. Așa cum rezultă din actele și probele de la dosar inculpatul B.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen.

Inculpatul s-a prevalat de faptul că ar cunoaște persoane care fac parte din poliția de frontieră și în schimbul sumei de 3.000 euro inculpatul a promis martorului M.R.G. că va facilita trecerea prin P.T.F. Urziceni a unui număr de șase cetățeni moldoveni. Acest aspect este dovedit prin depozițiile martorilor M.R.G., P.I.D., M.S. iar în faza de urmărire penală inculpatul B.M. a descris pe larg modalitatea în care a luat banii și toată forma lui de participație la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. De altfel însușirea banilor nu este contestată de inculpat nici de parcursul instrumentării cauzei în fața instanțelor. Pentru toate aceste considerațiuni instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de apel, care a păstrat soluția de la fond, este legală și temeinică iar criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.

Instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei în ceea ce-l privește pe inculpatul B.M. aplicând pedeapsa într-un cuantum legal iar la modalitatea de executare a acesteia instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului cu trecut nepedepsit, încadrat în muncă, fapta și gradul de pericol social al faptei săvârșire. Văzând și dispozițiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat B.M. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.C.S., în sumă de 50 RON se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2011.