ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 487/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 487/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 12

iulie 2001, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpații:

- D.I.S. la 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe

durata unui termen de încercare de 4 ani.

- D.O. și

- O.G. ambii, la câte un an și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzute de art. 194

alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților

pe un termen de încercare de câte 3 ani și 6 luni.

A fost dedusă din pedepsele

aplicate, timpul arestării preventive de la 22 septembrie 2000, la 6 decembrie

2000, pentru inculpatul D.I.S. și de la 22 septembrie 2000, la 20 octombrie

2000, pentru inculpații D.O. și O.G.

S-a dispus încetarea stării de

liberare provizorie pentru inculpații D.O. și O.G. și confiscarea specială,

conform art. 118 lit. d) C. pen., a sumei de 1.800.000 lei de la inculpatul D.I.S.

și a sumei de câte 600.000 lei de la inculpații D.O. și O.G.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

Inculpatul D.I.S. este încadrat la

Secția 15 Poliție din anul 1996, desfășurându-și activitatea ca ofițer de

serviciu, în ture de 24 și 72 de ore.

Inculpatul plt. Major D.O. și-a

desfășurat activitatea ca agent de ordine în cadrul Secției 15 Poliție, de unde

a fost mutat la cerere, începând cu 15 noiembrie 1996 la U.M. 0673 București.

În ziua de 19 septembrie 2000, după

ieșirea din serviciu, mr. D.I.S. s-a întâlnit cu inculpatul O.G. și s-au

deplasat împreună la o terasă situată în apropierea spitalului Dr. Marinescu.

În această împrejurare, inculpatul D.I.S. i-a relatat că un prieten de-al său a

fost înșelat cu ocazia unui schimb valutar de niște cetățeni străini care au un

butic situat în zona podului Cotroceni.

Pentru recuperarea sumei cu care ar

fi fost înșelat prietenul ofițerului, au hotărât să însceneze un schimb valutar

care să fie surprins de acesta îmbrăcat în ținută militară, moment în care va

încerca să-i constrângă pe cetățenii arabi să le dea suma de bani, în caz

contrar, urmând să le fie confiscată întreaga sumă ce constituia obiectul

tranzacției.

Pentru derularea în bune condițiuni

a acestui plan, a fost atras în activitatea infracțională și inculpatul plt.

maj. D.O., care a fost de acord să participe la punerea lui în practică.

După ce au luat această hotărâre,

inculpații s-au deplasat în zona podului Cotroceni, cu un autoturism folosit de

inculpatul D.O., fără știrea proprietarului, iar inculpatul O.G., cu

autoturismul proprietate personală. În apropierea buticului cetățenilor arabi,

inculpatul D.I.S. i-a înmânat lui O.G. suma de 500 dolari S.U.A., în bancnote

de câte 100 dolari, după ce, în prealabil, își notase într-un carnețel seriile

acestora. Folosind această sumă, O.G. a intrat în butic și a inițiat schimbul

valutar ilegal.

În scurt timp, inculpatul D.I.S.,

îmbrăcat în ținuta militară, însoțit de plt. maj. D.O., au intrat și au

surprins schimbul valutar. În local se aflau cetățenii străini M.D. și A.M.M.

Cei doi inculpați și-au declinat

calitatea de polițiști, prezentând în acest sens și legitimațiile de serviciu,

întrebând totodată, dacă s-a efectuat schimbul valutar, făcând referire și la

prevederile legale ce reglementează condițiile de efectuare a schimbului

valutar.

Pentru a evita confiscarea întregii

sume de bani și închiderea magazinului, așa cum afirmase anterior, în timpul

discuției, A.M.M. a numărat 3.000.000 lei în bancnote de câte 50.000 lei și i-a

pus într-un ziar aflat pe masă, așa cum le-a fost sugerat să procedeze pentru

rezolvarea situației, de către D.O.

Dându-și seama că în ziarul de pe

masă a fost pusă o sumă acceptabilă, inculpatul D.I.S. le-a atras atenția

cetățenilor arabi să respecte legea, după care a părăsit localul, cerându-i

totodată subofițerului să ia și ziarul în care se aflau banii.

S-a mai reținut că suma de 500

dolari S.U.A. folosită pentru inițierea schimbului valutar fusese predată anterior

lui D.I.S. și în acel moment se găsea în posesia acestuia.

Cei trei inculpați au părăsit zona

cu autoturismele, după care, s-au întâlnit în zona stației Leu unde au împărțit

suma de bani.

Astfel, inculpații D.O. și O.G. au

primit fiecare câte 600.000 lei, iar diferența a rămas în posesia inculpatului D.I.S.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial și

inculpații D.I.S., D.O. și O.G.

În apelul său, parchetul a criticat

hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate

inculpaților, solicitând desființarea sentinței și majorarea pedepselor.

În apelul său, inculpatul D.I.S. a

solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că din moment ce s-a

amenințat cu folosirea unei căi legale, respectiv confiscarea sumelor de bani

care făcuseră obiectul schimbului valutar neautorizat, nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj. În subsidiar a solicitat

achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen., ținându-se seama de circumstanțele sale

personale.

Inculpatul D.O. a solicitat în

apelul său, în principal, achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

,

ținându-se seama de modul concret în care a fost comisă fapta și de datele sale

personale favorabile. În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece

nu a acționat cu intenția dobândirii unui folos injust, pentru el sau pentru

altul.

Inculpatul O.G. a solicitat în

principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă că a

participat la săvârșirea faptei. În subsidiar a solicitat respingerea

recursului parchetului.

Prin decizia nr. 37 din 4 aprilie

2002, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Militar Teritorial și a dispus desființarea sentinței atacate, după cum urmează:

Au fost majorate pedepsele aplicate

și în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare pentru inculpatul D.I.S.

și la câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpații plt. maj. (rezervă) D.O.

și civilul O.G.

Conform art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepselor și s-a fixat termen de încercare

de 6 ani pentru inculpații plt. maj.(rezervă) D.O. și civilul O.G.

Pe durata termenului de încercare,

inculpații urmând să se supună normelor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a) (se vor prezenta săptămânal, în ziua de vineri, la organul de poliție

în raza teritorială a căruia domiciliază), de art. 86

3

alin. (1) lit.

b) și c) C. pen.

S-a mai dispus ca pe durata

termenelor de încercare menționate, inculpații se vor supune obligațiilor

prevăzute de art. 86

3

alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv să

desfășoare o activitate utilă pentru societate și de art. 86

3

alin.

(3) lit. b) C. pen., respectiv să nu schimbe domiciliul ori reședința decât în

cazuri de necesitate, dovedite prin înscrisuri.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse ca nefondate

apelurile inculpaților, care au fost obligați la câte 900.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de control judiciar a reținut că, din situația de fapt rezultă că

potrivit înțelegerii stabilite între autori, s-a creat cetățeanului străin, la

inițiativa inculpatului O.G., doar aparența unui schimb valutar nelegal, iar

subsecvent intervenției inculpaților D.I.S. și D.O., doar aparența unei

eventuale confiscări a valutei.

S-a mai arătat că, în aceste

condiții amenințarea a constat în producerea unui rău injust, de natură a

constrânge la darea unei sume de bani.

S-a apreciat că nu sunt întemeiate

criticile formulate de inculpați și au fost respinse cererile lor prin care au

solicitat achitarea pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 C.

pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

),

art. 10 alin. (1) lit. c), art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În ce privește pedepsele aplicate

inculpaților, instanța de apel a apreciat că acestea sunt prea blânde,

impunându-se majorarea lor.

Deoarece inculpații nu au

antecedente penale, au avut o bună conduită procesuală caracterizată, parțial

prin sinceritate, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum a

fost prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără privarea de

libertate a acestora și în consecință se va da eficiență prevederilor art. 86

1

pentru toți inculpații.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații D.I.S., D.O. și O.G.

În recursul său, inculpatul D.I.S. a

solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor și în principal, achitarea sa

pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., deoarece fapta reținută în sarcina lui, nu întrunește elementele

constitutive ale acestei infracțiuni. În subsidiar a solicitat achitarea sa în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., deoarece fapta reținută în sarcina sa nu prezintă pericolul

social al unei infracțiuni.

În recursul său, inculpatul D.O. a

solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor și în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., să se dispună

achitarea sa pentru infracțiunea de șantaj, deoarece fapta reținută în sarcina

lui nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Inculpatul O.G., în recursul său, a

solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor și achitarea sa pentru

infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este

autorul faptei.

Examinând recursurile declarate, în

raport de motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt întemeiate pentru

considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că în cauză există contradicție între considerentele

hotărârii pronunțată de instanța de apel și dispozitivul acesteia.

Astfel, deși în motivarea deciziei

s-a reținut că sancțiunile penale ce vor fi aplicate inculpaților D.I.S., D.O.

și O.G., nu vor fi mai mari de 4 ani închisoare, iar pentru că aceștia nu au

antecedente penale, au avut o comportare anterior comiterii infracțiunii și o

conduită procesuală, caracterizată, parțial, prin sinceritate, instanța de apel

a apreciat că scopurile pedepselor, definite în art. 52 C. pen., pot fi atinse

chiar fără privarea efectivă de libertate, urmând a se da eficiență

prevederilor art. 86

1

C. pen., pentru toți inculpații.

S-a mai reținut în finalul

considerentelor hotărârii printre altele, că, va fi admis apelul parchetului,

va fi desființată sentința, se vor mări pedepsele aplicate inculpaților, se va

dispune suspendarea executării lor sub supraveghere [(art. 86

1

C.

pen., se va fixa termene de încercare potrivit art. 86

2

C. pen. și

se va face aplicarea art. 86

3

alin. (1) lit. a), b) și c) și art. 86

3

alin. (3) lit. a) și b) C. pen.)

]

Prin dispozitivul hotărârii au fost

condamnați inculpații D.I.S. la 3 ani închisoare și inculpații D.O. și O.G. la

câte 2 ani și 6 luni închisoare, și s-a dispus suspendarea executării

pedepselor numai pentru inculpații D.O. și O.G., pe un termen de încercare de 6

ani.

Deși instanța de apel a apreciat în

considerentele hotărârii că scopul preventiv și educativ al pedepsei în

situația inculpatului D.I.S. poate fi atins fără privarea de libertate a

acestuia, în dispozitivul ei nu s-a făcut aplicarea nici unui text de lege

referitor la unul din modalitățile de executare a pedepsei fără privare de

libertate.

Așa fiind, se constată că în cauză

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, caz de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1), pct. 9 C. proc. pen. și în consecință recursul

declarat de inculpați să fie admis.

Motivele invocate de inculpații D.I.S.,

D.O. și O.G. în recursul lor, urmează să fie avute în vedere de instanța de

apel cu ocazia rejudecării apelurilor acestora.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează să fie admise

recursurile declarate de inculpații D.I.S., D.O. și O.G.

Se va casa decizia atacată și se va

trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de aceștia împotriva

sentinței penale nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial

București, la Curtea Militară de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații D.I.S., D.O. și O.G. împotriva deciziei nr. 37 din 4 aprilie 2002 a

Curții Militare de Apel.

Casează decizia atacată.

Trimite cauza pentru rejudecarea

apelurilor declarate de inculpații D.I.S., D.O. și O.G. împotriva sentinței nr.

129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, la Curtea

Militară de Apel.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2003.