ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 12

iulie 2001, Tribunalul Militar Teritorial București, în baza art. 194 alin. (1)

C. pen., (infracțiunea de șantaj) a condamnat pe următorii inculpați, astfel:

- Mr. D.I.S. la 2 ani închisoare;

- plt. maj. D.O. și

- civ. O.G. la câte un an și 6 luni

închisoare.

Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate și s-au fixat termene

de încercare de 4 ani respectiv de câte 3 ani și 6 luni; s-a dedus arestarea

preventivă de la 22 septembrie 2000, până la 6 decembrie 2000 pentru inculpatul

ofițer și de la 22 septembrie 2000, până la 20 octombrie 2000, pentru ceilalți

doi inculpați; s-a mai dispus încetarea stării de liberare provizorie pentru

inculpații D.O. și O.G. și confiscarea specială, conform art. 118 lit. d) C.

pen., a 1.800.000 lei de la inculpatul D.I.S. și a câte 600.000 lei de la

ceilalți inculpați.

Prima instanță a reținut că

inculpatul mr. D.I.S. este încadrat la secția de poliție din anul 1996 și își

desfășura activitatea ca ofițer de serviciu, în ture de 24 și 72 ore;

- inculpatul plt. maj. D.O. și-a

desfășurat activitatea ca agent de ordine în cadrul secției de poliție, de unde

a fost mutat la cerere, începând cu 15 noiembrie 1996 la U.M. București.

La 19 septembrie 2000 după ieșirea

din serviciu mr. D.I.S. s-a întâlnit cu inculpatul civil O.G. și s-au deplasat

împreună la o terasă situată în apropierea spitalului Dr. Marinescu.

Inculpatul D.I.S. i-a relatat că un

prieten al său a fost înșelat cu ocazia unui schimb valutar de niște cetățeni

străini, care-și au buticul în zona Podului Cotroceni. Pentru recuperarea sumei

cu care ar fi fost înșelat prietenul ofițerului au hotărât să însceneze un

schimb valutar, care să fie surprins de acesta îmbrăcat în ținută militară,

moment în care va încerca să-i constrângă pe cetățenii arabi să le dea suma de

bani, în caz contrar urmând să le fie confiscată întreaga sumă ce constituia

obiectul tranzacției, toate acestea, pentru a nu fi luate măsurile legale.

Pentru realizarea acestui plan a

fost cooptat și inculpatul plt. maj. D.O., care a fost pus la curent în linii

generale cu ceea ce se plănuia și care a fost de acord să participe la punerea

în practică.

După ce au luat această hotărâre

inculpații s-au deplasat în zona Podului Cotroceni, folosind în acest scop un

autoturism, folosit de D.O. fără știrea proprietarului, iar O.G. cu

autoturismul personal.

În apropierea buticului vizat, D.I.S.

i-a înmânat lui O.G. suma de 500 dolari S.U.A., în bancnote de câte 100 dolari,

după ce în prealabil își notase într-un carnețel seriile acestora. Folosind

această sumă O.G. a intrat în butic și a inițiat schimbul valutar ilegal.

La scurt timp inculpatul D.I.S.

îmbrăcat în ținută militară însoțit de plt. maj. D.O. au intrat în local și au

surprins schimbul de valută.

În local se aflau cetățenii străini

M.D. și A.M.M.

Cei doi inculpați și-au declinat

calitatea de polițiști, prezentând în acest sens și legitimația de serviciu

întrebând totodată dacă s-a efectuat schimbul valutar, făcând referire și la

prevederile legale ce reglementează condițiile de efectuare a schimbului

valutar.

Cetățenii străini au recunoscut până

la urmă că s-a efectuat schimbul valutar, în momentul în care ofițerul le-a

citit din agenda personală seriile bancnotelor care se găseau în posesia

numitului A.M.M.

Pentru a evita confiscarea întregii

sume de bani și închiderea magazinului așa cum afirmase anterior, A.M.M. a

numărat 3.000.000 lei, în bancnote a câte 50.000 lei și i-a pus într-un ziar

aflat pe masă așa cum li se sugerase de altfel să procedeze pentru rezolvarea

situației, de către D.O.

Dându-și seama că în ziarul de pe

masă a fost pusă o sumă acceptabilă, D.I.S. le-a atras atenția cetățenilor

străini să respecte legea și a părăsit magazinul cerându-i totodată

subofițerului să ia și ziarul în care se găseau banii.

Suma de 500 dolari folosită pentru

inițierea schimbului valutar fusese predată anterior lui D.I.S. și în acel

moment se găsea în posesia acestuia.

Cei trei inculpați au părăsit zona

cu autoturismele care se deplasaseră acolo după care s-au întâlnit în zona

stației L., unde au împărțit suma de bani.

Astfel, D.O. și O.G. au primit

fiecare câte 600.000 lei, iar diferența a rămas în posesia lui D.I.S.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apeluri parchetul și cei trei inculpați.

Prin decizia nr. 37 din 4 aprilie

2002 Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul Militar de pe

lângă Tribunalul Militar Teritorial București, împotriva sentinței nr. 129 din

12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București.

A fost desființată sentința după cum

urmează:

- au fost majorate pedepsele

aplicate în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare pentru

inculpatul mr. D.I.S. și la câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru inculpații

plt. maj. rez. D.O. și civ. O.G.;

- conform art. 86

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor fixându-se termen de

încercare de 6 ani pentru inculpații plt. maj. rez. D.O. și civ. O.G.;

- pe durata menționatelor termene de

încercare inculpații aveau obligația de a se supune măsurilor de supraveghere,

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. b) și c) (prezentarea

săptămânal în ziua de vineri, la organul de poliție în raza teritorială a

căruia domiciliază), prevăzută de art. 86

3

alin. (1) lit. b) și c) C.

pen.;

- pe durata menționatelor termene de

încercare inculpații aveau obligația să se supună prevederilor art. 86

3

alin. (3) lit. a) C. pen. (respectiv să desfășoare o activitate utilă pentru

societate) și prevederile art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. pen. (să nu

schimbe domiciliul ori reședința decât în cazuri de necesitate dovedite prin

înscrisuri).

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse ca nefondate

apelurile inculpaților și au fost obligați aceștia la câte 900.000 lei,

cheltuieli judiciare statului.

Împotriva deciziei nr. 37 din 4

aprilie 2002 pronunțată de Curtea Militară de Apel au declarat recurs

inculpații D.I.S., D.O. și O.G. și prin decizia nr. 487 din 31 ianuarie 2003

cât și prin încheierea de ședință din 9 iunie 2003, pronunțate de Curtea

Supremă de Justiție s-au dispus următoarele:

- au fost admise aceste recursuri, a

fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea

apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar

Teritorial București și de inculpații D.I.S., D.O. și O.G. (împotriva sentinței

nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București), la

Curtea Militară de Apel, casarea hotărârii pronunțată în apel fiind totală.

Curtea Supremă de Justiție a reținut

că în cauză există contradicție între considerentele hotărârii pronunțată de

instanța de apel și dispozitivul acesteia.

Astfel deși în motivarea deciziei

s-a reținut că sancțiunile penale ce vor fi aplicate inculpaților D.I.S., D.O.

și O.G., nu vor fi mai mari de 4 ani închisoare, iar pentru că aceștia nu au

antecedente penale, au avut o comportare caracterizată parțial prin

sinceritate, instanța de apel a apreciat că scopurile pedepselor, definite în art.

52 C. pen., pot fi atinse chiar fără privare efectivă de libertate, urmând a se

da eficiență prevederilor art. 86

1

C. pen., pentru toți inculpații.

În considerentele hotărârii s-a mai

reținut printre altele că va fi admis apelul parchetului, va fi desființată

sentința, se vor mări pedepsele aplicate inculpaților, se va dispune suspendarea

executării lor sub supraveghere (art. 86

1

C. pen.), se vor fixa

termene de încercare, potrivit art. 86

2

C. pen. și se va aplica art.

86

3

alin. (1) lit. a), b) și c) și art. 86

3

alin. (3) lit.

a) și b) C. pen.

Prin dispozitivul hotărârii au fost condamnați

inculpații D.I.S. la 3 ani închisoare și inculpații D.O. și O.G. la câte 2 ani

și 6 luni închisoare și s-a dispus suspendarea executării pedepselor, numai

pentru inculpații D.O. și O.G. pe un termen de încercare de 6 ani, iar nu

pentru cei trei inculpați.

Curtea Supremă de Justiție a mai

reținut că deși instanța de apel a apreciat în considerentele hotărârii că

scopul preventiv și educativ al pedepsei în situația inculpatului D.I.S., poate

fi atins fără privare de libertate a acestuia, în dispozitivul ei nu s-a făcut

aplicarea nici unui text de lege referitor la unul din modalitățile de

executare a pedepsei, fără privare de libertate despre acest inculpat.

Deci s-a reținut că în cauză

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, caz de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 39 din 3

iulie 1999, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, împotriva

sentinței nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial

București, desființând sentința după cum urmează:

A majorat pedepsele aplicate în baza

art. 194 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare pentru inculpatul mr. D.I.S. și

la câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpații plt. maj. rez. D.O. și

civ. O.G.

Conform art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea executării supravegheate a pedepselor și a fixat termen de

încercare de 6 ani pentru inculpatul D.I.S. și de câte 5 ani pentru inculpații

plt. maj. rez. D.O. și civ. O.G.

S-a dispus ca, pe durata termenelor

de încercare, inculpații să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art.

86

3

alin. (1) lit. a) (se vor prezenta săptămânal în ziua de vineri

la organul de poliție în raza teritorială în care domiciliază) și de art. 86

3

alin. (1) lit. b) și c) C. pen.

S-a dispus ca, pe durata termenelor

de încercare, inculpații să se supună obligațiilor, prevăzute de art. 86

3

alin. 3 lit. a) C. pen. (să desfășoare o activitate utilă pentru societate) și

de art. 86

3

alin. (3) lit. b) C. pen. (să nu schimbe domiciliul sau

reședința decât în cazuri de necesitate dovedite prin înscrisuri).

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților și i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații D.I.S., D.O. și O.G.

Prin recursurile declarate,

inculpații au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și,

rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., (inculpatul D.I.S.), achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., iar în subsidiar, menținerea

pedepsei aplicate de instanța de fond, cu aplicarea art. 81 C. pen. (inculpatul

D.O.) și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. (inculpatul O.G.).

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursurile declarate de inculpați D.O. și D.I.S., sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Instanțele anterioare au stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceștia.

Cu privire la motivele de recurs

formulate de toți cei trei inculpați și care vizează achitarea, se constată că

nu se impune a fi primite aceste motive întrucât probatoriul administrat în

cauză infirmă susținerile inculpaților, în sensul că sunt nevinovați.

Astfel, s-a dovedit că faptele

inculpaților, care la data de 19 septembrie 2000, în punctul de desfacere al SC

P. SRL din Splaiul Independenței, în scopul dobândirii unui folos injust, au

exercitat, prin eforturi conjugate, presiuni psihice asupra cetățeanului

iranian M.D., constrângându-l pe acesta să le dea suma de 3.000.000 lei, despre

care afirmaseră că reprezintă suma, cu care o altă persoană ar fi fost păgubită

cu ocazia unui schimb valutar anterior, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de șantaj, care se probează prin următoarele mijloace de probă:

plângerea și declarațiile părții civile; proces-verbal de verificare,

declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului mr. D.I.S., declarațiile

inculpatului plt. maj. D.O., declarațiile inculpatului civil O.G., procesele

verbale de confruntare, adresa nr. 1488 din 20 octombrie 2000 Ministerului de

Interne, Direcția de Gospodărie.

Cu privire la solicitarea de

menținere a soluției pronunțate de instanța de fond, formulată de recurentul

inculpat D.O., în subsidiar, se apreciază că soluția pronunțată de instanța de

control judiciar, corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei,

prevăzută de art. 72 C. pen., cât și scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C.

pen., așa încât va fi respins acest motiv de recurs, ca nefondat.

Cu privire la recursul formulat de

inculpatul O.G., se constată următoarele:

Inculpatul a fost prezent în data de

26 iunie 2003, când s-au luat în examinare apelurile declarate de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.I.S.,

D.O. și O.G., iar recursul inculpatului O.G. a fost declarat la data de 18

iulie 2003, astfel cum rezultă din cererea de recurs depusă la dosarul cauzei.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune

altfel.

Pe de altă parte, potrivit art. 363 alin.

(3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Față de toate aceste considerente,

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie

respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I.S. și D.O., iar

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins, ca

tardiv, recursul declarat de inculpatul O.G.

Se va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților perioada executată în arest preventiv.

Vor fi obligați inculpații la plata

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații D.I.S. și D.O., împotriva deciziei penale nr. 39 din 3 iulie 2003

a Curții Militare de Apel.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul O.G., împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive pentru inculpatul D.I.S. de la 22 septembrie 2000, până la 6

decembrie 2000, iar pentru inculpații D.O. și O.G. de la 22 septembrie 2000,

până la 20 octombrie 2000.

Obligă inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

martie 2004.