ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1157/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 10158 din 10 octombrie 2001, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, a fost respinsă, ca neîntemeiată acțiunea prin care, reclamanta I.L.A. și I.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B.V., B.M. și Consiliul general al municipiului București, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5263/28010 din 12 ianuarie 1998, încheiat de pârâți, privind apartamentul nr. 1, situat în București, str. Visarion. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței judecătoriei a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 738 din 23 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a pronunțat decizia nr. 2356 din 29 octombrie 2002, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanți, a fost modificată decizia tribunalului, în sensul că, a fost admis apelul și a fost constatată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. Împotriva ultimei decizii a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în esență că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că este vădit netemeinică, deoarece prezumția de bună-credință a cumpărătorilor nu a fost răsturnată.

Intimații-reclamanți au susținut prin întâmpinarea depusă la dosar că recursul în anulare nu are o bază legală, deoarece prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 au fost abrogate dispozițiile referitoare la posibilitatea exercitării acestei căi de atac, apărare ce urmează a fi înlăturată, întrucât decizia atacată a fost pronunțată anterior datei de 27 august 2003, când ordonanța a intrat în vigoare. Recursul în anulare este fondat. Prin sentința civilă nr. 5199 din 1 aprilie 1999, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții I.L.A. și I.L., împotriva pârâților Consiliul general al municipiului București și S.C. H.N. SA, care au fost obligați să le lase, în deplină proprietate, imobilul situat în București, str. Visarion, însă această hotărâre judecătorească nu le este opozabilă pârâților B.V.

și B.M., care nu au fost părți în acel proces. Pârâții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 1 din imobilul aflat la adresa sus-menționată, la data de 12 ianuarie 1998, anterior datei introducerii acțiunii în revendicare – 14 octombrie 1998, situație în care nu aveau cum să cunoască intenția reclamanților de a face demersuri pentru a le fi restituit imobilul. Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâții cumpărători ar fi fost notificați de reclamanți până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în faza de recurs în anulare fiind depusă la dosar doar o notificare ce poartă data de 28 mai 2003 ulterioară datei pronunțării deciziei atacate. Pe de altă parte, la data de 16 decembrie 1997, reclamanta solicitase doar despăgubiri, iar nu restituirea în natură a imobilului, ceea ce demonstrează, o dată în plus, buna-credință a cumpărătorilor.

În atare situație, cum prezumția de bună-credință a cumpărătorilor nu a fost răsturnată, doar printr-o greșită apreciere a probelor a reținut instanța de recurs reaua credință a acestora la încheierea contractului de vânzare cumpărare. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi respins recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei tribunalului, care va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 2356 din 29 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și respinge recursul declarat de reclamanții I.L.A. și I.L. împotriva deciziei nr. 738 A din 23 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.