ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3097/2009

Asupra recursului de față, Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 901 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția l-a penală, pronunțată în dosar nr. 5089/ 2001, după rejudecare, inculpatul P.M.C. a fost condamnat la: - 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (2) , cu aplicarea art. 37 lit. a 2) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) , cu aplicarea art. 37 lit. a 2) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. ( 1) din Decretul nr. 328/1996, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; Î n baza art. 83 alin. (1) C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1078 din 4 octombrie 1996 (definitivă prin decizia penală nr. 401 din 2 iunie 1996 a Curții de Apel București), urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicare art. 71-64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția, de la 22 mai 1998 la 20 iunie 1998. S-a luat act că părțile vătămate V.M. și M.V. nu s-au constituit părți civile. Alături de inculpatul P.M.C. a mai fost condamnat și inculpatul A.A., față de care s-a dispus să execute în final (după revocarea suspendării condiționate a unei pedepse de 3 luni) 5 ani și 3 luni închisoare. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut, în esență, că : În noaptea de 21/22 mai 2005 inculpații, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, în timp ce se deplasau cu autoturismul Cielo în București, la volan aflându-se P.M.C.

, au refuzat să oprească la semnalul regulamentar al patrulei de poliție, patrulă care se afla în misiune ordonată în zonă; ulterior, au fost opriți de un alt echipaj, ambii inculpați proferând injurii la adresa organelor de poliție și manifestându-se violent la încercarea polițiștilor de a-i urca în mașină și transporta la sediul poliției. După recoltarea probelor biologice s-a constatat conform buletinului de analiză toxicologică, că șoferul - inculpatul P.M.C. - avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,60 gr % 0, iar ulterior recalculării - conform raportului de expertiză medico legală a reieșit o alcoolemie de 1,90%0. De precizat că, dată fiind starea de ebrietate a celor doi inculpați, la sediul poliției au fost introduși în birouri diferite, iar la momentul percheziției corporale, inculpatul A.A.

l-a bruscat pe agentul de poliție M.V. Împotriva sus-arătatei sentințe au declarat apel inculpații P.M.C. și A.A., apeluri respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 112 din 3 martie 2003 a Curții de Apel București, secția l-a penală. La 5 iunie 2009 (data poștei), a fost înregistrat pe rolul înalte Curți recursul declarat de inculpatul P.M.C. împotriva sus-menționatei decizii. Recursul este tardiv. Apărarea inculpatului, în sensul că recursul nu este tardiv întrucât a fost plecat din țară în momentul judecării apelului iar de la momentul încarcerării și până la declararea recursului nu a avut posibilitatea să consulte un avocat, nu poate fi primită, Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc.

pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și acest termen curge, potrivit art. 385 3 alin. (2), raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunțare, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru partea care a lipsit. În speță, hotărârea atacată (decizia penală nr. 112 din 3 martie 2003) a fost comunicată inculpatului P.M.C. la 11 martie 2003, iar potrivit referatului întocmit în cauză (fila 12), inculpatul a fost încarcerat la 14 mai 2009 în baza mandatului de arestare nr. 1002 din 28 martie 2003, iar recursul a fost declarat abia la 5 iunie 2009, cu mult peste termenul de 10 zile calculat în raport cu data încarcerării (care reprezintă data începerii executării pedepsei).

Astfel fiind, recursul se învederează a fi tardiv și urmează să fie respins ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. a), teza I C. proc. pen. În consecință, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul P.M.C. împotriva deciziei penale nr. 112 din 3 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.