ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3406/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2692 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de

nelegalitate invocată în dosarul nr. 2340/98/2006 al Curții de Apel București, secția

a

IV-a

civilă, în cauza având ca obiect

apelul declarat de reclamantul G.C. în contradictoriu

cu pârâții Primăria Municipiului Fetești, Comisia Locală pentru

Aplicarea Legii nr. 10/2001.

Fetești.

R.E. - Secretarul Primăriei Municipiului Fetești, Viceprimarul Municipiului

Fetești - C.S. și Primarul Municipiului Fetești.

împotriva sentinței civile nr.

303/F din 04 martie 2008 a Tribunalului

Ialomița.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în

esență, faptul că în cadrul procedurii

desfășurate

în dosarul mai sus menționat, în fața Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

ca instanță de apel, reclamantul G.C. a invocat excepția de nelegalitate a

Dispoziției nr. 391 din 02 februarie 2006, emisă de Primarul Municipiului

Fetești. în motivarea căreia a susținut, în esență, faptul că aceasta este

nesemnată de Primar, a fost dată

cu

încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și nu a fost emisă o dispoziție de

soluționare a

Notificării nr. 44/2001 formulată în baza Legii nr.

10/2001.

Instanța a constatat că prin cererea ce a făcut obiectul

cauzei înregistrată la Tribunalul

Ialomița,

secția civilă, sub nr. 2340/98/2006 reclamantul a solicitat tocmai anularea

dispoziției nr. 391 din 02 februarie 2006 și obligarea pârâtului la restituirea

în natură a terenului în

suprafață de 644

mp din Fetești, Jud. Ialomița, față de care a invocat și

excepția de

nelegalitate.

În

raport cu această împrejurare, curtea de apel a reținut, că excepția de

nelegalitate este inadmisibilă din dublă perspectivă: pe de o parte, dată fiind

lipsa caracterului de act administrativ al dispoziției atacate, aceasta fiind

un act juridic civil, și pe de altă parte, dat

fiind faptul că Secția a IV-a Civilă a Curții de Apel București a

sesizat instanța de contencios

administrativ

în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu excepția de nelegalitate tocmai

asupra

actului cu care era investită cu acțiunea civilă în anulare, ce

făcea obiectul cauzei sale.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a indicat, ca motive de nelegalitate,

următoarele:

Instanța de judecată a încălcat competența teritorială de

judecare a cauzei;

nu

i-au fost comunicate întâmpinările pârâților;

instanța

de judecată a interpretat greșit probele din dosar;

nu i-a fost permis

accesul la dosarul cauzei;

Examinând sentința atacată în raport cu actele și

lucrările dosarului, cu criticile

formulate

de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

La o

primă analiză a criticilor aduse prin cererea de recurs sentinței primei

instanțe, Înalta Curte constată că acestea nu au fost argumentate în nici un

fel, recurentul rezumându-se doar la a le enumera, fără să procedeze și la

susținerea lor prin invocarea unor aspecte de fapt și de drept care să poată

face obiectul analizei instanței de recurs, în ceea ce privește temeinicia

acestora.

În

raport cu împrejurarea că motivele de recurs nu au fost nici argumentate, nici

dovedite, Înalta Curte, le va respinge ca nefondate, având în vedere faptul că

din actele dosarului nu rezultă aspecte de fapt și de drept care să poată să

fie luate în considerare de

către instanță,

din oficiu, în susținerea celor invocate de recurent. Astfel, critica privind

pronunțarea sentinței de către o instanță necompetentă teritorial, va fi

respinsă atât din

perspectiva depășirii stadiului procedural în care

recurentul-pârât putea invoca această

excepție,

(dat fiind caracterul relativ al competenței teritoriale, această excepție nu

putea fi invocată decât până la prima zi de înfățișare, în fața primei

instanțe) cât și din perspectiva

caracterului vădit nefondat al

acesteia: cauza civilă în care a fost invocată excepția de nelegalitate fiind

soluționată în fond de Tribunalul Ialomița (ce funcționează în raza de

competență a Curții de Apel București) iar în apel de către Secția Civilă a Curții

de Apel București - așadar de către secția civilă a aceleiași instanțe a cărei

necompetență teritorială a fost invocată de recurent în ceea ce privește secția

de contencios administrativ, investită cu soluționarea în fond a excepției de

nelegalitate; critica privind necomunicarea întâmpinărilor pârâților, va fi

respinsă având în vedere faptul că din actele dosarului de la fond rezultă că

în cauză nu au fost formulate întâmpinări, iar „notele scrise" depuse de

intimata-pârâtă Primăria Fetești, nu constituie

un act de procedură supus cerinței comunicării

(acestea echivalând

practic cu concluziile scrise pe care părțile le pot depune după dezbateri.

în dezvoltarea concluziilor susținute oral și

care nu au valoarea juridică a unei întâmpinări);

critica privitoare la

interpretarea greșită a probatoriului va fi respinsă dat fiind faptul că

în soluționarea excepției de nelegalitate

instanța nu a administrat nici un fel de probă, acestea

fiind, de

altfel, inutile; iar critica privitoare la împiedicarea recurentului de a avea

acces la dosarul cauzei, fiind întemeiată strict pe o împrejurare de fapt, va

fi respinsă întrucât în lipsa dovedirii acesteia, nu poate luată în

considerare.

Analizând

apoi, în temeiul art. 304 C. proc. civ., cauza sub toate

aspecte acesteia, Înalta Curte constată că

soluția adoptată de prima instanță este cea corectă,

sentința nr.

2692/2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, fiind prin urmare legală și temeinică.

În acest sens. se constată faptul că în mod corect prima

instanță a reținut că dispoziția

atacată

pe calea excepției de nelegalitate este de fapt același act pe care reclamantul

a înțeles

să îl atace, pe cale civilă. în

cauza ce face obiectul dosarului nr. 2340/98/2006. al Tribunalului

Ialomița. secția civilă, aflat în faza procesuală

a apelului, și în interiorul căruia a și invocat excepția în cauză - Secția a

IV-a Civilă a Curții de Apel București sesizând astfel secția de

contencios a aceleiași instanțe, cu excepția de

nelegalitate a actului dedus judecății în cauza cu

care ea însăși fusese

investită, ca instanță civilă.

Or. pentru a putea fi investită instanța de contencios

administrativ cu soluționarea unei

excepții de nelegalitate este necesar, în condițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca excepția să

fie invocată în privința unui act administrativ de a

cărui existență să depindă soluționarea cauzei pe fond.

Dat

fiind caracterul civil de necontestat al dispoziției nr. 391/2006 - ce a permis

de altfel, investirea secției civile (în prim grad de jurisdicție a

Tribunalului Ialomița iar în al doilea grad de jurisdicție a Curții de Apel

București) ca instanță competentă să judece cererea de anulare a acesteia -

este evident faptul că în cauză, nu poate fi reținută îndeplinirea

condiției primordiale de admisibilitate a

excepției de nelegalitate: aceea de a fi fost invocată

împotriva unui

act administrativ.

Lipsa caracterului administrativ al deciziei atacate pe

calea excepției de nelegalitate,

precum

și faptul că această decizie constituie chiar obiectul acțiunii de fond în care

a fost invocată excepția, conduc indubitabil la concluzia, adoptată de altfel

și de prima instanță.

privind caracterul

inadmisibil al excepției de nelegalitate invocată de reclamantul G.C.

împotriva Dispoziției nr. 391 din 02 februarie 2006, emisă de Primarul

Municipiului Fetești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței

civile

nr. 2692

din 23 iunie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.