ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C
I Z I A NR.347 DOSAR
NR.4559/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de
condamnatul
B.P.
împotriva sentinței
penale nr.35 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a I
penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest,
asistat de avocat B.D. apărător din oficiu.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare
a cauzei.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat, a
recursului.
La ultimul cuvânt, recurentul a cerut admiterea recursului și a
depus un memoriu.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.35 din 3 octombrie 2002 Curtea de Apel
București, secția I-a penală a respins ca inadmisibilă plângerea petentului B.P.
deținut în Penitenciarul Jilava împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale față de T.O.C. în dosarul 643/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, plângerea petentului
este inadmisibilă întrucât conform dispozițiilor art.278 Cod procedură penală,
plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se
rezolvă de prim procurorul parchetului iar ulterior, plângerea împotriva
soluției acestuia, de către procurorul ierarhic superior, ori petentul a
formulat această plângere direct la instanță.
Împotriva
acestei sentințe, petentul a declarat recurs reiterând în motivele scrise
criticile formulate prin plângerea adresată Curții de Apel, privind aspecte
referitoare la modul în care s-au efectuat de către procuror actele de
cercetare penală în ce-l privește.
Curtea,
examinând recursul în raport de criticile aduse constată că acesta este
nefondat.
Examinând
actele din dosarul nr.643/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București se constată că prin rezoluția procurorului din 31 iulie 2002 s-a
dispus neînceperea urmăririi penale, față de procurorul Toma Ovidiu Carmen,
procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu privire la
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.289, 291, 266 și 268 Cod penal
întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și respectiv
fapta nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva
acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la instanță, plângere respinsă
ca inadmisibilă, sentință legală și temeinică în raport de dispozițiile art.275
și urm.,Cod procedură penală, dispoziții ce reglementează procedura plângerii
împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală.
Potrivit
dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate
sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozițiilor date de
acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului, iar când acestea sunt ale
prim procurorului plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior prin
declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art.278 Cod procedură penală
în măsura în care se restrânge dreptul unei persoane lezate printr-un act sau
dispoziție a procurorului de a se adresa instanței; se înțelege că persoana
lezată se poate adresa instanței însă după parcurgerea procedurii prealabile
instanței, astfel cum este prevăzută în dispozițiile textului mai sus citat.
În
cauză, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției dată de un procuror
de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București direct la instanță,
fără a parcurge fazele obligatorii ale rezolvării plângerii astfel cum sunt
prevăzute în dispozițiile artl.278 Cod procedură penală, înfrângând astfel
aceste dispoziții.
În
consecință apreciind, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.P.,
Curtea de Apel București a pronunțat o sentință legală și temeinică, astfel că
recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul
B.P.
împotriva sentinței penale nr.35 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel
București, Secția a I penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei
cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 23 ianuarie 2003.