ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3393/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 8 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins cererea de recuzare formulată de inculpatul M.I.D împotriva tuturor procurorilor și a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondată, obligând petiționarul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. În motivarea acestei încheieri, Curtea a reținut netemeinicia cererii de recuzare, care nu a fost motivată pentru fiecare procuror în parte, considerând-o un abuz de drept având ca scop tergiversarea soluționării cauzei, precum și zădărnicirea prelungirii arestării preventive a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, intimatul inculpat a declarat recurs la data de 17 iulie 2003, susținând că procurorii recuzați urmăresc prin orice mijloace să inducă, în continuare, în eroare, instanța care judecă această speță, promovând motive aberante pentru susținerea unei cereri repetate de prelungire a unui mandat de arestare preventivă abuziv. Examinând recursul, Curtea constată că este tardiv declarat. Astfel, potrivit alin. (7) al art. 52 (introdus prin Legea nr. 281/2003), text intrat în vigoare de la data de 11 iulie 2003, conform art. II din O.U.G. nr. 66/2003, încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării.

Or, declarând recurs la data de 17 iulie 2003, evident, recursul a fost tardiv declarat, potrivit textului menționat, aplicabil de la data de 11 iulie 2003. Până la data de 11 iulie 2003, în absența unor dispoziții legale potrivit cărora încheierea prin care s-a respins recuzarea ar putea fi atacată, separat, cu recurs, asemenea recursuri erau inadmisibile potrivit art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 52 alin. (6) din același cod. Astfel de încheieri puteau fi atacate doar odată cu hotărârea pronunțată în cauză. Pentru motivele expuse, Curtea va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 700.000 lei către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva încheierii din 8 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iulie 2003.