ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.12.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6065/2003

HOTĂRÂRE
19.12.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6065/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 808 din 4

septembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulate

de condamnatul

G.A.

S-a reținut că, prin cererea

înregistrată la instanță, condamnatul G.A. a solicitat, în baza art. 455,

raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării

pedepsei în a cărei executare se află, pentru rezolvarea unor probleme

familiale.

În motivarea cererii, petentul

condamnat a arătat că are o situație grea în familie, iar rezolvarea

problemelor ivite acolo, impune cu necesitate prezența sa de urgență.

S-a solicitat și efectuat o anchetă

socială la adresa indicată de condamnat, din conținutul căreia, depus de

Primăria sectorului 3, rezultând că familia condamnatului are probleme

financiare, singurul salariat din familie, fiind mama acestuia.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța a constatat că situația reținută în raportul de anchetă

socială, nu este de natură a impune prezența de urgență, chiar și temporară, a

condamnatului, nefiind incidente prevederile art. 455, raportat la art. 453 alin.

(1) lit. e) C. proc. pen. În consecință, cererea a fost respinsă, ca nefondată.

Apelul declarat de inculpat,

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 584/ A din 24 septembrie

2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs, condamnatul petiționar, susținând că

cererea sa ar fi trebuit admisă, fiind întemeiată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455, raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii este

posibilă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Rezultă din litera și spiritul

textelor invocate că împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau

familia acestuia, cât și consecințele grave, pe care executarea imediată a

pedepsei le-ar avea pentru aceștia, trebuie dovedite.

Ori, în speță, nu s-au făcut astfel

de dovezi, ancheta socială arătând doar unele dificultăți financiare avute de

familia inculpatului, dificultăți pe care, oricum, nu le-ar putea lichida

petentul în 3 luni, perioada maximă pentru care i s-ar putea întrerupe

executarea pedepsei.

În consecință, în raport de cele

arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru

apărarea din oficiu.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 584/ A din 24

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 decembrie 2003.

Sursă