ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3393/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 8 iulie 2003,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins cererea de recuzare

formulată de inculpatul M.I.D împotriva tuturor procurorilor și a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondată,

obligând petiționarul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei încheieri,

Curtea a reținut netemeinicia cererii de recuzare, care nu a fost motivată

pentru fiecare procuror în parte, considerând-o un abuz de drept având ca scop

tergiversarea soluționării cauzei, precum și zădărnicirea prelungirii arestării

preventive a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri,

intimatul inculpat a declarat recurs la data de 17 iulie 2003, susținând că

procurorii recuzați urmăresc prin orice mijloace să inducă, în continuare, în

eroare, instanța care judecă această speță, promovând motive aberante pentru

susținerea unei cereri repetate de prelungire a unui mandat de arestare

preventivă abuziv.

Examinând recursul, Curtea constată

că este tardiv declarat.

Astfel, potrivit alin. (7) al art.

52 (introdus prin Legea nr. 281/2003), text intrat în vigoare de la data de 11

iulie 2003, conform art. II din O.U.G. nr. 66/2003, încheierea prin care s-a

respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48

de

ore din momentul pronunțării.

Or, declarând recurs la data de 17

iulie 2003, evident, recursul a fost tardiv declarat, potrivit textului

menționat, aplicabil de la data de 11 iulie 2003.

Până la data de 11 iulie 2003, în

absența unor dispoziții legale potrivit cărora încheierea prin care s-a respins

recuzarea ar putea fi atacată, separat, cu recurs, asemenea recursuri erau

inadmisibile potrivit art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., raportat la

art. 52 alin. (6) din același cod. Astfel de încheieri puteau fi atacate doar

odată cu hotărârea pronunțată în cauză.

Pentru motivele expuse, Curtea va

respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de

700.000 lei către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul M.I.D. împotriva încheierii din 8 iulie 2003 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iulie 2003.