ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1157/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10158 din

10 octombrie 2001, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, a fost

respinsă, ca neîntemeiată acțiunea prin care, reclamanta I.L.A. și I.L. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții B.V., B.M. și Consiliul general al municipiului

București, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

nr. 5263/28010 din 12 ianuarie 1998, încheiat de pârâți, privind apartamentul

nr. 1, situat în București, str. Visarion.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței judecătoriei a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

738 din 23 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă și de contencios administrativ.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, a pronunțat decizia nr. 2356 din 29 octombrie 2002, prin care a

fost admis recursul declarat de reclamanți, a fost modificată decizia

tribunalului, în sensul că, a fost admis apelul și a fost constatată nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare.

Împotriva ultimei decizii a declarat

recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând în esență că

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond și că este vădit netemeinică,

deoarece prezumția de bună-credință a cumpărătorilor nu a fost răsturnată.

Intimații-reclamanți au susținut

prin întâmpinarea depusă la dosar că recursul în anulare nu are o bază legală,

deoarece prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 au fost abrogate

dispozițiile referitoare la posibilitatea exercitării acestei căi de atac,

apărare ce urmează a fi înlăturată, întrucât decizia atacată a fost pronunțată

anterior datei de 27 august 2003, când ordonanța a intrat în vigoare.

Recursul în anulare este fondat.

Prin sentința civilă nr. 5199 din 1

aprilie 1999, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanții I.L.A. și I.L., împotriva pârâților Consiliul

general al municipiului București și S.C. H.N. SA, care au fost obligați să le

lase, în deplină proprietate, imobilul situat în București, str. Visarion, însă

această hotărâre judecătorească nu le este opozabilă pârâților B.V. și B.M.,

care nu au fost părți în acel proces.

Pârâții au încheiat contractul de

vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 1 din imobilul aflat la adresa

sus-menționată, la data de 12 ianuarie 1998, anterior datei introducerii

acțiunii în revendicare – 14 octombrie 1998, situație în care nu aveau cum să

cunoască intenția reclamanților de a face demersuri pentru a le fi restituit

imobilul.

Totodată, în cauză nu s-a făcut

dovada că pârâții cumpărători ar fi fost notificați de reclamanți până la data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în faza de recurs în anulare

fiind depusă la dosar doar o notificare ce poartă data de 28 mai 2003

ulterioară datei pronunțării deciziei atacate.

Pe de altă parte, la data de 16

decembrie 1997, reclamanta solicitase doar despăgubiri, iar nu restituirea în

natură a imobilului, ceea ce demonstrează, o dată în plus, buna-credință a

cumpărătorilor.

În atare situație, cum prezumția de

bună-credință a cumpărătorilor nu a fost răsturnată, doar printr-o greșită

apreciere a probelor a reținut instanța de recurs reaua credință a acestora la

încheierea contractului de vânzare cumpărare.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi respins recursul declarat de

reclamanți împotriva deciziei tribunalului, care va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 2356 din 29

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și respinge

recursul declarat de reclamanții I.L.A. și I.L. împotriva deciziei nr. 738 A

din 23 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care o

păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2004.