ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7146/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9

octombrie 2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând anularea hotărârii nr. 4239 din 15 octombrie 2002 și obligarea

pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că în toamna anului 1940, părinții săi s-au refugiat din Cluj, stabilindu-se

în municipiul Turda, astfel încât el, fiind născut în refugiu la data de 24

octombrie 1942, este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute prin

Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 1396 din 20

noiembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a respins excepția tardivității, invocată de

pârâtă și a admis acțiunea, dispunând anularea actului administrativ contestat

și obligarea Casei Județene de Pensii Cluj, să recunoască reclamantului,

calitatea de refugiat, în perioada 24 octombrie 1947 – 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești cuvenite, cu începere de la 1 noiembrie 2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a

căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același

statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de

domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamantul,

născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o

serie de drepturi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că instanța

a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii, în condițiile în care

s-a făcut dovada comunicării către reclamant, a actului administrativ, la data

de 23 octombrie 2002. Pârâta nu a formulat critici și asupra fondului

litigiului.

Examinând cauza, în raport cu

motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

La dosarul cauzei, pârâta a depus în

susținerea excepției tardivității acțiunii, un borderou conținând hotărârile

comunicate solicitanților și dovada că acestea au fost expediate global, prin

poștă, fără a prezenta și scrisoarea recomandată, însoțită de dovada de

primire, pentru a demonstra, astfel cum impun prevederile art. 86 alin. (3) C.

proc. civ., transmiterea actului și confirmarea primirii.

În consecință, se reține că instanța

de fond a pronunțat o soluție corectă, respingând excepția tardivității

acțiunii.

Cum nici pe fondul cauzei, examinând

din oficiu sentința, nu se constată existența vreunui caz de modificare sau

casare, reclamantul încadrându-se în categoria persoanelor refugiate, cărora

Legea nr. 189/2000, le recunoaște o serie de drepturi, Curtea va respinge

recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1396 din 20 noiembrie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.