ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1282/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1038 din 31

octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea condamnatului A.C. privind întreruperea executării pedepsei

de 24 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 111 din 15

februarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin

decizia nr. 3982 din 25 septembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală.

S-a reținut că petentul se află

deținut în Penitenciarul Rahova, în executarea pedepsei menționate.

Condamnatul a solicitat întreruperea

executării pedepsei închisorii, susținând că familia sa se confruntă cu

probleme deosebite, în raport de care executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru aceasta.

În cauză a fost administrată proba

cu ancheta socială la domiciliul condamnatului, din care a rezultat că familia

condamnatului locuiește într-un apartament de 2 camere, iar mama acestuia, în

vârstă de 74 ani, se confruntă cu probleme de sănătate.

Analizând actele dosarului, instanța

de executare a constatat că în familia condamnatului sunt probleme de sănătate,

însă acestea nu ar putea fi rezolvate într-o perioadă scurtă de timp, pentru

care s-ar putea întrerupe executarea pedepsei.

Ca atare, în cauză nu sunt întrunite

condițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) din același

cod.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 801/ A din 5 decembrie 2002, a respins

apelul declarat de către condamnat împotriva hotărârii instanței de executare,

ca nefondat, cu motivarea că prima instanță a apreciat corect cu privire la

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Reiterând motivele cererii privind

întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs

împotriva acestei din urmă hotărâri.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit corect cu privire

la neîndeplinirea condițiilor art. 455 cu referire la art. 453 lit. c) C. proc.

pen.

Este de reținut că pentru

asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei

aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare

și executarea pedepsei apare ca fiind o condiție obligatorie.

Ca atare, întreruperea executării

pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situații în care

instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ

prevăzute de legea procesuală penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru cazul invocat.

Or, nu corespunde cerințelor art.

453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la caracterul vremelnic al situației și

posibilitatea înlăturării consecințelor grave ale acesteia, starea de boală a

mamei condamnatului, constatată prin ancheta socială, lipsindu-i acestei stări,

în condițiile continuării executării pedepsei aplicate, atât legătura de

cauzalitate dintre rezultatul previzibil și boala constatată, cât și

posibilitatea înlăturării, respectiv însănătoșirii mamei condamnatului

suferinde de „metastază carânomatoasă” într-o perioadă de cel mult trei luni de

întrerupere a executării pedepsei cu închisoare, ce poate fi acordată o singură

dată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către condamnatul A.C.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul A.C. împotriva deciziei nr. 801 din 5 decembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

13 martie 2003.