ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2324/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 248 din 20 iunie 2002, Tribunalul Botoșani a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul A.V. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 19/2002 a Tribunalului Botoșani. Tribunalul a reținut că motivul invocat de condamnat, greutățile materiale cu care se confruntă familia sa, nu constituie un caz de întrerupere a executării pedepsei, respectiv o împrejurare specială din pricina căreia continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau pentru familia sa, conform art. 455 raportat la art. 453 lit. c ) C. proc.

pen. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 326 din 30 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. În considerentele deciziei, curtea a reținut că soluția tribunalului este legală, deoarece, în cauză nu s-au constatat împrejurări speciale, care să poată fi rezolvate într-o scurtă perioadă de timp, dificultățile materiale neputând fi înlăturate pe perioada întreruperii executării pedepsei. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor criticate și admiterea cererii sale privind întreruperea executării pedepsei. Examinând recursul declarat de revizuient, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: În temeiul art. 455 C. proc.

pen., executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. (2) al aceluiași articol. Cazul de întrerupere invocate de revizuient este cel prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen., și anume, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Ancheta socială efectuată în cauză a constatat că soția condamnatului și copilul minor în vârstă de un an locuiesc la părinții condamnatului, fiind întreținuți din pensia mamei acestuia, având în construcție casa în care locuiesc. Aceste împrejurări nu constituie însă împrejurări speciale care să poată fi rezolvate pe perioada scurtă a întreruperii executării pedepsei, astfel cum judicios au considerat și cele două instanțe, respingând cererea condamnatului.

În consecință, recursul va fi respins, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat urmează a fi obligat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 326 din 30 septembrie 2002, a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2003.