ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1768/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1047 din 11.11.2002,

Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul I.G. Tribunalul a

reținut că petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale din

cauza cărora executarea în continuare a pedepsei ar putea avea consecințe grave

pentru condamnat sau familia sa, în sensul prevăzut de art. 455 raportat la

art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Din referatul de anchetă socială a

rezultat că soția condamnatului, I.E., este casnică, iar cei trei copii ai

acestora sunt elevi, cel mare fiind student. Imobilul în care locuiesc (compus

din 2 camere locuibile și una în construcție) este proprietatea mamei

condamnatului I.A., în vârstă de 72 de ani, pensionară cu o pensie de 1.000.000

lei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 806 din 11 decembrie 2002, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de apelantul condamnat.

În considerentele deciziei, Curtea a

reținut că soluția tribunalului este legală, deoarece situația familiei

condamnatului nu constituie o împrejurare specială de natură să justifice

întreruperea executării pedepsei, conform art. 455 raportat la art. 453 lit. c)

C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat recurs (nemotivat în scris), invocând, în ședință,

același motiv indicat și în cererea de întrerupere a executării pedepsei

Examinând recursul declarat de

condamnat, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 455 C. proc. pen.,

executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă

în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor

arătate în alin. (2) al aceluiași articol.

În cauză, condamnatul a invocat

prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., potrivit cărora constituie un caz

de amânare și, respectiv, de întrerupere a executării pedepsei, când din cauza

unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe

grave pentru condamnat, familia sa sau unitatea la care lucrează.

Or, din cuprinsul anchetei sociale

efectuate în cauză nu a rezultat existența unor asemenea împrejurări speciale,

așa cum legal au constatat cele două instanțe de judecată (de fond și de apel).

Ca urmare, reținând că instanțele au

aplicat corect prevederile art. 455 raportate la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, soluția

de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei fiind justificată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat urmează a fi obligat la plata sumei de 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 806 din 11 decembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

condamnat să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din

care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2003.