ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 129 din 12 iulie 2001, Tribunalul Militar Teritorial București, în baza art. 194 alin. (1) C. pen., (infracțiunea de șantaj) a condamnat pe următorii inculpați, astfel: - Mr. D.I.S. la 2 ani închisoare; - plt. maj. D.O. și - civ. O.G. la câte un an și 6 luni închisoare. Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate și s-au fixat termene de încercare de 4 ani respectiv de câte 3 ani și 6 luni; s-a dedus arestarea preventivă de la 22 septembrie 2000, până la 6 decembrie 2000 pentru inculpatul ofițer și de la 22 septembrie 2000, până la 20 octombrie 2000, pentru ceilalți doi inculpați; s-a mai dispus încetarea stării de liberare provizorie pentru inculpații D.O.

și O.G. și confiscarea specială, conform art. 118 lit. d) C. pen., a 1.800.000 lei de la inculpatul D.I.S. și a câte 600.000 lei de la ceilalți inculpați. Prima instanță a reținut că inculpatul mr. D.I.S. este încadrat la secția de poliție din anul 1996 și își desfășura activitatea ca ofițer de serviciu, în ture de 24 și 72 ore; - inculpatul plt. maj. D.O. și-a desfășurat activitatea ca agent de ordine în cadrul secției de poliție, de unde a fost mutat la cerere, începând cu 15 noiembrie 1996 la U.M. București. La 19 septembrie 2000 după ieșirea din serviciu mr. D.I.S. s-a întâlnit cu inculpatul civil O.G. și s-au deplasat împreună la o terasă situată în apropierea spitalului Dr. Marinescu. Inculpatul D.I.S.

i-a relatat că un prieten al său a fost înșelat cu ocazia unui schimb valutar de niște cetățeni străini, care-și au buticul în zona Podului Cotroceni. Pentru recuperarea sumei cu care ar fi fost înșelat prietenul ofițerului au hotărât să însceneze un schimb valutar, care să fie surprins de acesta îmbrăcat în ținută militară, moment în care va încerca să-i constrângă pe cetățenii arabi să le dea suma de bani, în caz contrar urmând să le fie confiscată întreaga sumă ce constituia obiectul tranzacției, toate acestea, pentru a nu fi luate măsurile legale. Pentru realizarea acestui plan a fost cooptat și inculpatul plt. maj. D.O., care a fost pus la curent în linii generale cu ceea ce se plănuia și care a fost de acord să participe la punerea în practică.

După ce au luat această hotărâre inculpații s-au deplasat în zona Podului Cotroceni, folosind în acest scop un autoturism, folosit de D.O. fără știrea proprietarului, iar O.G. cu autoturismul personal. În apropierea buticului vizat, D.I.S. i-a înmânat lui O.G. suma de 500 dolari S.U.A., în bancnote de câte 100 dolari, după ce în prealabil își notase într-un carnețel seriile acestora. Folosind această sumă O.G. a intrat în butic și a inițiat schimbul valutar ilegal. La scurt timp inculpatul D.I.S. îmbrăcat în ținută militară însoțit de plt. maj. D.O. au intrat în local și au surprins schimbul de valută. În local se aflau cetățenii străini M.D. și A.M.M. Cei doi inculpați și-au declinat calitatea de polițiști, prezentând în acest sens și legitimația de serviciu întrebând totodată dacă s-a efectuat schimbul valutar, făcând referire și la prevederile legale ce reglementează condițiile de efectuare a schimbului valutar.

Cetățenii străini au recunoscut până la urmă că s-a efectuat schimbul valutar, în momentul în care ofițerul le-a citit din agenda personală seriile bancnotelor care se găseau în posesia numitului A.M.M. Pentru a evita confiscarea întregii sume de bani și închiderea magazinului așa cum afirmase anterior, A.M.M. a numărat 3.000.000 lei, în bancnote a câte 50.000 lei și i-a pus într-un ziar aflat pe masă așa cum li se sugerase de altfel să procedeze pentru rezolvarea situației, de către D.O. Dându-și seama că în ziarul de pe masă a fost pusă o sumă acceptabilă, D.I.S. le-a atras atenția cetățenilor străini să respecte legea și a părăsit magazinul cerându-i totodată subofițerului să ia și ziarul în care se găseau banii.

Suma de 500 dolari folosită pentru inițierea schimbului valutar fusese predată anterior lui D.I.S. și în acel moment se găsea în posesia acestuia. Cei trei inculpați au părăsit zona cu autoturismele care se deplasaseră acolo după care s-au întâlnit în zona stației L., unde au împărțit suma de bani. Astfel, D.O. și O.G. au primit fiecare câte 600.000 lei, iar diferența a rămas în posesia lui D.I.S. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apeluri parchetul și cei trei inculpați. Prin decizia nr. 37 din 4 aprilie 2002 Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, împotriva sentinței nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București.

A fost desființată sentința după cum urmează: - au fost majorate pedepsele aplicate în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare pentru inculpatul mr. D.I.S. și la câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru inculpații plt. maj. rez. D.O. și civ. O.G.; - conform art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor fixându-se termen de încercare de 6 ani pentru inculpații plt. maj. rez. D.O. și civ. O.G.; - pe durata menționatelor termene de încercare inculpații aveau obligația de a se supune măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. b) și c) (prezentarea săptămânal în ziua de vineri, la organul de poliție în raza teritorială a căruia domiciliază), prevăzută de art. 86 3 alin. (1) lit. b) și c) C. pen.; - pe durata menționatelor termene de încercare inculpații aveau obligația să se supună prevederilor art. 86 3 alin. (3) lit. a) C. pen.

(respectiv să desfășoare o activitate utilă pentru societate) și prevederile art. 86 3 alin. (3) lit. b) C. pen. (să nu schimbe domiciliul ori reședința decât în cazuri de necesitate dovedite prin înscrisuri). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților și au fost obligați aceștia la câte 900.000 lei, cheltuieli judiciare statului. Împotriva deciziei nr. 37 din 4 aprilie 2002 pronunțată de Curtea Militară de Apel au declarat recurs inculpații D.I.S., D.O. și O.G. și prin decizia nr. 487 din 31 ianuarie 2003 cât și prin încheierea de ședință din 9 iunie 2003, pronunțate de Curtea Supremă de Justiție s-au dispus următoarele: - au fost admise aceste recursuri, a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.I.S., D.O.

și O.G. (împotriva sentinței nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București), la Curtea Militară de Apel, casarea hotărârii pronunțată în apel fiind totală. Curtea Supremă de Justiție a reținut că în cauză există contradicție între considerentele hotărârii pronunțată de instanța de apel și dispozitivul acesteia. Astfel deși în motivarea deciziei s-a reținut că sancțiunile penale ce vor fi aplicate inculpaților D.I.S., D.O. și O.G., nu vor fi mai mari de 4 ani închisoare, iar pentru că aceștia nu au antecedente penale, au avut o comportare caracterizată parțial prin sinceritate, instanța de apel a apreciat că scopurile pedepselor, definite în art. 52 C. pen., pot fi atinse chiar fără privare efectivă de libertate, urmând a se da eficiență prevederilor art. 86 1 C. pen., pentru toți inculpații.

În considerentele hotărârii s-a mai reținut printre altele că va fi admis apelul parchetului, va fi desființată sentința, se vor mări pedepsele aplicate inculpaților, se va dispune suspendarea executării lor sub supraveghere (art. 86 1 C. pen.), se vor fixa termene de încercare, potrivit art. 86 2 C. pen. și se va aplica art. 86 3 alin. (1) lit. a), b) și c) și art. 86 3 alin. (3) lit. a) și b) C. pen. Prin dispozitivul hotărârii au fost condamnați inculpații D.I.S. la 3 ani închisoare și inculpații D.O. și O.G. la câte 2 ani și 6 luni închisoare și s-a dispus suspendarea executării pedepselor, numai pentru inculpații D.O. și O.G. pe un termen de încercare de 6 ani, iar nu pentru cei trei inculpați.

Curtea Supremă de Justiție a mai reținut că deși instanța de apel a apreciat în considerentele hotărârii că scopul preventiv și educativ al pedepsei în situația inculpatului D.I.S., poate fi atins fără privare de libertate a acestuia, în dispozitivul ei nu s-a făcut aplicarea nici unui text de lege referitor la unul din modalitățile de executare a pedepsei, fără privare de libertate despre acest inculpat. Deci s-a reținut că în cauză motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 39 din 3 iulie 1999, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, împotriva sentinței nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, desființând sentința după cum urmează: A majorat pedepsele aplicate în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare pentru inculpatul mr.

D.I.S. și la câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpații plt. maj. rez. D.O. și civ. O.G. Conform art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării supravegheate a pedepselor și a fixat termen de încercare de 6 ani pentru inculpatul D.I.S. și de câte 5 ani pentru inculpații plt. maj. rez. D.O. și civ. O.G. S-a dispus ca, pe durata termenelor de încercare, inculpații să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) (se vor prezenta săptămânal în ziua de vineri la organul de poliție în raza teritorială în care domiciliază) și de art. 86 3 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. S-a dispus ca, pe durata termenelor de încercare, inculpații să se supună obligațiilor, prevăzute de art. 86 3 alin. 3 lit. a) C. pen.

(să desfășoare o activitate utilă pentru societate) și de art. 86 3 alin. (3) lit. b) C. pen. (să nu schimbe domiciliul sau reședința decât în cazuri de necesitate dovedite prin înscrisuri). A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondate, apelurile inculpaților și i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații D.I.S., D.O. și O.G. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., (inculpatul D.I.S.), achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc.

pen., iar în subsidiar, menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond, cu aplicarea art. 81 C. pen. (inculpatul D.O.) și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (inculpatul O.G.). Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile declarate de inculpați D.O. și D.I.S., sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanțele anterioare au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceștia. Cu privire la motivele de recurs formulate de toți cei trei inculpați și care vizează achitarea, se constată că nu se impune a fi primite aceste motive întrucât probatoriul administrat în cauză infirmă susținerile inculpaților, în sensul că sunt nevinovați.

Astfel, s-a dovedit că faptele inculpaților, care la data de 19 septembrie 2000, în punctul de desfacere al SC P. SRL din Splaiul Independenței, în scopul dobândirii unui folos injust, au exercitat, prin eforturi conjugate, presiuni psihice asupra cetățeanului iranian M.D., constrângându-l pe acesta să le dea suma de 3.000.000 lei, despre care afirmaseră că reprezintă suma, cu care o altă persoană ar fi fost păgubită cu ocazia unui schimb valutar anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, care se probează prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții civile; proces-verbal de verificare, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului mr.

D.I.S., declarațiile inculpatului plt. maj. D.O., declarațiile inculpatului civil O.G., procesele verbale de confruntare, adresa nr. 1488 din 20 octombrie 2000 Ministerului de Interne, Direcția de Gospodărie. Cu privire la solicitarea de menținere a soluției pronunțate de instanța de fond, formulată de recurentul inculpat D.O., în subsidiar, se apreciază că soluția pronunțată de instanța de control judiciar, corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen., cât și scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., așa încât va fi respins acest motiv de recurs, ca nefondat. Cu privire la recursul formulat de inculpatul O.G., se constată următoarele: Inculpatul a fost prezent în data de 26 iunie 2003, când s-au luat în examinare apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.I.S., D.O.

și O.G., iar recursul inculpatului O.G. a fost declarat la data de 18 iulie 2003, astfel cum rezultă din cererea de recurs depusă la dosarul cauzei. Ori, potrivit dispozițiilor art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pe de altă parte, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Față de toate aceste considerente, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I.S. și D.O., iar în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul O.G.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada executată în arest preventiv. Vor fi obligați inculpații la plata cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I.S. și D.O., împotriva deciziei penale nr. 39 din 3 iulie 2003 a Curții Militare de Apel. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul O.G., împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive pentru inculpatul D.I.S. de la 22 septembrie 2000, până la 6 decembrie 2000, iar pentru inculpații D.O. și O.G. de la 22 septembrie 2000, până la 20 octombrie 2000. Obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2004.