ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2651/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63 din 23

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea

formulată de condamnatul C.N. de întrerupere a executării pedepsei de 13 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 581 din 16 noiembrie 1998 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.

3140 din 4 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că în cauză nu este îndeplinită cerința, prevăzută de art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod,

respectiv „..când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie..”.

În acest sens, s-a reținut că

referatul de anchetă socială a relevat că la domiciliul comunicat de condamnat,

respectiv comuna Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, tatăl lui, C.P.,

locuiește într-un apartament proprietate personală compus din 2 camere,

mobilate modest și întreținute corespunzător unei igiene medii, iar îngrijirea

lui este asigurată de o soră, B.E.

Împotriva sentinței, condamnatul a

declarat apel, motivul invocat fiind, în opinia sa, existența, în cauză, a

condiției împrejurări speciale care reclamă întreruperea, de către el, a

executării pedepsei, pentru a-i asigura tatălui lui o îngrijire necesară

întreținerii sănătății.

Prin decizia penală nr. 117 din 27

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe

considerentul îndeplinirii condiției situației speciale a familiei sale,

respectiv a tatălui, pentru îngrijirea căruia fiind necesară întreruperea, de către

el, a executării pedepsei.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Potrivit prevederilor art. 455 C.

proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul și în

condițiile înscrise în art. 453 din același cod, iar la lit. c) a primului

aliniat al acestui text de lege, se enunță cazul „când din cauza unor

împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru .. familie..

Din ancheta socială efectuată, nu

s-au desprins astfel de împrejurări speciale, gravitatea și urgența cărora să

producă urmări imediate, negative, pentru tatăl condamnatului.

Față de cele expuse, se reține că nu

sunt întrunite cerințele, prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de condamnat să fie respins, ca nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 117/ A din 27

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.