ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față

;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 64 din 22

martie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. 1566/40/2012, au

fost condamnați inculpații:

1.

T.A.

la:

- 2 ani închisoare și 1 an interzicere

a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) și lit.

c) teza a lll-a C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin.

(1) C. pen. Raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) și 42 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) teza

III C. pen.

În temeiul art. 81 și 82 C. pen. și art.

71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale, cât și a celor accesorii, pe o perioadă de 4 ani, atrăgându-se

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

2.

C.V.

la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art.

5 și 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.;

- 2 ani închisoare și 1 an interzicere

a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C.

pen. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită faptă prevăzută de art.

26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de

2 ani închisoare și 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81

și art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus

suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale, cât și a

celor accesorii, pe o perioadă de 4

ani, atrăgându-se atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii din data de 6 ianuarie 2012

pentru inculpatul T.A. și a reținerii și

arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la 9 ianuarie

2012 pentru

inculpata C.V.

S-a revocat măsura obligării de a nu

părăsi țara dispusă față

de inculpații T.A.

și C.V. prin încheierea din 8

martie 2012 a Tribunalului Botoșani.

S-a dispus

confiscarea specială de la inculpatul T.A. a

sumei de 100 euro, ce a făcut

obiectul infracțiunii privind pe acest

inculpat,

și a sumei de 1.000 euro, consemnată la C.E.C. Bank

Sucursala Botoșani, cu recipisa de consemnare

din 1 februarie 2012, pe numele Ș.R., ce a făcut

obiectul

infracțiunii privind pe inculpata C.V.

Inculpatul T.A. a fost obligat la

plata sumei de 2.000

lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, s-a dispus a

se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Inculpata C.V. a fost obligată la

plata sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel,prima instanță a reținut că inculpatul

T.A., în zilele de 20 decembrie 2011 și, respectiv, 06 ianuarie 2012, în

calitate de agent principal de poliție, activând la Postul de Poliție

Dersca, județul Botoșani, a primit de la denunțătorul Ș.F.

din localitatea Dersca, județul Botoșani, suma

totală de 200 euro (în

două tranșe a

câte 100 de euro), în scopul neîndeplinirii de acte

privitoare la îndatoririle sale de serviciu,

tolerându-l pe denunțător să conducă fără permis sub protecția sa, pe raza

comunei Dersca și

asigurându-l că îl

va atenționa în zilele când nu este de serviciu în

trafic pentru a nu risca să fie oprit de un alt

echipaj rutier.

Inculpata C.V.,

în luna ianuarie 2011, a pretins și

primit

de la învinuitul - denunțător Ș.F., suma de 1.000 euro, lăsând să se creadă că

are influență asupra unor funcționari

din

cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto și

înmatricularea Vehiculelor Botoșani, pe lângă

care poate interveni, în

vederea

facilitării obținerii unui permis de conducere valabil, fără

susținerea

examenelor prevăzute de lege.

La data de 20

decembrie 2011, inculpata l-a pus în legătură pe agentul

de poliție T.A.

cu denunțătorul Ș.F. și a facilitat

întâlnirea dintre cei doi, în incinta farmaciei pe care

o administrează, cunoscând scopul întâlnirii și anume, stabilirea unei

înțelegeri potrivit

căreia polițistul să-l tolereze pe denunțător să-și

conducă mașina pe

drumurile publice din comuna Dersca fără permis de

conducere, în

schimbul

sumei de 100 de euro și a intermediat primirea de către agent a banilor remiși

cu titlu de mită.

Au fost reținute

prin rechizitoriu, ca mijloace de probă, printre

altele: procese-verbale de

investigații întocmite de ofițeri delegați din

cadrul Biroului Județean

Anticorupție Botoșani; declarațiile date de

Ș.F. în calitate de

denunțător-martor și respectiv învinuit;

proces-verbal de marcare chimică și criminalistică din 05

ianuarie 2012;

proces-verbal

de constatare a infracțiunii flagrante din data de

06 ianuarie 2012 și planșa fotografică aferentă; suport optic conținând

video-filmarea

judiciară a marcării banilor și a flagrantului din

06 ianuarie 2012; declarațiile martorilor Ș.D., A.N.,

A.G., Ș.R., Ș.l., P.V.,

B.F. și P.C.; proces-verbal de consultare în

baza

de date din 10 ianuarie 2012 potrivit căruia Ș.F. nu

figurează în evidențe ca posesor de permis de conducere; procese-

verbale de redare a convorbirilor telefonice și a

discuțiilor purtate în

mediul

ambiental de denunțătorul Ș.F. și inculpații T.A. și C.V., conforme cu notele

de redare înaintate

de S.J.I.P.I. Botoșani.

Inculpații au solicitat să fie

judecați conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, arătând că recunosc și

regretă săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată mai

sus arătate, ca fiind corect descrise în

rechizitoriu, menținându-și în

acest sens declarațiile date la urmărirea

penală.

Instanța, reținând vinovăția acestora

pentru săvârșirea

infracțiunilor pentru

care au fost trimiși în judecată, a procedat la

condamnarea lor potrivit

legii.

La

individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în

vedere, pe lângă criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen., și

situația personală a

fiecăruia dintre inculpați, infractori primari, fără

antecedente penale, cu o conduită procesuală

corectă, starea lor de

sănătate, condițiile în care s-au săvârșit

infracțiunile, apreciindu-se că pentru reeducarea lor este suficientă aplicarea

unor sancțiuni

principale cu închisoare, cât

și a unor pedepse accesorii.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate

și

netemeinicie, precum și inculpatul T.A.

care a solicitat,

reindividualizarea

pedepsei aplicate pentru motivele pe larg expuse

în partea introductivă

a prezentei hotărâri.

Prin Decizia

penală nr. 59 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel

Suceava - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori

a fost admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost

desființată

în parte sentința penală nr. 64 din 22 martie 2012 a

Tribunalului Botoșani, Secția Penală și în rejudecare:

Au fost

interzise inculpatului T.A., ca pedeapsă

complementară, pe o durată de 1 an, drepturile prev. de art.

64 alin. (1)

teza a ll-a, b) și c) C. pen. (în loc de drepturile prev. de art. 64 alin.

(1)

teza a ll-a, b) și c)

teza III-a C. pen.).

S-a făcut

aplicarea în cauză, pe durata executării pedepsei principale, a disp.

art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. (în loc de

art. 64 alin. (1) teza a ll-a, b) și c)

teza III-a C. pen.).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.A.

,

care

a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că prima

instanță a

reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o

justă

interpretare probatoriului administrat în cauză.

S-a reținut că

inculpații au comis faptele pentru care au fost

trimiși în judecată, și pe care, de altfel, le-au

recunoscut

necondiționat, beneficiind de

prevederile art. 320

1

C. proc. pen., în împrejurările pe larg expuse

în considerentele hotărârii

atacate,

și că nu rezultă că inculpatul ar fi fost, în vreun fel, provocat

să comită fapta pentru care a fost trimis în

judecată, el acceptând de

bunăvoie

suma oferită de către denunțătorul Ș.F. în scopul

neîndeplinirii de acte privitoare la îndatoririle

sale de serviciu, astfel

cum pe larg au fost mai sus expuse.

Relativ la cuantumul sancțiunilor aplicate, curtea a constat că

acestea au fost

just și proporțional individualizate, prin raportare atât

la elementele

care circumstanțiază modul și mijloacele de comitere a

faptelor, cât și la persoana și

conduita inculpaților, care nu au antecedente penale, au avut un comportament

anterior adecvat în

familie

și societate, iar ulterior au conștientizat pe deplin efectele actelor lor

ilicite.

În condițiile concrete anterior

expuse, chiar și fără stabilirea în sarcina inculpaților a unor obligații și

verificarea îndeplinirii acestora, astfel cum sunt ele prevăzute de disp. art. 86

1

și urm. C. pen. care reglementează instituția suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei, scopul acestora, de reeducare și de prevenire a comiterii,

în viitor, de noi astfel de fapte poate fi atins și în modalitatea de

individualizare a executării dispusă de către prima instanță (art. 81 C. pen.).

Așadar, s-a

apreciat că solicitarea parchetului, de suspendare sub supraveghere a

executării pedepselor aplicate inculpaților, nu este întemeiată și, în

consecință, nu a fost primită.

S-a considerat că în mod greșit prima

instanță nu a dispus însă interzicerea, relativ la inculpatul T.A., în

totalitate, ca pedeapsă complementară, respectiv accesorie, a dreptului de a

ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de

natura aceleia de care acesta s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii -

drept reglementat de lit. c) de sub alin. (1) al art. 64 C. pen., ci doar a

tezei a lll-a a acestui articol, întrucât lipsește de eficiență concretă această

dispoziție restrictivă de drepturi. Prin urmare, curtea a apreciat că se impune

aplicarea, în defavoarea inculpatului, în întregul lor, a prevederilor textului

de lege anterior menționat.

Relativ la confiscarea, de la

inculpatul T.A., a sumei de 100 euro (obiect material al infracțiunii de

corupție), sunt aplicabile, ca temei legal, prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000,

iar cât privește pe inculpata C.V., cu referire la suma de 1000 euro, cele ale art.

6

1

alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât numitul Ș.F. s-a

autodenunțat după data sesizării organelor de urmărire penală, neputând

beneficia de cauza de nepedepsire prev. art. 6

1

alin. (2) din Legea nr.

78/2000.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Suceava inculpatul T.A.

Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Suceava invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen., a criticat decizia recurată pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de apel nu a indicat în

dispozitivul deciziei litera art. 64, specificând doar art. 64 alin. (1), când

în mod

corect temeiul este art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. și nu a indicat

temeiurile

de drept ale confiscării speciale, respectiv, art. 19 din Legea nr.

78/2000

- cu privire la

suma de 100 euro confiscată de la inculpatul T.A.

și respectiv art. 6

1

alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu

privire la

inculpata C.V. Ca motiv de netemeinicie a deciziei penale

procurorul a criticat pedeapsa prea blândă aplicată

inculpaților, apreciind că se impune modificarea acesteia în sensul

unei

suspendări a executării mai restrictive, prin aplicarea art. art. 86

1

C. pen. în loc de art. 81 C. pen.

Intimatul

inculpat T.A., prin apărător, a solicitat,prin

acordarea de circumstanțe atenuate

judiciare (a recunoscut fapta, nu

are antecedente penale, copil minor în întreținere), o

reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia cu menținerea

modalității de suspendare a executării (caz de casare prevăzut de art. art. 385

pct.

14 C. proc. pen.).

Recursurile nu

sunt fondate.

Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă pe lângă Curtea

de Apel Suceava.

Înalta Curte

apreciază că instanța fond, confirmată de instanța

de apel, a făcut

o corectă individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților atât în privința

cuantumului cât și în privința modalității de

executare a acestora.

În procesul de

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților

s-au avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv, gradul de pericol social

generic si concret al faptelor săvârșite, relevat de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege,

împrejurările concrete de

săvârșire, natura infracțiunilor, urmarea

produsă și scopul urmărit, precum și persoana inculpaților.

Cât privește individualizarea

modalității de executare a

pedepsei

aplicate, înalta Curtea apreciază că scopul educativ și preventiv al acesteia

va putea fi atins prin suspendarea condiționată

a executării pedepsei,

chiar în situația în care faptele comise prezintă un grad relativ ridicat de

pericol social, conduita anterioară și persoana inculpaților,care sunt la

primul conflict cu legea penală și care au un nivel de instruire care le

permite capacitatea de

apreciere a conduitei

în viitor, încât instanța de apel a fost de deplin

îndreptățită să aprecieze posibilă îndreptarea

lor fără schimbarea modalității de suspendarea a executării (și anume -

suspendarea

executării pedepsei sub

supraveghere ) așa cum s-a solicitat de către

Parchet.

În consecință,

înalta Curte apreciază că nu se impune nici

majorarea pedepselor aplicate inculpaților și nici

schimbarea modalității de executare a acestora.

Cu privire la omisiunea instanței de

apel de a trece în dispozitivul hotărârii temeiul legal al pedepsei

complementare

aplicată inculpatului T.A. Înalta

Curte apreciază că acesta

este o

eroare materială a instanței eroare care poate fi îndreptată în

condițiile art. 195 C. proc. pen., neconstituind,

așadar un

motiv de casare a deciziei.

Pentru aceeași rațiune, nici critica referitoare la neindicarea temeiurilor

de drept ale confiscării speciale a sumelor ce au făcut

obiectul infracțiunilor reținute nu

poate fi primită.

De altfel,

analizând actele și lucrările de la dosar înalta Curte

constată că instanța de fond (sentința

pag. 7) a indicat în considerentele hotărârii temeiul de drept la confiscării

sumelor de bani, respectiv dispozițiile art. 6

1

alin. (3) din Legea nr.

78/2000, cu

privire la suma de 1.000 euro,

și art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu

privire la sume de 100 euro,

apreciindu-se că neindicarea în

dispozitiv

a temeiurilor legale nu constituie decât o simplă omisiune a

instanței,

acesta arătând în alin. (10) și (11) ale dispozitivului sentinței că este vorba

de „confiscare specială".

Cu privire la

recursul declarat de inculpatul T.A.;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au

reținut în mod corect, pe baza probelor administrate,

fapta și

vinovăția inculpatului și au făcut

o încadrare corespunzătoare în

dispozițiile legii penale; sub acest

aspect instanța de fond, confirmată de instanța de apel, a apreciat judicios

atunci când a

făcut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu consecința

reducerii

semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă și maximă - ale

pedepsei.

Este

incontestabil că decizia inculpatului de recunoaștere a

faptei și solicitarea de a fi judecat în procedura simplificată

prevăzută

de art. 320

1

C. proc. pen. nu exclude, în

principiu,

posibilitatea ca instanța, în

considerarea datelor care caracterizează

pozitiv persoana și conduita inculpatului atât înainte cât și în cursul

procesului penal, să rețină și

circumstanțe atenuante prev. de art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen.

Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în

ansamblul său, arată împrejurările

care constituie circumstanțe

atenuante

judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația,

să decidă, în raport de toate

împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reținute în favoarea

inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.

Recunoașterea unor date sau împrejurări

ale realității ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă

circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea

faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe

inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de

lege pentru infracțiunea săvârșită ar satisface imperativul unei juste

individualizări a pedepsei.

În cauză însă

inculpatul a comis o infracțiune gravă - luare de mită - faptă în raport cu

care instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au

apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., că 2 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar

și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen. ) -

reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de considerentele ce precedă și

avându-se în vedere și faptul că, verificându-se din oficiu, decizia atacată în

raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se

identifică existenta altor motive care să ducă la casare, urmează ca

recursurile declarate în cauză - de Parchetul și de inculpatul T.A. să fi

respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat, potrivit dispozitivului, urmând ca onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.V., în sumă de 200 lei, să fie

plătit din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul T.A.

Împotriva

deciziei penale nr. 59 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava - Secția Penală

și pentru Cauze cu Minori.

Obligă

recurentul intimat inculpat T.A. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.V., în sumă de 200

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2012.