ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3529/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 din 17 februarie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul B.M., prin care acesta a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 210 din 12 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II–a penală, definitivă prin decizia penală nr. 471 din 12 martie 1997 a Curții de Apel București, secția I penală. S-a reținut că motivele invocate de petent, situația dificilă a familiei sale, nu au putut fi dovedite, prin ancheta socială dispusă în cauză, întrucât aceasta nu s-a putut efectua deoarece, la adresa indicată de petent nu mai locuia concubina acestuia.

În această împrejurare, petentul a arătat că nu mai înțelege să își mențină cererea. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 244/ A din 29 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Petentul a declarat recurs. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt întrunite cerințele expres și limitativ prevăzute de textul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Astfel, potrivit textului de lege sus-menționat, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, printre altele, atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia sa, iar existența acestor împrejurări speciale trebuie să fie dovedită, prin efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului.

Or, în cauză, petentul a indicat o adresă la care familia sa nu mai locuia iar ulterior, aflând despre această împrejurare, a precizat că nu mai înțelege să-și mențină cererea. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul condamnatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat B.M. împotriva deciziei penale nr. 244/ A din 29 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2006.