ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3341/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1634

din 21 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins,

ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

petentul-condamnat M.D.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Petentul se află în

executarea unei pedepse de 23 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

282 din 20 aprilie 2001 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin neapelare.

Din referatul de anchetă

socială rezultă că familia condamnatului nu locuiește la adresa indicată, mama

acestuia a decedat la 22 iunie 2002 și a locuit până la data decesului, fără

forme legale, în Aleea Livezilor, iar singura rudă a acestuia este M.M., mătușa

petentului, care locuiește în aleea Livezilor, a declarat că numitul M.D. nu a

locuit niciodată în blocul nr. 35.

Potrivit art. 455, raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pedeapsa poate fi întreruptă atunci când din

cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a acesteia ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Din probatoriul administrat

în cauză, tribunalul a constatat că nu se poate reține existența unor

împrejurări speciale, în sensul legii, pentru a conduce la concluzia

necesității întreruperii executării pedepsei.

Susținerile

petentului-condamnat ce vizează dreptul său de moștenire cu privire la

apartamentul nr. 9 din Aleea Livezilor și existența unor eventuale litigii

civile în legătură cu acest imobil nu au fost probate cu nici un mijloc de

probă.

Din referatul de anchetă

socială rezultă că familia condamnatului nu locuiește în apartamentul nr. 9,

mama acestuia, până la deces locuind fără forme legale în ap. 32 din același

bloc.

Pe de altă parte, faptul că

după decesul survenit, locuința deținută de mama sa a fost ocupată de o altă

persoană și că petentul-condamnat, în calitate de unic moștenitor ar fi

îndreptățit să culeagă moștenirea, potrivit legii civile, nu constituie o

împrejurare specială de natură să determine admisibilitatea cererii de

întrerupere a executării pedepsei, condamnatul nefiind în măsură ca într-o

perioadă relativ scurtă de timp să-și rezolve problemele legate de moștenirea

sa și implicit de recuperare a bunurilor.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat apel condamnatul M.D. solicitând întreruperea

executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni pentru a clarifica situația

bunurilor rămase după decesul mamei sale, invocând în acest sens dispozițiile art.

453 lit. c) C. proc. pen.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivului invocat dar și din oficiu,

sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a reținut

că apelul este nefondat având în vedere că din actele dosarului nu rezultă

existența acelor împrejurări speciale în înțelesul dispozițiilor legale

invocate care să justifice întreruperea executării pedepsei apreciind că în mod

justificat prima instanță a respins cererea de întrerupere a executării

pedepsei.

Împotriva deciziei penale nr.

92/ A din 7 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs condamnatul.

Înalta Curte, examinând

lucrările dosarului, constată că într-adevăr în cauză nu sunt întrunite

condițiile expres și limitativ, prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei

aplicate condamnatului.

Drept urmare, recursul

petiționarului M.D. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 92/ A din 7

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat

să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2005.