ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6296/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6296/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 323 din 13 martie 2003
a Judecătoriei Fetești a fost admisă în parte cererea formulată de C.C.
împotriva Consiliului Local Fetești, constatându-se că reclamantul este
proprietarul terenului în suprafață de 9.800 mp aferent construcțiilor, magazie
de cereale și atelier mecanic, situat în Fetești, cu vecinătățile menționate.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei
sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 205 din 23 iunie
2003 a Tribunalului Ialomița.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei
decizii, fiind învestită astfel Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă, care prin încheierea din data de 16 octombrie 2003 a dispus suspendarea
judecății recursului, pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 pct. 2 C.
proc. civ.
Împotriva acestei încheieri de suspendare a
judecății recursului, reclamantul a declarat recursul de față, prin care
susține că nu a avut cunoștință de termen, chiar dacă a fost legal citat, nu a
știut că apelul a fost anulat ca netimbrat, caz în care ar fi achitat taxele
legale și juristul pârâtului a lipsit de la proces, întrucât s-a ocupat de
referendumul pentru aprobarea Constituției.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins
ca atare.
Potrivit art. 242 pct. 2 C. proc. civ. instanța
va suspenda judecata, dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea
pricinii.
În continuare se prevede că pricina se judecă
dacă reclamantul sau pârâtul au cerut judecarea în lipsă.
Dispoziția legii este imperativă, în sensul că
instanța trebuie să dispună suspendarea judecării cauzei, dacă nici una din
părți nu se înfățișează sau nu a cerut judecarea pricinii în lipsă.
În speță subzistă ambele ipoteze, astfel că
soluția de suspendare a judecății recursului este în afara criticii.
Prin recursul de față, cel în cauză nu contestă
lipsa sa la apel sau citarea legală, dar face susțineri străine de obiectul
recursului.
În aceste condiții, recursul apare
ca neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamantul C.I.C. împotriva încheierii din 16 octombrie 2003 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul 2516/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 noiembrie 2004.