ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3068/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 225 din 17 februarie 2005, Tribunalul București, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.M., în baza dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 210 din 12 noiembrie 1996 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 47 din 12 martie 1997 a Curții de Apel București, contestatorul a fost condamnat la 20 de ani închisoare, pentru infracțiunea de omor. La data de 19 aprilie 2004, a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând starea de nevoie a familiei sale, rămase fără locuință.

Ancheta socială efectuată în cauză a relevat starea de insalubritate a familiei condamnatului, precum și precaritatea mijloacelor de existență, elemente care au fost apreciate de tribunal ca nefiind împrejurări speciale care să reclame întreruperea executării pedepsei și, în consecință, a respins cererea. Apelul condamnatului a fost respins de Curtea de Apel București prin decizia nr. 220/ A din 24 martie 2005. Împotriva deciziei, a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea cererii. Recursul este nefondat. Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă într-adevăr dificultățile materiale ale membrilor familiei condamnatului, dar copiii acestuia sunt majori cu vârste cuprinse între 20 și 26 de ani, persoane care, evident, nu mai au nevoie de ajutorul inculpatului, care, oricum, în cele trei luni pentru care solicită întreruperea executării pedepsei, nu poate schimba cu nimic situația.

Motivele astfel invocate nu pot fi considerate împrejurări speciale, excepționale, care să determine întreruperea executării pedepsei, executarea acesteia în continuare de către condamnat necreând grave prejudicii familiei sale. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 220/ A din 24 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2005.