ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4437/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 349 din 10 aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare formulată de condamnatul V.V., cu motivarea că acesta nu suferă de o boală care să-l pună în imposibilitatea de a executa pedeapsa, asistența medicală putându-i fi asigurată în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor. Prin decizia penală nr. 305 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, cu aceeași motivare. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs nemotivat, solicitând admiterea acestuia și întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Or, așa cum au reținut instanțele de judecată, din verificările făcute, a rezultat că cel condamnat nu se află în situație specială, care să impună, cu necesitate, întreruperea executării pedepsei, asistența sa medicală putând fi asigurată în rețeaua D.G.P. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 305 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.