ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4287/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 261 din 27

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost respinsă cererea de

întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare formulată de condamnatul

B.A., cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Motivele invocate de condamnat au

fost situația familială precară, părinții săi fiind bolnavi, iar locuința

necesită reparații.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins ca nefondat prin decizia penală nr. 21 din 20 ianuarie 2003.

Împotriva acestor hotărâri

condamnatul a declarat recurs solicitând casarea acestora și admiterea cererii

formulate.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Potrivit art. 455, cu referire la

art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când

din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează.

Este evident că aceste cerințe ale

legii nu sunt întrunite, situația familială a condamnatului nu se încadrează în

„împrejurările speciale” prevăzute de lege care să justifice întreruperea

executării pedepsei.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul

declarat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.A.G. împotriva deciziei penale nr. 21 din 20 ianuarie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă condamnatul la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.