ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 141 din 30
iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, au fost condamnați
inculpații:
- sergent major (r.) I.L. la
pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de
fals intelectual, prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen.; la
pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită,
prevăzută de art. 255 C. pen.; la pedeapsa de un an închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.; la
pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,
prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 și art. 35
C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
- civil G.G. la pedeapsa de 3 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și
c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.
254 alin. (1) C. pen.; la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.
În baza art. 33, art. 34 și art. 35
C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2
ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.
- civil S.M. la pedeapsa de un an și
6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals
intelectual prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen.; la pedeapsa de
3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.
a) și c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită,
prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 C. pen.
În temeiul art. 33, art. 34 și art.
35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și
2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64
lit. a) și c) C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 86
4
C. pen., pentru toți inculpații s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat conform art. 86
2
C. pen.
Pe durata termenului de încercare,
condamnații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în prima zi
lucrătoare a lunilor octombrie, ianuarie, aprilie și iulie la secția de poliție
pe raza căreia se află domiciliul;
- să anunțe la secția de poliție
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a
putea fi controlate mijloacele lor de existență.
S-a atras atenția inculpaților
asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen., privind cazurile de revocare
a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul dispozițiilor art. 350
alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză, luându-se act că inculpatul
I.L. a fost arestat începând cu 8 februarie 2001, inculpata G.G. de la 16
martie 2001, iar inculpatul S.M. de la 9 februarie 2001.
În baza dispozițiilor art. 348 C.
proc. pen., s-a dispus anularea diplomei false de bacalaureat seria K 7266.
În temeiul dispozițiilor art. 254
alin. ultim C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.M. a sumei de
500 dolari S.U.A. sau echivalentul ei în lei.
S-a dispus admiterea acțiunii civile
exercitată de partea civilă Ministerul de Interne și obligarea inculpatului
I.L. la plata sumei de 41.209.976 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care
13.794.960 lei au fost consemnate la dispoziția Tribunalului Militar Teritorial
București, conform recipisei nr. 42/3001/01/4082/000016 din 26 iulie 2001 și
vor fi plătite părții civile la rămânerea definitivă a hotărârii.
Inculpații au fost obligați la câte
1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În luna august 1999, inculpatul I.L.
a luat legătura telefonic cu S.M., administrator în cadrul Grupului Școlar
Industrial Transporturi Căi Ferate – București, solicitându-i sprijinul în
vederea obținerii unei diplome de bacalaureat, deși, în realitate, absolvise
doar 9 clase.
Întrucât S.M. avea o înțelegere
prealabilă cu inculpata G.G., secretar șef al aceleiași unități de învățământ,
conform căreia, în schimbul unor sume de bani sau alte foloase materiale,
intermedia obținerea de către diferite persoane a unor diplome de bacalaureat,
pe care sus-numita le întocmea în fals, el i-a promis inculpatului I.L.
procurarea unei diplome de bacalaureat falsificate, urmând ca banii să îi
primească în momentul înmânării documentului.
În realizarea acestei rezoluții
infracționale, în luna octombrie 1999, S.M. a solicitat și a primit de la
inculpatul I.L. două fotografii, o copie de pe certificatul de naștere și o
copie de pe adeverința care atesta ultima formă de învățământ absolvită, acte
pe care le-a înmânat inculpații G.G. Aceasta a completat în fals diploma de
bacalaureat seria K nr. 7266, actul fiind remis lui S.M. care, la rândul său,
i-a înmânat-o inculpatului I.L. care a semnat-o.
S.M. a pretins și a primit de la
inculpatul I.L. suma de 500 dolari S.U.A., dar inculpata G.G. nu a putut
preciza ce procent din această sumă i-a revenit, deoarece, din cauza numărului
mare de diplome falsificate în acea perioadă, nu a reținut cuantumul foloaselor
obținute în fiecare caz în parte. Inculpata a recunoscut încă că toate
mențiunile de pe documentul falsificat, privind pretinșii ani de studii,
unitatea de învățământ, forma de învățământ și media generală pentru fiecare an
de studii în parte, materiile și mediile obținute la examenul de bacalaureat îi
aparțin.
De asemenea, a semnat în fals pe
diploma de bacalaureat la pozițiile președintele comisiei, director, secretarul
comisiei și secretar, aplicând, totodată, ștampila unității de învățământ în
care lucra.
După obținerea diplomei de
bacalaureat falsificate, inculpatul s-a folosit de ea pentru a fi activat ca
subofițer cu gradul de sergent major și angajat ca tipograf la U.M. 0945
București.
Inducând în eroare Ministerul de
Interne cu privire la situația sa școlară, în perioada 1 iunie 2000 – februarie
2001, inculpatul I.L. a încasat în mod injust suma de 13.794.960 lei,
reprezentând contravaloarea drepturilor bănești decurgând din calitatea de
militar, la care se adaugă contravaloarea drepturilor materiale de care a
beneficiat în perioada sus-menționată. Întrucât inculpatul a încasat lunar
aceste drepturi materiale necuvenite, infracțiunea de înșelăciune a căpătat un
caracter continuat.
Situația de fapt și vinovăția
inculpaților au fost stabilite pe baza materialului de urmărire penală
administrat în cauză: sesizarea formulată de Grupul școlar industrial T.C.F.
București, procese-verbale de constatare, de predare, de ridicare, de
confruntare, copii de pe documente școlare, fișa postului, carnet de muncă,
adrese privind valoarea prejudiciului, declarațiile martorilor I.M. și I.Șt.D.,
declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în
sarcina lor.
Curtea Militară de Apel, prin
decizia penală nr. 32 din 21 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial
București și inculpații I.L. și S.M. Inculpații apelanți au fost obligați la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București
și inculpații G.G. și I.L.
Cu privire la recursul Parchetului
Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București Parchetul Militar de pe
lângă Curtea Militară de Apel București a criticat decizia instanței de apel
sub două aspecte:
nerespectarea dispozițiilor
legale privind competența după materie și după calitatea persoanei, susținând
că instanța competentă să judece prezenta cauză era Tribunalul București,
deoarece, până la data de 1 iunie 2000, inculpatul I.L. nu dobândise calitatea
de militar și comisese, deja, toate infracțiunile reținute în sarcina sa.
Acest motiv de recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., nu a fost
susținut oral de procurorul de ședință.
greșita individualizare a
pedepselor aplicate prin reținerea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.,
privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, motiv de recurs
întemeiat pe dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată
că acesta este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Curtea, din oficiu, constată că
dispozițiile legale privind competența după materie și după calitatea persoanei
au fost respectate, investirea Tribunalului Militar Teritorial București cu
judecarea cauzei fiind legală și temeinică.
Inculpatul I.L. a încasat în mod
injust drepturi bănești prin inducerea în eroare a Ministerului de Interne până
în luna februarie 2001, dată la care se comite ultimul act al infracțiunii de
înșelăciune în formă continuată.
În perioada 1 iunie 2000 – februarie
2001, inculpatul a avut calitatea de militar, sergent major, astfel că,
potrivit dispozițiilor art. 28 C. proc. pen., competența judecării cauzei a
revenit Tribunalului Militar Teritorial.
Cu privire la cel de-al doilea motiv
de recurs, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Instanța de fond a făcut în cauză
aplicarea dispoziției de suspendare sub supraveghere a pedepselor aplicate
celor trei inculpați, considerând că în acest mod se va realiza dublul scop al
pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpaților și prevenire
a săvârșirii de noi infracțiuni, iar instanța de apel a împărtășit acest punct
de vedere și a menținut modalitatea de executare a pedepsei cu motivația că
inculpații provin din medii stabile, nu au antecedente penale, au recunoscut
necondiționat săvârșirea faptelor.
Curtea constată că, reținând numai
datele și împrejurările arătate mai sus, instanțele de judecată au procedat
eronat în procesul de individualizare a pedepsei, ignorând importanța
celorlalte criterii orientative în stabilirea pedepselor prevăzute de art. 72
C. pen.
Astfel, nu s-a avut în vedere
pericolul social concret al faptelor săvârșite, amploarea activităților ilicite
efectuate, implicarea unui număr mare de persoane în aducerea la îndeplinire a
planului infracțional și, mai ales, consecințele unor atare fapte prin care se
promovează persoane fără pregătirea necesară în funcții și activități
importante.
Curtea reține că inculpații au
săvârșit infracțiuni de corupție și fals intelectual, desfășurând o activitate
laborioasă și minuțioasă de la primul până la ultimul act, au dat și respectiv
au primit sume importante de bani pentru atingerea scopului lor infracțional,
cauzând prejudicii materiale imediate Ministerului de Interne, precum și
prejudicii morale pe termen lung opiniei publice care își pierde încrederea în
sistemul educațional prin atestarea unor studii și pregătiri inexistente.
Curtea constată că sinceritatea,
reținută ca argument în favoarea inculpaților, a fost relativă și parțială și
că prin ea însăși, alături de lipsa antecedentelor penale, nu poate constitui o
motivație temeinică și convingătoare a înlăturării executării pedepselor prin
privare de libertate.
Pentru aceste motive și în
considerarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen., Curtea urmează să admită
recursul Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel, să caseze hotărârile
atacate numai cu privire la individualizarea pedepselor, în sensul înlăturării
dispozițiilor art. 86
1
C. pen., pentru toți inculpații.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor
pronunțate vor fi menținute.
Cu privire la recursul inculpaților
I.L. și G.G.
Inculpatul I.L. a declarat recurs în
termen legal solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și
rejudecarea cauzei, în sensul constatării autodenunțului său, clauză de
impunitate care conduce la încetarea procesului penal potrivit dispozițiilor
art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată
că acesta nu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 254
alin. (3) C. pen., mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta
mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune.
Primul organ de urmărire penală
sesizat, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a efectuat acte
premergătoare de la data de 18 ianuarie 2001, în timp ce prima declarație a
inculpatului I.L. în care relatează despre remiterea sumei de 500 dolari S.U.A.
inculpatei G.G. datează din 26 ianuarie 2001.
În această situație, condițiile
cerute de dispozițiile art. 254 alin. (3) C. pen., nefiind întrunite, clauza de
impunitate nu operează, iar încetarea procesului penal nu se poate dispune.
Curtea, din oficiu, constată că în
cauză nu există alte motive de casare, motiv pentru care urmează să dispună
respingerea recursului declarat de inculpatul I.L.
Inculpata G.G. a declarat recurs
împotriva deciziei penale nr. 32 din 21 martie 2002 a Curții Militare de Apel
București, fără să fi apelat însă sentința nr. 141 din 30 iulie 2001 a
instanței de fond, Tribunalul Militar Teritorial.
În aceste condiții, în conformitate
cu dispozițiile art. 385
1
alin. (4) C. proc. pen., recursul este
inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.
Recurenții inculpați I.L. și G.G.
vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu
pentru intimatul S.M. va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., 385
15
pct. 1 lit. a) și b) C. proc.
pen., 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 32 din 21
martie 2002 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpații I.L., G.G. și S.M.
Casează decizia atacată și sentința
penală nr. 141 din 30 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial numai cu
privire la individualizarea pedepsei aplicate, în sensul înlăturării
dispozițiilor art. 86
1
C. pen., pentru toți inculpații.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor.
Respinge recursul declarat de
inculpatul I.L., ca nefondat și pe cel al inculpatei G.G., ca inadmisibil.
Obligă pe recurenții I.L. și G.G.,
să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu
pentru intimatul S.M., în cuantum de 400.000 lei se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
septembrie 2003.