ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 30

iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, au fost condamnați

inculpații:

- sergent major (r.) I.L. la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de

fals intelectual, prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen.; la

pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită,

prevăzută de art. 255 C. pen.; la pedeapsa de un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.; la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35

C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

- civil G.G. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (1) C. pen.; la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35

C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

- civil S.M. la pedeapsa de un an și

6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals

intelectual prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen.; la pedeapsa de

3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 C. pen.

În temeiul art. 33, art. 34 și art.

35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și c) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 86

4

C. pen., pentru toți inculpații s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat conform art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare,

condamnații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte în prima zi

lucrătoare a lunilor octombrie, ianuarie, aprilie și iulie la secția de poliție

pe raza căreia se află domiciliul;

- să anunțe la secția de poliție

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind cazurile de revocare

a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispozițiilor art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză, luându-se act că inculpatul

I.L. a fost arestat începând cu 8 februarie 2001, inculpata G.G. de la 16

martie 2001, iar inculpatul S.M. de la 9 februarie 2001.

În baza dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus anularea diplomei false de bacalaureat seria K 7266.

În temeiul dispozițiilor art. 254

alin. ultim C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.M. a sumei de

500 dolari S.U.A. sau echivalentul ei în lei.

S-a dispus admiterea acțiunii civile

exercitată de partea civilă Ministerul de Interne și obligarea inculpatului

I.L. la plata sumei de 41.209.976 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care

13.794.960 lei au fost consemnate la dispoziția Tribunalului Militar Teritorial

București, conform recipisei nr. 42/3001/01/4082/000016 din 26 iulie 2001 și

vor fi plătite părții civile la rămânerea definitivă a hotărârii.

Inculpații au fost obligați la câte

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În luna august 1999, inculpatul I.L.

a luat legătura telefonic cu S.M., administrator în cadrul Grupului Școlar

Industrial Transporturi Căi Ferate – București, solicitându-i sprijinul în

vederea obținerii unei diplome de bacalaureat, deși, în realitate, absolvise

doar 9 clase.

Întrucât S.M. avea o înțelegere

prealabilă cu inculpata G.G., secretar șef al aceleiași unități de învățământ,

conform căreia, în schimbul unor sume de bani sau alte foloase materiale,

intermedia obținerea de către diferite persoane a unor diplome de bacalaureat,

pe care sus-numita le întocmea în fals, el i-a promis inculpatului I.L.

procurarea unei diplome de bacalaureat falsificate, urmând ca banii să îi

primească în momentul înmânării documentului.

În realizarea acestei rezoluții

infracționale, în luna octombrie 1999, S.M. a solicitat și a primit de la

inculpatul I.L. două fotografii, o copie de pe certificatul de naștere și o

copie de pe adeverința care atesta ultima formă de învățământ absolvită, acte

pe care le-a înmânat inculpații G.G. Aceasta a completat în fals diploma de

bacalaureat seria K nr. 7266, actul fiind remis lui S.M. care, la rândul său,

i-a înmânat-o inculpatului I.L. care a semnat-o.

S.M. a pretins și a primit de la

inculpatul I.L. suma de 500 dolari S.U.A., dar inculpata G.G. nu a putut

preciza ce procent din această sumă i-a revenit, deoarece, din cauza numărului

mare de diplome falsificate în acea perioadă, nu a reținut cuantumul foloaselor

obținute în fiecare caz în parte. Inculpata a recunoscut încă că toate

mențiunile de pe documentul falsificat, privind pretinșii ani de studii,

unitatea de învățământ, forma de învățământ și media generală pentru fiecare an

de studii în parte, materiile și mediile obținute la examenul de bacalaureat îi

aparțin.

De asemenea, a semnat în fals pe

diploma de bacalaureat la pozițiile președintele comisiei, director, secretarul

comisiei și secretar, aplicând, totodată, ștampila unității de învățământ în

care lucra.

După obținerea diplomei de

bacalaureat falsificate, inculpatul s-a folosit de ea pentru a fi activat ca

subofițer cu gradul de sergent major și angajat ca tipograf la U.M. 0945

București.

Inducând în eroare Ministerul de

Interne cu privire la situația sa școlară, în perioada 1 iunie 2000 – februarie

2001, inculpatul I.L. a încasat în mod injust suma de 13.794.960 lei,

reprezentând contravaloarea drepturilor bănești decurgând din calitatea de

militar, la care se adaugă contravaloarea drepturilor materiale de care a

beneficiat în perioada sus-menționată. Întrucât inculpatul a încasat lunar

aceste drepturi materiale necuvenite, infracțiunea de înșelăciune a căpătat un

caracter continuat.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului de urmărire penală

administrat în cauză: sesizarea formulată de Grupul școlar industrial T.C.F.

București, procese-verbale de constatare, de predare, de ridicare, de

confruntare, copii de pe documente școlare, fișa postului, carnet de muncă,

adrese privind valoarea prejudiciului, declarațiile martorilor I.M. și I.Șt.D.,

declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în

sarcina lor.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia penală nr. 32 din 21 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial

București și inculpații I.L. și S.M. Inculpații apelanți au fost obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București

și inculpații G.G. și I.L.

Cu privire la recursul Parchetului

Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București Parchetul Militar de pe

lângă Curtea Militară de Apel București a criticat decizia instanței de apel

sub două aspecte:

legale privind competența după materie și după calitatea persoanei, susținând

că instanța competentă să judece prezenta cauză era Tribunalul București,

deoarece, până la data de 1 iunie 2000, inculpatul I.L. nu dobândise calitatea

de militar și comisese, deja, toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

Acest motiv de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., nu a fost

susținut oral de procurorul de ședință.

pedepselor aplicate prin reținerea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.,

privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Curtea, din oficiu, constată că

dispozițiile legale privind competența după materie și după calitatea persoanei

au fost respectate, investirea Tribunalului Militar Teritorial București cu

judecarea cauzei fiind legală și temeinică.

Inculpatul I.L. a încasat în mod

injust drepturi bănești prin inducerea în eroare a Ministerului de Interne până

în luna februarie 2001, dată la care se comite ultimul act al infracțiunii de

înșelăciune în formă continuată.

În perioada 1 iunie 2000 – februarie

2001, inculpatul a avut calitatea de militar, sergent major, astfel că,

potrivit dispozițiilor art. 28 C. proc. pen., competența judecării cauzei a

revenit Tribunalului Militar Teritorial.

Cu privire la cel de-al doilea motiv

de recurs, Curtea constată că acesta este întemeiat.

Instanța de fond a făcut în cauză

aplicarea dispoziției de suspendare sub supraveghere a pedepselor aplicate

celor trei inculpați, considerând că în acest mod se va realiza dublul scop al

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpaților și prevenire

a săvârșirii de noi infracțiuni, iar instanța de apel a împărtășit acest punct

de vedere și a menținut modalitatea de executare a pedepsei cu motivația că

inculpații provin din medii stabile, nu au antecedente penale, au recunoscut

necondiționat săvârșirea faptelor.

Curtea constată că, reținând numai

datele și împrejurările arătate mai sus, instanțele de judecată au procedat

eronat în procesul de individualizare a pedepsei, ignorând importanța

celorlalte criterii orientative în stabilirea pedepselor prevăzute de art. 72

C. pen.

Astfel, nu s-a avut în vedere

pericolul social concret al faptelor săvârșite, amploarea activităților ilicite

efectuate, implicarea unui număr mare de persoane în aducerea la îndeplinire a

planului infracțional și, mai ales, consecințele unor atare fapte prin care se

promovează persoane fără pregătirea necesară în funcții și activități

importante.

Curtea reține că inculpații au

săvârșit infracțiuni de corupție și fals intelectual, desfășurând o activitate

laborioasă și minuțioasă de la primul până la ultimul act, au dat și respectiv

au primit sume importante de bani pentru atingerea scopului lor infracțional,

cauzând prejudicii materiale imediate Ministerului de Interne, precum și

prejudicii morale pe termen lung opiniei publice care își pierde încrederea în

sistemul educațional prin atestarea unor studii și pregătiri inexistente.

Curtea constată că sinceritatea,

reținută ca argument în favoarea inculpaților, a fost relativă și parțială și

că prin ea însăși, alături de lipsa antecedentelor penale, nu poate constitui o

motivație temeinică și convingătoare a înlăturării executării pedepselor prin

privare de libertate.

Pentru aceste motive și în

considerarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen., Curtea urmează să admită

recursul Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel, să caseze hotărârile

atacate numai cu privire la individualizarea pedepselor, în sensul înlăturării

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., pentru toți inculpații.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

pronunțate vor fi menținute.

Cu privire la recursul inculpaților

I.L. și G.G.

Inculpatul I.L. a declarat recurs în

termen legal solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și

rejudecarea cauzei, în sensul constatării autodenunțului său, clauză de

impunitate care conduce la încetarea procesului penal potrivit dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 254

alin. (3) C. pen., mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta

mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune.

Primul organ de urmărire penală

sesizat, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a efectuat acte

premergătoare de la data de 18 ianuarie 2001, în timp ce prima declarație a

inculpatului I.L. în care relatează despre remiterea sumei de 500 dolari S.U.A.

inculpatei G.G. datează din 26 ianuarie 2001.

În această situație, condițiile

cerute de dispozițiile art. 254 alin. (3) C. pen., nefiind întrunite, clauza de

impunitate nu operează, iar încetarea procesului penal nu se poate dispune.

Curtea, din oficiu, constată că în

cauză nu există alte motive de casare, motiv pentru care urmează să dispună

respingerea recursului declarat de inculpatul I.L.

Inculpata G.G. a declarat recurs

împotriva deciziei penale nr. 32 din 21 martie 2002 a Curții Militare de Apel

București, fără să fi apelat însă sentința nr. 141 din 30 iulie 2001 a

instanței de fond, Tribunalul Militar Teritorial.

În aceste condiții, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., recursul este

inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.

Recurenții inculpați I.L. și G.G.

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu

pentru intimatul S.M. va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., 385

15

pct. 1 lit. a) și b) C. proc.

pen., 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 32 din 21

martie 2002 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpații I.L., G.G. și S.M.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 141 din 30 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial numai cu

privire la individualizarea pedepsei aplicate, în sensul înlăturării

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., pentru toți inculpații.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge recursul declarat de

inculpatul I.L., ca nefondat și pe cel al inculpatei G.G., ca inadmisibil.

Obligă pe recurenții I.L. și G.G.,

să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului din oficiu

pentru intimatul S.M., în cuantum de 400.000 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

septembrie 2003.