ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3910/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din 9 ianuarie

2003 a Tribunalului Botoșani s-a respins cererea condamnatului H.V. privind

întreruperea executării pedepsei de 25 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 45/2002 a aceleiași instanțe pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Instanța a reținut că susținerea

condamnatului că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii și că dorește să se

adreseze în acest sens presei, nu constituie o împrejurarea specială care să

justifice întreruperea executării pedepsei conform art. 453 C. proc. pen.

Această soluție a fost menținută de

Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 76 din 3 martie 2003,

respingându-se apelul condamnatului.

Împotriva deciziei curții de apel

H.V. a declarat recurs, solicitând întreruperea executării pedepsei pentru

același motiv.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453 lit. a) și c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă numai

în cazurile prevăzute expres și limitativ de acest text de lege.

Or, dorința condamnatului de a-și

dovedi nevinovăția adresându-se presei nu constituie în sensul legii un motiv

care să permită întreruperea executării pedepsei.

Se constată deci, că instanța de

apel, în mod corect, a menținut soluția pronunțată de tribunal, urmând, în

consecință, a se respinge recursul declarat, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 76 din 3 martie 2003

a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul condamnat să

plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.