ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2352/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1185 din 16

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea

formulată de condamnatul E.M., de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 411/1999 a Tribunalului

București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 524/1999, a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că în cauză nu este îndeplinită cerința, prevăzută de art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod,

respectiv, „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie ..”.

În acest sens, s-a reținut că

referatul de anchetă socială a relevat că la domiciliul comunicat de condamnat,

respectiv comuna Vărăști, jud. Giurgiu, au locuit părinții lui, ei ocupând un

imobil compus din 2 camere, la data întocmirii actului părinții fiind decedați.

S-a mai reținut că mama copiilor condamnatului, a plecat cu aceștia din

localitate și nu se cunoaște locul unde ea se afla, situație despre care era la

curent și petentul condamnat.

Împotriva sentinței, condamnatul a

declarat apel, motivul invocat fiind, în opinia sa, existența, în cauză, a

condiției împrejurării speciale care reclamă întreruperea, de către el, a

executării pedepsei, pentru a îmbunătăți în vreun fel, situația în care se

găsesc copiii săi.

Prin decizia penală nr. 51 din 5

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe

considerentul îndeplinirii condiției situației speciale a familiei sale, pentru

ajutorarea acesteia fiind necesară întreruperea, de către el, a executării

pedepsei.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 455 C.

proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul și în

condițiile înscrise în art. 453 din același cod, iar la lit. c) a primului

aliniat al acestui text de lege, se enunță cazul, „când din cauza unor

împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru .. familie ..”.

Din ancheta socială efectuată nu

s-au desprins astfel de împrejurări speciale, gravitatea și urgența cărora să

producă consecințe imediate, negative, pentru familia condamnatului.

Față de cele expuse, se reține că nu

sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul E.M., împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 5

februarie 2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2003.