ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 32 din 15 martie 2011 a Tribunalului Teleorman, secția

penală, au fost condamnați inculpații:

- 2 (doi) ani și 8 (opt) luni

închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C.

pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

- i-au fost interzise inculpatului drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile

art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 65 C. pen. i s-au interzis

aceluiași inculpat drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a,

lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani,

ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixându-se termen de încercare

de 4 ani și 8 luni, conf. art. 86 C. pen., și s-a atras inculpatului atenția asupra

consecințelor înscrise la art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

S-a dispus ca, pe durata termenului de

încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere , conform

art. 86

3

C. pen.:

- să se prezinte, la datele fixate, la

judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probatiune de pe lângă

Tribunalul Teleorman;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă:

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a

dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate, pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din

pedeapsa aplicată, de 2 ani și 8 luni închisoare, durata prevenției de la 19

octombrie 2010 până la 25 octombrie 2010.

- 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare

pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 rap.

la art. 254 C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr.

78/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. pedepsele stabilite s-au contopit în cea mai grea urmând ca inculpatul

să execute 2 ani și 8 luni închisoare.

I-au fost interzise inculpatului drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile

art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixându-se un termen de

încercare de 4 ani și 8 luni, conf. art. 86

2

C. pen., și a fost atrasă

atenția inculpatului asupra consecințelor înscrise la art. 86

4

C. pen.

referitoare la revocarea suspendării.

În temeiul art. 86

3

C. pen.

s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor

măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la

judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Teleorman;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii.

În raport cu prevederile art. 6

1

alin. (4) și art. 19 din Legea nr. 78/2000, I-a obligat pe fiecare inculpat să restituie

martorului denunțător B.G., câte 6.000 RON.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

l-a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 1.500 RON, cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut următoarele:

În perioada aprilie - 26 mai 2009, s-au

finalizat cercetările în Dosarul nr. 242P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Teleorman, prin întocmirea rechizitoriului nr. BB din 26 mai 2009, privind pe inculpații

N.M. și C.C.G. și mai mulți învinuiți și s-a dispus trimiterea în judecată a celor

doi, pentru infracțiuni de corupție privind eliberarea unor permise de conducere

(perioadă vizată - octombrie 2008).

Prin rechizitoriul din 10 noiembrie 2010

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului N.M. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000 și a inculpatului C.C.G. pentru infracțiunile prev. de

art. 26 rap. la art. 254 C. pen. și art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul N.M. și-a desfășurat activitatea

în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare

Vehicule Teleorman (SPCRPCÎV), cu sediul în Municipiul Alexandria din 1

februarie 2006, până la data de 1 noiembrie 2010, când a demisionat din funcție,

având gradul profesional de agent principal de poliție.

Până la 26 mai 2009, inculpatul N.M. avea

printre atribuțiile de serviciu:

- desfășurarea activității cu publicul,

primirea, verificarea și înregistrarea cererilor împreună cu documentele necesare

pentru înscrierea la examenul pentru obținerea permisului de conducere;

- programarea candidaților la examenul

pentru obținerea permisului de conducere;

- executarea de activități de examinare

la probele teoretice și practice a candidaților pentru obținerea permiselor de conducere;

- primirea documentelor (cererilor) pentru

preschimbarea permiselor de conducere expirate, pierdute, deteriorate sau furate.

După data de 26 mai 2009, ca urmare a emiterii

rechizitoriului nr. BB al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, în mod firesc,

activitatea de ansamblu a inculpatului N.M. a fost restrânsă, el având totuși acces

la documentele SPCRPCÎV-Teleorman și locațiile unde își desfășurau activitatea colegii

săi, iar ulterior, accesul la documentele cu care lucrau ceilalți salariați SPCRPCÎV

i-a fost restricționat (documente de evidență manuală), când s-a constatat lipsa

unei file din registrul de evidență a deținătorilor de permise de conducere, model

vechi și completate manual, și anume, în luna februarie 2010.

Obiectul prezentului dosar îl formează

activitatea infracțională a inculpaților N.M. și C.C.G., în raport cu „beneficiarul"

infracțiunii de corupție săvârșite de cei doi, și anume, B.G. (rrom din comuna L.,

județul Teleorman), în prezenta cauză, ca și în cazurile precedente descrise în

rechizitoriul nr. BB, inculpații au procedat în mod similar, respectiv în luna martie

2009 numitul B.G. a fost „abordat" de către inculpatul C.C.G., pentru ca în

schimbul sumei de 12.000 RON, acesta să obțină permisul de conducere auto, prin

implicarea agentului de poliție N.M. din cadrul SPCRPCÎV-Teleorman.

Astfel, prin activități frauduloase, cei

2 inculpați au constituit dosarul de școlarizare auto a lui B.G. prin înregistrări

false ale actelor și avizelor corespunzătoare, cu complicitatea unor salariați din

cadrul SC A.S. SRL din Municipiul Alexandria.

La 19 martie 2009 au obținut de la I.P.J.

Teleorman - „Serviciul cazier judiciar, statistici și evidențe operațiuni",

certificatul de cazier judiciar al lui B.G. (motivul cererii fiind - examen auto),

act necesar la dosarul final pentru susținerea examenului auto în cadrul SPCRPCÎV-Teleorman,

toate aceste demersuri fiind făcute concomitent cu pretinderea și primirea de la

B.G. a sumei de 12.000 RON, din care C.C.G. și-a oprit cota care i se cuvenea, restul

ajungând la inculpatul N.M.

Finalizându-se cercetările prin emiterea

rechizitoriului nr. BB din 26 mai 2009, cei doi inculpați au devenit circumspecți

oprind orice demers față de B.G. Astfel inculpatul N.M. a avut suficient timp și

ocazia de a retrage orice document privind pe B.G. din arhiva SPCRPCÎV-Teleorman,

în cazul lui sus- numitului fiind identificate doar acte de școlarizare auto, care

țin de „metoda fraudării" examenelor practice și teoretice, inițiată de cei

doi inculpați - N.M. și C.C.G. - și abandonată între timp în favoarea celei de-a

doua: „fișa conducătorului auto".

Inițial, inculpații i-au spus lui B.G.

că, „treaba se rezolvă sigur, sigur" și că, „în două săptămâni îi vine permisul

acasă prin poștă", odată cu trecerea timpului (perioada aprilie - 26 mai 2009),

aceiași inculpați i-au comunicat că „au apărut niște probleme și nu-l mai pot rezolva

cu permisul, că le sunt ascultate telefoanele" și că „or să facă rost de bani

să-i dea înapoi pe toți, să stea liniștit".

În lunile care au urmat, B.G. a reușit

să „recupereze" din suma totală de 12.000 RON, doar 1.500 RON, fiind „amânat"

de fiecare dată cât privește diferența rămasă.

Realizând că inculpații „îl plimbă",

B.G. a denunțat fapta organelor de poliție.

După acest moment, pentru o probațiune

certă și concludentă, precum și pentru verificarea sincerității lui B.G., s-a procedat

în două rânduri la organizarea, înregistrarea și redarea în mediu ambiental a discuțiilor

dintre B.G., pe de o parte și inculpații N.M. și C.C.G., pe de altă parte, din cele

patru procese-verbale de redare a convorbirilor rezultând că inculpatul N.M. a recunoscut

că banii i-au primit el și C.C.G. pentru a-l „rezolva" cu permis de conducere

pe denunțător și nu a tăgăduit în nici un moment aspectul acesta, că nefinalizarea

promisiunii s-a datorat faptului că s-au declanșat cercetări penale vizându-i direct

pe N.M. și C.C.G. pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție similare (dosar

nr. 242P/2008 - rechizitoriu din 26 mai 2009), că inculpatul C.C.G. a confirmat

că a primit de la B.G. suma totală de 120.000 RON, dar, la rândul său, a înmânat

în totalitate banii lui N.M.

Până la începerea cercetării judecătorești,

inculpații personal și asistați de avocații aleși, au declarat că recunosc în totalitate

săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel Tribunalul a reținut că:

Fapta inculpatului N.M. care, în calitatea

sa de agent principal de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise

de Conducere și Înmatriculare Vehicule Teleorman, a pretins și primit, în mod indirect,

prin intermediul inculpatului C.C.G., de la numitul B.G., pentru sine, suma de 6.000

RON, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv,

a întreprins demersuri care urmau să conducă la fraudarea examenului teoretic și

practic în vederea obținerii permisului de conducere pentru B.G., întrunește în

drept elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254

alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea

și sancționarea faptelor de corupție.

Faptele inculpatului C.C.G. care, cu intenție,

a înlesnit și ajutat pe inculpatul N.M. să săvârșească infracțiunea de luare de

mită și a traficat influență, fiind cel care a luat și menținut legătura cu numitul

B.G., căruia i-a spus că are influență asupra inculpatului N.M., a primit de la

acesta suma de 12.000 RON, din care i-a înmânat inculpatului N.M. suma de 6.000

RON, în scopul obținerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către numitul

B.G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 rap.

la art. 254 C. pen. și respectiv art. 257 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor,

instanța a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. și față de gradul de pericol

social ridicat al faptelor comise de inculpați, de circumstanțele reale în care

s-au produs faptele, de persoanele inculpaților, care deși nu sunt cunoscuți cu

antecedente penale, mai sunt cercetați penal pentru fapte de același gen prin rechizitoriul

nr. BB din 26 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Teleorman și în raport

cu care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, fără executare,

de către prima instanță, însă nedefinitivă la momentul pronunțării prezentei hotărâri,

s-a apreciat că se impune aplicare unor pedepse care să poată fi suspendate în condițiile

art. 86

1

C. pen.

Instanța de fond a apreciat că nu se pot

reține în favoarea inculpaților circumstanțele judiciare atenuante prev. de

art. 74 C. pen., având în vedere pericolul social sporit al infracțiunilor comise

de aceștia, iar o reducere a pedepselor motivată de recunoașterea vinovăției ar

fi neîntemeiată în contextul aplicării deja a cauzei legale de reducere a pedepsei

prev. de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel inculpații, care au criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând

reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond și reținerea de circumstanțe atenuante

față de circumstanțele reale și personale și Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie, care a criticat sentința

pentru nelegalitate, arătând că, la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului C.C.G. nu au fost reținute și disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat

la infracțiunea de luare de mită, și pentru netemeinicie,

solicitând aplicarea unor pedepse într-un

cuantum mai mare și cu executarea în regim de detenție față de numărul mare de acte

materiale și conduita inculpaților, reținând gravitatea faptelor săvârșite.

Prin decizia penală nr. 248 din 30 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Teleorman, a fost desființat, în parte, sentința atacată

și în fond rejudecându-se s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) Teza

a ll-a, lit. b) și c) C. pen. ca pedeapsă accesorie ce se va executa pe lângă pedeapsa

principală de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului N.M.

S-a dispus ca pedeapsa complementară aplicată

conform art. 65 C. pen. privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani, să fie executată

de către același inculpat după executarea, în regim de detenție, a pedepsei principale,

de 2 ani și 8 luni închisoare.

În

baza art. 88 C. pen. a fost dedusă cu privire la același inculpat

detenție preventivă - perioada 19 octombrie 2010 - 25 octombrie 2010.

Au fost descontopite pedepsele aplicate

inculpatului C.C.G.

În

baza art. 26, rap. la art. 254 C. pen. cu referire la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., inculpatul C.C.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În

baza art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. același inculpat a fost condamnat

la 2 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., au fost contopite

pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni concurente și s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64

alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații N.M. și C.C.G. împotriva aceleiași sentințe.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost

obligați la plata sumelor de 1.000 RON (inculpatul C.C.G.) și 925 RON (inculpatul

N.M.) cheltuieli judiciare către

stat, din care sumele de 300 RON (pentru inculpatul C.C.G.) și 75 RON (pentru inculpatul

N.M.), reprezentând onorariul integral și respectiv, parțial pentru apărătorul din

oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se decide astfel s-au reținut

următoarele:

În mod corect instanța de fond, având în

vedere incidența prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., și-a însușit starea

de fapt expusă în rechizitoriu - fără a mai analiza probele strânse la urmărirea

penală - starea de fapt recunoscută, ca atare, de ambii inculpați, care au învederat,

asistați fiind de apărători aleși, că înțeleg să fie judecați în aceste condiții.

Cât privește încadrarea juridică a faptelor,

instanța de apel a constatat omisiunea instanței de fond de a face, și în cazul

inculpatului C.C.G., aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 la fapta de complicitate

la luare de mită (art. 26, rap. la art. 254 C. pen.) deși, în cazul autorului -

beneficiarul mitei (inculpatul N.M.) - o făcuse, ambii inculpați având calitatea

specială (în cauză agenți de poliție) cerută pentru a fi subiect activ al infracțiunilor

de corupție sancționate de sus - arătata lege.

Sub aspectul individualizării pedepselor

instanța de apel a apreciat că, deși instanța de fond a dat, în principiu, eficiență

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a acordat, totuși,

o semnificație exagerată (deosebită) celui relativ la persoana și conduita procesuală

a inculpaților, în detrimentul celor relative la fapte și la gravitatea acestora,

omițând, în același timp, să observe că recunoașterea faptelor - în considerarea

beneficiilor rezultând din aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

- a fost determinată și de consistența și conludența probatoriului administrat la

urmărirea penală și că, chiar în aceste circumstanțe, conduita procesuală a ambilor

inculpați (pe parcursul urmăririi penale) a evidențiat încercarea de inducere în

eroare a organelor judiciare, și aceasta în pofida cercetărilor ce se efectuau,

față de ei, pentru aceleași categorii de fapte, în alte dosare.

În consecință, instanța de apel a apreciat

că pedepsele stabilite de instanța de fond, deși sunt adecvate sub aspectul cuantumului,

sunt vădit inadecvate sub aspectul modalității de executare și că reeducarea inculpaților

nu s-ar putea realiza în mod eficient decât prin executarea efectivă, într-un loc

de detenție, a acelor pedepse, astfel putându-i-se induce un sentiment de impunitate

care i-ar putea încuraja să persevereze în activitatea infracțională; a mai apreciat

instanța de apel că faptele de corupție săvârșite de polițiști sunt foarte grave

și modul de sancționare - în astfel de cazuri - trebuie să fie raportat, inclusiv

și în mod deosebit, la calitatea acestora, pentru ca instituțiile publice prin care

se realizează respectarea legii să se bucure, totuși, de încrederea opiniei publice.

Pentru a respinge ca neîntemeiate, apelurile

declarate de inculpați, instanța de apel - evocând „opoziția" vădită între

motivele lor de apel și acelea din apelul Parchetului - a apreciat că „ar fi superfluu

o analiză suplimentară a acestor motive de apel, atâta timp cât, anterior, am arătat

motivele pentru care se impune executarea în regim de detenție a pedepselor și menținerea

cuantumului aplicat de instanța de fond".

Împotriva acestei decizii inculpații N.M.

și C.C.G. au declarat, în termen legal, recursurile de față, prin care invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

au solicitat acordarea unor circumstanțe atenuate judiciare (în coditiile art. 74

C. pen.), urmată de reducerea pedepselor și aplicarea art. 86

1

C.

pen., sau în subsidiar, cel puțin, chiar fără acordarea acelor circumstanțe atenuate,

aplicarea acestui din urmă text de lege.

Recursurile sunt fondate în sensul celor

ce succedă.

Cererea privind acordarea unor circumstanțe

judiciare în condițiile art. 74 C. pen. a fost formulată de inculpați atât la judecata

în fond cât și la judecata în apel, fiind respinsă, ca neîntemeiată, de ambele instanțe,

care au apreciat că doar recunoașterea vinovăției nu ar putea justifica și aplicarea

cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. și acordarea beneficiului art. 74 C. pen.

Raționamentul instanțelor învederându-se

în speță corect, urmează a se concide că, sub acest aspect, recursurile sunt nefondate

pedepsele urmând a fi menținute în cuantumul stabilit de instanța de fond și confirmat

de instanța de apel.

Critica privind modalitatea de executare

stabilită prin decizia instanței de apel se apreciază însă ca întemeiată.

Abstracție făcând de rezerva inevitabilă

în privința modului în care instanța de apel a „tratat" apelurile inculpaților

și de suspiciunea exprimată în legătură cu sinceritatea asumării de către aceștia

a stării de fapt reținute prin rechizitoriu, Înalta Curte apreciază că instanța

de fond a procedat la o corectă individualizare - sub aspectul modalității de executare

- a pedepselor stabilite inculpaților, luând în considerare, pe lângă recunoașterea

faptelor, comportamentul lor pozitiv în societate și în familie și faptul că ambii

au copii minori în întreținere, în timp ce, dimpotrivă, instanța de apel - suspectându-i

pe inculpați (după cum deja s-a arătat) de un anume pragmatism al recunoașterii

faptelor - a apreciat greșit că reeducarea lor nu s-ar putea realiza decât prin

executarea efectivă a pedepselor, într-un loc de deținere, deoarece între altele,

nu li s-ar „crea decât un sentiment de impunitate care îi va încuraja să continue

activitatea infracțională"; acestă preocupare a instanței de apel se apreciază

ca nejustificată în condițiile în care, consecutiv condamnării (chiar cu suspendarea

executării), inculpații nu vor mai putea ocupa funcțiile care le-au ocazionat faptele

deduse judecății.

Așa fiind, urmează ca recursurile inculpaților

să fie admise și casându-se decizia, atacată să fie menținută sentința instanței

de fond.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu,

în sumă de câte 200 RON pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații

N.M. și C.C.G. împotriva deciziei penale nr. 248 din 30 septembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală și menține sentința

penală nr. 32 din 15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Teleormam, secția

penală.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

în sumă de câte 200 RON pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 iunie 2012.