ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3097/2009

Asupra recursului de față,

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 901 din 7

octombrie 2002 a Tribunalului București, secția l-a penală, pronunțată în dosar

nr. 5089/ 2001, după rejudecare, inculpatul P.M.C. a fost condamnat la:

- 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (2) , cu aplicarea

art. 37 lit. a 2) C. pen.;

- 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) , cu

aplicarea art. 37 lit. a 2) C. pen.;

-

3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 37 alin. (

1) din Decretul nr. 328/1996, cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.;

Î

n baza art. 83 alin. (1) C. pen. a fost revocată

suspendarea

condiționată a

executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1078 din 4 octombrie 1996 (definitivă

prin decizia

penală nr. 401 din 2

iunie 1996 a Curții de Apel București), urmând

ca inculpatul să execute

5 ani închisoare.

S-a făcut aplicare art. 71-64 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a fost dedusă prevenția, de la 22 mai

1998 la 20

iunie 1998.

S-a luat act că părțile vătămate V.M. și M.V.

nu s-au constituit părți civile.

Alături de

inculpatul P.M.C. a mai fost condamnat și inculpatul A.A., față de care s-a

dispus să execute în

final (după

revocarea suspendării condiționate a unei pedepse de 3

luni)

5 ani și 3 luni închisoare.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut, în esență,

că :

În noaptea de 21/22 mai 2005 inculpații,

aflându-se sub

influența băuturilor

alcoolice, în timp ce se deplasau cu autoturismul

Cielo în București, la volan aflându-se P.M.C.

, au refuzat să oprească la semnalul regulamentar

al

patrulei de poliție, patrulă care

se afla în misiune ordonată în zonă;

ulterior,

au fost opriți de un alt echipaj, ambii inculpați proferând injurii

la adresa organelor de poliție și manifestându-se

violent la încercarea

polițiștilor de

a-i urca în mașină și transporta la sediul poliției. După

recoltarea

probelor biologice s-a constatat conform buletinului de analiză toxicologică,

că șoferul - inculpatul P.M.C. - avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,60 gr

% 0, iar ulterior

recalculării - conform

raportului de expertiză medico legală a reieșit o

alcoolemie de 1,90%0.

De precizat

că, dată fiind starea de ebrietate a celor doi inculpați,

la sediul poliției au fost introduși în birouri

diferite, iar la momentul

percheziției corporale, inculpatul

A.A. l-a bruscat pe agentul de poliție M.V.

Împotriva sus-arătatei

sentințe au declarat apel inculpații P.M.C.

și A.A., apeluri respinse ca nefondate prin decizia

penală nr. 112 din 3 martie 2003 a Curții de Apel București,

secția l-a penală.

La 5 iunie 2009 (data

poștei), a fost înregistrat pe rolul înalte

Curți recursul

declarat de inculpatul P.M.C. împotriva sus-menționatei decizii.

Recursul este tardiv.

Apărarea inculpatului, în sensul că recursul nu

este tardiv

întrucât a fost plecat din țară

în momentul judecării apelului iar de la momentul încarcerării și până la

declararea recursului nu a avut

posibilitatea

să consulte un avocat, nu poate fi primită,

Potrivit art.

385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile,

dacă legea nu dispune altfel, și acest termen curge,

potrivit

art. 385

3

alin. (2), raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.,

de la pronunțare, pentru partea care a fost prezentă la

dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru partea care a

lipsit.

În speță, hotărârea atacată (decizia penală nr.

112 din 3 martie 2003) a fost comunicată inculpatului P.M.C. la 11 martie 2003,

iar potrivit referatului întocmit în cauză (fila 12),

inculpatul a fost încarcerat la 14 mai 2009 în baza mandatului de

arestare nr. 1002 din 28 martie 2003, iar recursul

a fost declarat abia

la 5 iunie 2009,

cu mult peste termenul de 10 zile calculat în raport cu

data încarcerării (care reprezintă data începerii

executării pedepsei).

Astfel fiind, recursul se învederează a fi

tardiv și urmează să fie respins ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. a), teza I C. proc.

pen.

În

consecință, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă

de 200 lei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de inculpatul P.M.C.

împotriva deciziei

penale nr. 112 din 3 martie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie

2009.