ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2012

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 64 din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. 1566/40/2012, au fost condamnați inculpații: 1. T.A. la: - 2 ani închisoare și 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) și lit. c) teza a lll-a C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. Raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și lit. c) teza III C. pen. În temeiul art. 81 și 82 C. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, cât și a celor accesorii, pe o perioadă de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 2. C.V. la: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 2 ani închisoare și 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 1 an interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 81 și art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, cât și a celor accesorii, pe o perioadă de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii din data de 6 ianuarie 2012 pentru inculpatul T.A. și a reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la 9 ianuarie 2012 pentru inculpata C.V.

S-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații T.A. și C.V. prin încheierea din 8 martie 2012 a Tribunalului Botoșani. S-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.A. a sumei de 100 euro, ce a făcut obiectul infracțiunii privind pe acest inculpat, și a sumei de 1.000 euro, consemnată la C.E.C. Bank Sucursala Botoșani, cu recipisa de consemnare din 1 februarie 2012, pe numele Ș.R., ce a făcut obiectul infracțiunii privind pe inculpata C.V. Inculpatul T.A. a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Inculpata C.V. a fost obligată la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut că inculpatul T.A., în zilele de 20 decembrie 2011 și, respectiv, 06 ianuarie 2012, în calitate de agent principal de poliție, activând la Postul de Poliție Dersca, județul Botoșani, a primit de la denunțătorul Ș.F. din localitatea Dersca, județul Botoșani, suma totală de 200 euro (în două tranșe a câte 100 de euro), în scopul neîndeplinirii de acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, tolerându-l pe denunțător să conducă fără permis sub protecția sa, pe raza comunei Dersca și asigurându-l că îl va atenționa în zilele când nu este de serviciu în trafic pentru a nu risca să fie oprit de un alt echipaj rutier.

Inculpata C.V., în luna ianuarie 2011, a pretins și primit de la învinuitul - denunțător Ș.F., suma de 1.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto și înmatricularea Vehiculelor Botoșani, pe lângă care poate interveni, în vederea facilitării obținerii unui permis de conducere valabil, fără susținerea examenelor prevăzute de lege. La data de 20 decembrie 2011, inculpata l-a pus în legătură pe agentul de poliție T.A. cu denunțătorul Ș.F. și a facilitat întâlnirea dintre cei doi, în incinta farmaciei pe care o administrează, cunoscând scopul întâlnirii și anume, stabilirea unei înțelegeri potrivit căreia polițistul să-l tolereze pe denunțător să-și conducă mașina pe drumurile publice din comuna Dersca fără permis de conducere, în schimbul sumei de 100 de euro și a intermediat primirea de către agent a banilor remiși cu titlu de mită.

Au fost reținute prin rechizitoriu, ca mijloace de probă, printre altele: procese-verbale de investigații întocmite de ofițeri delegați din cadrul Biroului Județean Anticorupție Botoșani; declarațiile date de Ș.F. în calitate de denunțător-martor și respectiv învinuit; proces-verbal de marcare chimică și criminalistică din 05 ianuarie 2012; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 06 ianuarie 2012 și planșa fotografică aferentă; suport optic conținând video-filmarea judiciară a marcării banilor și a flagrantului din 06 ianuarie 2012; declarațiile martorilor Ș.D., A.N., A.G., Ș.R., Ș.l., P.V., B.F. și P.C.; proces-verbal de consultare în baza de date din 10 ianuarie 2012 potrivit căruia Ș.F.

nu figurează în evidențe ca posesor de permis de conducere; procese- verbale de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor purtate în mediul ambiental de denunțătorul Ș.F. și inculpații T.A. și C.V., conforme cu notele de redare înaintate de S.J.I.P.I. Botoșani. Inculpații au solicitat să fie judecați conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, arătând că recunosc și regretă săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată mai sus arătate, ca fiind corect descrise în rechizitoriu, menținându-și în acest sens declarațiile date la urmărirea penală. Instanța, reținând vinovăția acestora pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, a procedat la condamnarea lor potrivit legii.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere, pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., și situația personală a fiecăruia dintre inculpați, infractori primari, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală corectă, starea lor de sănătate, condițiile în care s-au săvârșit infracțiunile, apreciindu-se că pentru reeducarea lor este suficientă aplicarea unor sancțiuni principale cu închisoare, cât și a unor pedepse accesorii. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precum și inculpatul T.A. care a solicitat, reindividualizarea pedepsei aplicate pentru motivele pe larg expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Prin Decizia penală nr. 59 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost desființată în parte sentința penală nr. 64 din 22 martie 2012 a Tribunalului Botoșani, Secția Penală și în rejudecare: Au fost interzise inculpatului T.A., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza a ll-a, b) și c) C. pen. (în loc de drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza a ll-a, b) și c) teza III-a C. pen.). S-a făcut aplicarea în cauză, pe durata executării pedepsei principale, a disp. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. (în loc de art. 64 alin. (1) teza a ll-a, b) și c) teza III-a C. pen.).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.A. , care a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. S-a reținut că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, și pe care, de altfel, le-au recunoscut necondiționat, beneficiind de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., în împrejurările pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate, și că nu rezultă că inculpatul ar fi fost, în vreun fel, provocat să comită fapta pentru care a fost trimis în judecată, el acceptând de bunăvoie suma oferită de către denunțătorul Ș.F.

în scopul neîndeplinirii de acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, astfel cum pe larg au fost mai sus expuse. Relativ la cuantumul sancțiunilor aplicate, curtea a constat că acestea au fost just și proporțional individualizate, prin raportare atât la elementele care circumstanțiază modul și mijloacele de comitere a faptelor, cât și la persoana și conduita inculpaților, care nu au antecedente penale, au avut un comportament anterior adecvat în familie și societate, iar ulterior au conștientizat pe deplin efectele actelor lor ilicite. În condițiile concrete anterior expuse, chiar și fără stabilirea în sarcina inculpaților a unor obligații și verificarea îndeplinirii acestora, astfel cum sunt ele prevăzute de disp.

art. 86 1 și urm. C. pen. care reglementează instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, scopul acestora, de reeducare și de prevenire a comiterii, în viitor, de noi astfel de fapte poate fi atins și în modalitatea de individualizare a executării dispusă de către prima instanță (art. 81 C. pen.). Așadar, s-a apreciat că solicitarea parchetului, de suspendare sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, nu este întemeiată și, în consecință, nu a fost primită.

S-a considerat că în mod greșit prima instanță nu a dispus însă interzicerea, relativ la inculpatul T.A., în totalitate, ca pedeapsă complementară, respectiv accesorie, a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care acesta s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii - drept reglementat de lit. c) de sub alin. (1) al art. 64 C. pen., ci doar a tezei a lll-a a acestui articol, întrucât lipsește de eficiență concretă această dispoziție restrictivă de drepturi. Prin urmare, curtea a apreciat că se impune aplicarea, în defavoarea inculpatului, în întregul lor, a prevederilor textului de lege anterior menționat.

Relativ la confiscarea, de la inculpatul T.A., a sumei de 100 euro (obiect material al infracțiunii de corupție), sunt aplicabile, ca temei legal, prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, iar cât privește pe inculpata C.V., cu referire la suma de 1000 euro, cele ale art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât numitul Ș.F. s-a autodenunțat după data sesizării organelor de urmărire penală, neputând beneficia de cauza de nepedepsire prev. art. 6 1 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava inculpatul T.A. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc.

pen., a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de apel nu a indicat în dispozitivul deciziei litera art. 64, specificând doar art. 64 alin. (1), când în mod corect temeiul este art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. și nu a indicat temeiurile de drept ale confiscării speciale, respectiv, art. 19 din Legea nr. 78/2000 - cu privire la suma de 100 euro confiscată de la inculpatul T.A. și respectiv art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu privire la inculpata C.V. Ca motiv de netemeinicie a deciziei penale procurorul a criticat pedeapsa prea blândă aplicată inculpaților, apreciind că se impune modificarea acesteia în sensul unei suspendări a executării mai restrictive, prin aplicarea art. art. 86 1 C. pen.

în loc de art. 81 C. pen. Intimatul inculpat T.A., prin apărător, a solicitat,prin acordarea de circumstanțe atenuate judiciare (a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, copil minor în întreținere), o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia cu menținerea modalității de suspendare a executării (caz de casare prevăzut de art. art. 385 pct. 14 C. proc. pen.). Recursurile nu sunt fondate. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă pe lângă Curtea de Apel Suceava. Înalta Curte apreciază că instanța fond, confirmată de instanța de apel, a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât în privința cuantumului cât și în privința modalității de executare a acestora.

În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social generic si concret al faptelor săvârșite, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunilor, urmarea produsă și scopul urmărit, precum și persoana inculpaților.

Cât privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, înalta Curtea apreciază că scopul educativ și preventiv al acesteia va putea fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar în situația în care faptele comise prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, conduita anterioară și persoana inculpaților,care sunt la primul conflict cu legea penală și care au un nivel de instruire care le permite capacitatea de apreciere a conduitei în viitor, încât instanța de apel a fost de deplin îndreptățită să aprecieze posibilă îndreptarea lor fără schimbarea modalității de suspendarea a executării (și anume - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ) așa cum s-a solicitat de către Parchet.

În consecință, înalta Curte apreciază că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate inculpaților și nici schimbarea modalității de executare a acestora. Cu privire la omisiunea instanței de apel de a trece în dispozitivul hotărârii temeiul legal al pedepsei complementare aplicată inculpatului T.A. Înalta Curte apreciază că acesta este o eroare materială a instanței eroare care poate fi îndreptată în condițiile art. 195 C. proc. pen., neconstituind, așadar un motiv de casare a deciziei. Pentru aceeași rațiune, nici critica referitoare la neindicarea temeiurilor de drept ale confiscării speciale a sumelor ce au făcut obiectul infracțiunilor reținute nu poate fi primită. De altfel, analizând actele și lucrările de la dosar înalta Curte constată că instanța de fond (sentința pag.

7) a indicat în considerentele hotărârii temeiul de drept la confiscării sumelor de bani, respectiv dispozițiile art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu privire la suma de 1.000 euro, și art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu privire la sume de 100 euro, apreciindu-se că neindicarea în dispozitiv a temeiurilor legale nu constituie decât o simplă omisiune a instanței, acesta arătând în alin. (10) și (11) ale dispozitivului sentinței că este vorba de „confiscare specială". Cu privire la recursul declarat de inculpatul T.A.; Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale; sub acest aspect instanța de fond, confirmată de instanța de apel, a apreciat judicios atunci când a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu consecința reducerii semnificative (cu 1/3) a limitelor - minimă și maximă - ale pedepsei. Este incontestabil că decizia inculpatului de recunoaștere a faptei și solicitarea de a fi judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. nu exclude, în principiu, posibilitatea ca instanța, în considerarea datelor care caracterizează pozitiv persoana și conduita inculpatului atât înainte cât și în cursul procesului penal, să rețină și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Cu toate acestea, trebuie subliniat că art. 74 C. pen., în ansamblul său, arată împrejurările care constituie circumstanțe atenuante judiciare, instanța având însă posibilitatea, și nu obligația, să decidă, în raport de toate împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu să fie reținute în favoarea inculpatului și să li se dea efectul prevăzut de art. 76 C. pen.

Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită ar satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei. În cauză însă inculpatul a comis o infracțiune gravă - luare de mită - faptă în raport cu care instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., că 2 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.

) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Față de considerentele ce precedă și avându-se în vedere și faptul că, verificându-se din oficiu, decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenta altor motive care să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză - de Parchetul și de inculpatul T.A. să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit dispozitivului, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.V., în sumă de 200 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul T.A. Împotriva deciziei penale nr. 59 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul intimat inculpat T.A. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2012.