ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2324/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 248 din 20

iunie 2002, Tribunalul Botoșani a respins, ca nefondată, cererea formulată de

condamnatul A.V. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 19/2002 a Tribunalului Botoșani.

Tribunalul a reținut că motivul

invocat de condamnat, greutățile materiale cu care se confruntă familia sa, nu

constituie un caz de întrerupere a executării pedepsei, respectiv o împrejurare

specială din pricina căreia continuarea executării pedepsei ar avea consecințe

grave pentru condamnat sau pentru familia sa, conform art. 455 raportat la art.

453 lit. c

)

C. proc. pen.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 326 din 30 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnat.

În considerentele deciziei, curtea a

reținut că soluția tribunalului este legală, deoarece, în cauză nu s-au

constatat împrejurări speciale, care să poată fi rezolvate într-o scurtă

perioadă de timp, dificultățile materiale neputând fi înlăturate pe perioada

întreruperii executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor criticate și admiterea

cererii sale privind întreruperea executării pedepsei.

Examinând recursul declarat de

revizuient, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În temeiul art. 455 C. proc. pen.,

executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, poate fi întreruptă

în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor

arătate în alin. (2) al aceluiași articol.

Cazul de întrerupere invocate de

revizuient este cel prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen., și anume, când

din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Ancheta socială efectuată în cauză a

constatat că soția condamnatului și copilul minor în vârstă de un an locuiesc

la părinții condamnatului, fiind întreținuți din pensia mamei acestuia, având

în construcție casa în care locuiesc.

Aceste împrejurări nu constituie

însă împrejurări speciale care să poată fi rezolvate pe perioada scurtă a

întreruperii executării pedepsei, astfel cum judicios au considerat și cele

două instanțe, respingând cererea condamnatului.

În consecință, recursul va fi

respins, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat urmează a fi obligat la plata sumei de 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 326 din 30

septembrie 2002, a Curții de Apel Suceava.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2003.