ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2966/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75

din 27 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

petiționarul P.N.

Pentru a pronunța sentința

de mai sus, instanța de fond a reținut că petentul se afla în executarea unei

pedepse de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 111 din 7 iulie

1994 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1418

din 19 octombrie 1995 a Curții Supreme de Justiție pentru infracțiunea

prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Din referatul de anchetă

socială efectuat de Primăria Popești Leordeni a rezultat că la adresa indicată

de petent nu mai locuiește nimeni, întrucât, mătușa condamnatului a decedat în

primăvara anului 2004, iar fratele locuiește la o rudă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul solicitând admiterea cererii de întrerupere a

executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 141

din 28 februarie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat.

În motivarea soluției s-a

reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru întreruperea

executării pedepsei.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticându-le pentru greșita

respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că,

dispozițiile art. 453 lit. c), coroborate cu art. 455 C. proc. pen., prevăd

posibilitatea întreruperii executării pedepsei și când din cauza unor

împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat sau familie.

În cauză, chiar dacă

imobilul ce aparține, prin moștenire, condamnatului, este degradat, această

situație nu este de natura celor prevăzute în lege.

Din ancheta socială rezultă

că mătușa a decedat, iar fratele locuiește la o rudă.

În atare situație, în mod

corect, instanțele au concluzionat că nu sunt realizate cumulativ cerințele

legii pentru întreruperea executării pedepsei.

Pentru aceleași motive

critica formulată în recurs este nefondată și potrivit art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat, cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din

28 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2005.