ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3406/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2692 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată în dosarul nr. 2340/98/2006 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în cauza având ca obiect apelul declarat de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Fetești, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001. Fetești. R.E. - Secretarul Primăriei Municipiului Fetești, Viceprimarul Municipiului Fetești - C.S. și Primarul Municipiului Fetești. împotriva sentinței civile nr. 303/F din 04 martie 2008 a Tribunalului Ialomița.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în esență, faptul că în cadrul procedurii desfășurate în dosarul mai sus menționat, în fața Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca instanță de apel, reclamantul G.C. a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 391 din 02 februarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Fetești. în motivarea căreia a susținut, în esență, faptul că aceasta este nesemnată de Primar, a fost dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și nu a fost emisă o dispoziție de soluționare a Notificării nr. 44/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001.

Instanța a constatat că prin cererea ce a făcut obiectul cauzei înregistrată la Tribunalul Ialomița, secția civilă, sub nr. 2340/98/2006 reclamantul a solicitat tocmai anularea dispoziției nr. 391 din 02 februarie 2006 și obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 644 mp din Fetești, Jud. Ialomița, față de care a invocat și excepția de nelegalitate. În raport cu această împrejurare, curtea de apel a reținut, că excepția de nelegalitate este inadmisibilă din dublă perspectivă: pe de o parte, dată fiind lipsa caracterului de act administrativ al dispoziției atacate, aceasta fiind un act juridic civil, și pe de altă parte, dat fiind faptul că Secția a IV-a Civilă a Curții de Apel București a sesizat instanța de contencios administrativ în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu excepția de nelegalitate tocmai asupra actului cu care era investită cu acțiunea civilă în anulare, ce făcea obiectul cauzei sale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare a indicat, ca motive de nelegalitate, următoarele: Instanța de judecată a încălcat competența teritorială de judecare a cauzei; nu i-au fost comunicate întâmpinările pârâților; instanța de judecată a interpretat greșit probele din dosar; nu i-a fost permis accesul la dosarul cauzei; Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

La o primă analiză a criticilor aduse prin cererea de recurs sentinței primei instanțe, Înalta Curte constată că acestea nu au fost argumentate în nici un fel, recurentul rezumându-se doar la a le enumera, fără să procedeze și la susținerea lor prin invocarea unor aspecte de fapt și de drept care să poată face obiectul analizei instanței de recurs, în ceea ce privește temeinicia acestora. În raport cu împrejurarea că motivele de recurs nu au fost nici argumentate, nici dovedite, Înalta Curte, le va respinge ca nefondate, având în vedere faptul că din actele dosarului nu rezultă aspecte de fapt și de drept care să poată să fie luate în considerare de către instanță, din oficiu, în susținerea celor invocate de recurent.

Astfel, critica privind pronunțarea sentinței de către o instanță necompetentă teritorial, va fi respinsă atât din perspectiva depășirii stadiului procedural în care recurentul-pârât putea invoca această excepție, (dat fiind caracterul relativ al competenței teritoriale, această excepție nu putea fi invocată decât până la prima zi de înfățișare, în fața primei instanțe) cât și din perspectiva caracterului vădit nefondat al acesteia: cauza civilă în care a fost invocată excepția de nelegalitate fiind soluționată în fond de Tribunalul Ialomița (ce funcționează în raza de competență a Curții de Apel București) iar în apel de către Secția Civilă a Curții de Apel București - așadar de către secția civilă a aceleiași instanțe a cărei necompetență teritorială a fost invocată de recurent în ceea ce privește secția de contencios administrativ, investită cu soluționarea în fond a excepției de nelegalitate; critica privind necomunicarea întâmpinărilor pârâților, va fi respinsă având în vedere faptul că din actele dosarului de la fond rezultă că în cauză nu au fost formulate întâmpinări, iar „notele scrise" depuse de intimata-pârâtă Primăria Fetești, nu constituie un act de procedură supus cerinței comunicării (acestea echivalând practic cu concluziile scrise pe care părțile le pot depune după dezbateri.

în dezvoltarea concluziilor susținute oral și care nu au valoarea juridică a unei întâmpinări); critica privitoare la interpretarea greșită a probatoriului va fi respinsă dat fiind faptul că în soluționarea excepției de nelegalitate instanța nu a administrat nici un fel de probă, acestea fiind, de altfel, inutile; iar critica privitoare la împiedicarea recurentului de a avea acces la dosarul cauzei, fiind întemeiată strict pe o împrejurare de fapt, va fi respinsă întrucât în lipsa dovedirii acesteia, nu poate luată în considerare. Analizând apoi, în temeiul art. 304 C. proc. civ., cauza sub toate aspecte acesteia, Înalta Curte constată că soluția adoptată de prima instanță este cea corectă, sentința nr. 2692/2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fiind prin urmare legală și temeinică.

În acest sens. se constată faptul că în mod corect prima instanță a reținut că dispoziția atacată pe calea excepției de nelegalitate este de fapt același act pe care reclamantul a înțeles să îl atace, pe cale civilă. în cauza ce face obiectul dosarului nr. 2340/98/2006. al Tribunalului Ialomița. secția civilă, aflat în faza procesuală a apelului, și în interiorul căruia a și invocat excepția în cauză - Secția a IV-a Civilă a Curții de Apel București sesizând astfel secția de contencios a aceleiași instanțe, cu excepția de nelegalitate a actului dedus judecății în cauza cu care ea însăși fusese investită, ca instanță civilă. Or. pentru a putea fi investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este necesar, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca excepția să fie invocată în privința unui act administrativ de a cărui existență să depindă soluționarea cauzei pe fond.

Dat fiind caracterul civil de necontestat al dispoziției nr. 391/2006 - ce a permis de altfel, investirea secției civile (în prim grad de jurisdicție a Tribunalului Ialomița iar în al doilea grad de jurisdicție a Curții de Apel București) ca instanță competentă să judece cererea de anulare a acesteia - este evident faptul că în cauză, nu poate fi reținută îndeplinirea condiției primordiale de admisibilitate a excepției de nelegalitate: aceea de a fi fost invocată împotriva unui act administrativ. Lipsa caracterului administrativ al deciziei atacate pe calea excepției de nelegalitate, precum și faptul că această decizie constituie chiar obiectul acțiunii de fond în care a fost invocată excepția, conduc indubitabil la concluzia, adoptată de altfel și de prima instanță.

privind caracterul inadmisibil al excepției de nelegalitate invocată de reclamantul G.C. împotriva Dispoziției nr. 391 din 02 februarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Fetești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței civile nr. 2692 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.