ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3068/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 225

din 17 februarie 2005, Tribunalul București, secția penală, a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul B.M., în baza dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 210

din 12 noiembrie 1996 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.

47 din 12 martie 1997 a Curții de Apel București, contestatorul a fost

condamnat la 20 de ani închisoare, pentru infracțiunea de omor.

La data de 19 aprilie 2004,

a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând starea de nevoie a

familiei sale, rămase fără locuință.

Ancheta socială efectuată în

cauză a relevat starea de insalubritate a familiei condamnatului, precum și

precaritatea mijloacelor de existență, elemente care au fost apreciate de tribunal

ca nefiind împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării

pedepsei și, în consecință, a respins cererea.

Apelul condamnatului a fost

respins de Curtea de Apel București prin decizia nr. 220/ A din 24 martie 2005.

Împotriva deciziei, a

declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea cererii.

Recursul este nefondat.

Din ancheta socială

efectuată în cauză rezultă într-adevăr dificultățile materiale ale membrilor

familiei condamnatului, dar copiii acestuia sunt majori cu vârste cuprinse

între 20 și 26 de ani, persoane care, evident, nu mai au nevoie de ajutorul

inculpatului, care, oricum, în cele trei luni pentru care solicită întreruperea

executării pedepsei, nu poate schimba cu nimic situația.

Motivele astfel invocate nu

pot fi considerate împrejurări speciale, excepționale, care să determine

întreruperea executării pedepsei, executarea acesteia în continuare de către

condamnat necreând grave prejudicii familiei sale.

Conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la cheltuieli judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 220/ A din

24 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 mai 2005.