ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4287/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 261 din 27 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare formulată de condamnatul B.A., cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Motivele invocate de condamnat au fost situația familială precară, părinții săi fiind bolnavi, iar locuința necesită reparații. Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 21 din 20 ianuarie 2003. Împotriva acestor hotărâri condamnatul a declarat recurs solicitând casarea acestora și admiterea cererii formulate. Recursul declarat de condamnat nu este fondat.

Potrivit art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează. Este evident că aceste cerințe ale legii nu sunt întrunite, situația familială a condamnatului nu se încadrează în „împrejurările speciale” prevăzute de lege care să justifice întreruperea executării pedepsei. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.A.G. împotriva deciziei penale nr. 21 din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă condamnatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.