ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3910/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 9 ianuarie 2003 a Tribunalului Botoșani s-a respins cererea condamnatului H.V. privind întreruperea executării pedepsei de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45/2002 a aceleiași instanțe pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Instanța a reținut că susținerea condamnatului că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii și că dorește să se adreseze în acest sens presei, nu constituie o împrejurarea specială care să justifice întreruperea executării pedepsei conform art. 453 C. proc. pen. Această soluție a fost menținută de Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 76 din 3 martie 2003, respingându-se apelul condamnatului.

Împotriva deciziei curții de apel H.V. a declarat recurs, solicitând întreruperea executării pedepsei pentru același motiv. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. a) și c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de acest text de lege. Or, dorința condamnatului de a-și dovedi nevinovăția adresându-se presei nu constituie în sensul legii un motiv care să permită întreruperea executării pedepsei. Se constată deci, că instanța de apel, în mod corect, a menținut soluția pronunțată de tribunal, urmând, în consecință, a se respinge recursul declarat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 76 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.