ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3136/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3136/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
CAMERA DE CONSILIU
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea din 24 mai 2004,
pronunțată în dosarul nr. 1700/2004, Curtea de Apel București a respins cererea
de recuzare formulată de inculpatul G.G. împotriva judecătorilor de la
Tribunalul București.
Prin aceeași încheiere s-a menținut
starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin încheierea de ședință din 18
mai 2004 a Tribunalului București s-a luat act de cererea de recuzare formulată
de inculpatul G.G. împotriva tuturor magistraților din cadrul Tribunalului
București și s-a înaintat dosarul către Curtea de Apel București, în vederea
soluționării.
Cererea de recuzare a fost formulată
oral, în fața instanței, motivată prin aceea că, nu i-au fost luate în
considerare cererile privind probele formulate în apărare, pe parcursul
cercetării judecătorești, considerente reiterate și în fața Curții.
Analizând cererea în raport de
dispozițiile art. 52 C. proc. pen., Curtea a reținut că, petentul nu a invocat
în concret cazurile de incompatibilitate pentru fiecare judecător al instanței,
astfel cum o cer prevederile legale.
Împotriva acestei încheieri, în
termen legal a declarat recurs inculpatul, care a reiterat aceleași
considerente privind neluarea în considerare a probelor formulate în apărare.
Examinând recursul declarat în
raport de aceste critici, cât și de dispozițiile legale ce reglementează
această instituție se constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 52 alin. (5)
C. proc. pen., recuzarea care privește întreaga instanță trebuie să cuprindă
indicarea concretă a cazului de incompatibilitate pentru fiecare judecător.
Recurentul petent nu a indicat, în
concret, cazurile de incompatibilitate pentru fiecare judecător, ci a motivat
generic cererea sa privind nemulțumirea cu privire la probele administrate în
apărare.
Or, în acest context, în mod corect
instanța a respins cererea de recuzare, atâta timp cât, nu au fost respectate
prevederile imperative cuprinse în art. 52 C. proc. pen.
Pentru aceleași considerente
recursul este nefondat și potrivit art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petentul inculpat G.G. împotriva încheierii din 24 mai 2004,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.
1700/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de
800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de
200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9
iunie 2004.