ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6501/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1479/F din 17 iunie 2010, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins excepția autorității de lucru judecat a cererii formulate de reclamantul Z.V., excepție invocată de pârâta Primăria Municipiului Fetești, prin Primar, ca nefondată; a respins cererea formulată de reclamantul Z.V. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Fetești și C.G. - Primar, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a analizat actele și lucrările dosarul, reținând următoarele: Prin notificarea din 2001, Z.V. și Z.E. au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 950 m.p.

pe care s-a aflat casa lor de locuit, demolată abuziv în 1988. Inițial, s-a soluționat notificarea prin dispoziția din 2001, apoi s-a revenit, și prin dispoziția 2002, s-a retras prima dispoziție. Ulterior, prin dispoziția din 02 februarie 2006, s-a retras dispoziția 2002 și s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. În cuprinsul acestei notificări, s-a făcut referire la notificarea din 2001 a lui Z.V. Ulterior, constatându-se că din eroare, numărul notificării a fost trecut x/2001 în loc de y/2001, s-a emis o nouă dispoziție, din 12 martie 2010 prin care s-a modificat dispoziția din 2006, trecându-se corect numărul notificării ca fiind y/2001.

S-a precizat că chiar și instanța de judecată a constat această eroare materială în cuprinsul sentinței civile nr. 209/F din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Ialomița. Rezultă astfel, din documentele depuse la dosar, că pârâta a răspuns la notificarea nr. y/2001, emițându-se mai multe decizii, dintre care ultima, din 2006, a fost și atacată la instanță. Faptul că în cuprinsul dispoziției s-a menționat nr. x/2001 și nu y/2001, este rezultatul unei erori materiale, rectificate chiar de pârâtă în 2010. Față de considerentele expuse, Tribunalul a respins acțiunea formulată de Z.V. ca neîntemeiată. Reclamantul Z.V. a declarat apel împotriva sentinței arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., înțelege să critice sentința apelată, deoarece a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 105 pct. 2 C. proc. civ. Instanța de fond în mod nelegal a reținut că apelantul în calitatea sa de reclamant, a formulat o cerere prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, acesta nepromovând vreo astfel de cerere.

Instanța de fond în mod greșit și nelegal a reținut și s-a pronunțat asupra faptului că pârâții au soluționat notificarea nr. y/2001 formulată de recurent în baza Legii nr. 10/2001, prin dispoziția din 02 februarie 2006, deoarece dispoziția a fost emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primăria Municipiului Fetești, jud. Ialomița, pe numele Z.V., în raport de o notificare nr. z, or apelantul nu a formulat nicio notificare în baza Legii nr. 10/2001 înregistrată cu nr. z. Instanța de fond în mod nelegal și abuziv nu a reținut și nu a constatat că prin emiterea dispoziției din 2006, Primăria Municipiului Fetești, jud. Ialomița, a retras și anulat dispoziția anterioară emisă în baza Legii nr. 10/2001 și anume dispoziția din 2001 și dispoziția din 2002. Prin decizia nr. 7A din 12 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a constatat perimat apelul.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că la termenul din 21 octombrie 2010, părțile au lipsit nejustificat, instanța dispunând suspendarea judecării apelului, potrivit art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării cauzei, timp în care niciuna din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului, la data de 05 ianuarie 2012, Curtea a dispus din oficiu, repunerea pe rol în vederea constatării perimării, acordându-se termen pentru 12 ianuarie 2012. La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2012, Curtea a invocat din oficiu, excepția perimării cererii de apel prezente, potrivit art. 248 C. proc. civ.

și a rămas în pronunțare asupra acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, prin care și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a fondului cauzei. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. În ce privește motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt limitativ reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În speță, recurentul nu a invocat niciunul dintre cazurile de modificare ori casare prevăzute de textul menționat anterior și nici dezvoltarea criticilor acestora nu face posibilă încadrarea, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în vreunul din motivele de recurs. Așa-zisele aspecte de nelegalitate au constat în considerații de ordin general referitoare la situația de fapt și care nu cuprind critici referitoare la soluția de perimare a apelului, astfel că nu pot fi reținute drept motive de recurs. Față de cele ce preced, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul Z.V. împotriva deciziei nr. 7A din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2012.