ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4253/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 750 din 2 iunie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul P.B., pentru întreruperea executării pedepsei, ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt: P.B. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 1213 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală. S-a mai reținut că motivele invocate de condamnat pentru întreruperea executării acestei pedepse (situația grea a familiei sale) nu constituie o întrerupere specială care prin executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru el sau familia acestuia, așa cum prevăd dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 473 din 23 iunie 2004, a respins apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale, întrucât starea materială a familiei impune prezența sa. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a sancțiunii ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului. Este adevărat că referatul de anchetă socială relevă împrejurarea că petentul are o familie numeroasă, compusă din tatăl condamnatului și cei 5 frați, toți minori, că imobilul în care aceștia locuiesc este compus dintr-o cameră, proprietatea bunicii paterne, iar condițiile de locuit sunt precare.

Chiar dacă situația materială a familiei petiționarului este una dificilă, această împrejurare nu constituie o împrejurare specială care ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., așa cum bine a reținut instanța de control judiciar. Pe de altă parte, o asemenea situație locativă grea preexista la data arestării petiționarului, iar o eventuală întrerupere a pedepsei pe o durată de cel mult 3 luni de zile nu ar fi de natură să ducă la îmbunătățirea esențială a condițiilor de trai ale familiei petentului. În raport de considerentele expuse, recursul declarat de condamnat nu este fondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.B. împotriva deciziei penale nr. 473 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2004.