ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3135/2004

Camera de Consiliu Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1963/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus respingerea cererii de recuzare formulată de petentul inculpat B.G. prin avocatul ales N.D. privind pe toți judecătorii Tribunalului București, ca nefondată. Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150.000 lei. S-a reținut că pe rolul Tribunalului București se află înregistrat dosarul penal nr. 3139/2004 privind recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii de ședință din data de 31 mai 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul penal nr. 3898/2004 privind luarea măsurii arestării preventive.

La termenul de judecată din data de 4 iunie 2004, recurentul a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului București, în conformitate cu prevederile art. 48 lit. d) C. proc. pen., motivat de termenul scurt stabilit pentru judecarea cauzei, apreciat ca suspect, ceea ce l-a determinat pe petent să considere că magistrații acestei instanțe sunt incompatibile pentru a o soluționa. Dosarul a fost înaintat Curții de Apel București, secția I penală, pentru a se pronunța asupra cererii de recuzare formulată. Instanța de fond a constatat inexistența vreunei împrejurări din care să rezulte interesul judecătorilor sau al rudelor acestora în modul de soluționare a cauzei, ca și a vreunui caz concret de incompatibilitate în care să se afle aceștia.

S-a apreciat că tribunalul, investit cu recursul inculpatului împotriva luării măsurii arestării preventive, a procedat legal și corect la stabilirea unui termen de judecată cu prioritate, potrivit dispozițiilor legale în materie. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen legal petentul B.G., în temeiul dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. La termenul de judecată din 9 iunie 2004, apărătorul ales al recurentului a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată privind dispozițiile art. 52 alin. (2) C. proc. pen., apreciind că textul de lege instituie un tratament inegal privind ascultarea părților care are loc doar când instanța găsește necesar acest lucru.

Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a textului de lege arătat, considerând că aceasta nu are legătură cu rezolvarea fondului cauzei, astfel cum o cer prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Pe fond, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de recuzare a întregii instanțe a Tribunalului București. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică respingând cererea de recuzare ca neîntemeiată. Chiar dacă recurentul a indicat numele tuturor judecătorilor instanței recuzate în număr de 141, este de observat că motivul de incompatibilitate invocat, art. 48 lit. d) C. proc.

pen., nu este justificat în cazul nici unuia, fiind prezentat generic, sub afirmația că există împrejurări din care rezultă că fiecare magistrat este interesat sub orice formă de soluționarea cauzei în sensul respingerii recursului. Or, Curtea constată că motivul de incompatibilitate invocat nu este dovedit, el trebuind a fi prezentat în mod punctual, în cazul fiecărui magistrat, și demonstrat temeinic, sub aspectul interesului manifestat. Cum în cauză nu sunt întrunite cerințele articolului 52 alin. (5) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva încheierii din 5 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1963/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2004.