ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1917/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1262 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul M.G.D., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 la 3 ani și 6 luni închisoare, înlăturându-se dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore din data de 24 ianuarie 2002. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și s-a luat act că în procesul analizelor de laborator a fost consumată în totalitate cantitatea de 0,06 gr. heroină. În fapt s-a reținut că la data de 24 ianuarie 2002, cu prilejul unei percheziții efectuată în apartamentul nr. 46 situat în imobilul din A.F.C.

a fost depistat inculpatul M.G.D., având asupra sa o punguță conținând 0,06 gr. heroină, drog destinat consumului propriu. Referitor la incidența dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., instanța a constatat că inculpatul a comis fapta după împlinirea termenului de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală nr. 295 din 3 martie 1997 a Judecătoriei sectorului 2 București, astfel că operând reabilitarea de drept privind pedeapsa de 2 ani închisoare, suspendată condiționat, conform art. 86 C. pen., este exclusă recidiva. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a raportului de constatare tehnico-științifică aflat în dosar, a declarațiilor martorilor L.G., L.C.

și P.C.I., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 76 din 4 februarie 2004, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată critica formulată în sensul că pedeapsa aplicată este prea severă. Astfel, s-a apreciat că sancțiunea este conformă cu pericolul social al faptei și că pedeapsa răspunde cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul M.G.D. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia. Recursul declarat este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama printre altele de limitele legale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Potrivit art. 52 din același cod, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, având drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele, reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 au aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de libertate orientată înspre maximul prevăzut de lege, cu încălcarea dispozițiilor imperative invocate.

Având în vedere conduita sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal, comportamentul anterior general bun și faptul că are în întreținere un copil minor, în vârstă de 2 ani, ținând seama de circumstanțele săvârșirii infracțiunii, de cantitatea mică de drog deținută, instanțele puteau aprecia că o pedeapsă situată chiar la minimul prevăzut de lege este de natură a satisface cerințele textelor evocate. Întrucât nu au procedat astfel și au aplicat o pedeapsă severă orientată înspre maximul legal hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen., ceea ce constituie caz de casare, conform art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Față de considerentele ce preced Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat și a casa decizia atacată, cât și sentința primei instanțe. Rejudecând cauza, se va dispune modificarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii ei de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, suficientă pentru a asigura prevenirea generală și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii de 24 ore din 24 ianuarie 2002. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.G.D. împotriva deciziei penale nr. 76 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1262 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în sensul că o reduce de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii de 24 de ore din 24 ianuarie 2002. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.