ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7146/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 octombrie 2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 4239 din 15 octombrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în toamna anului 1940, părinții săi s-au refugiat din Cluj, stabilindu-se în municipiul Turda, astfel încât el, fiind născut în refugiu la data de 24 octombrie 1942, este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 1396 din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a respins excepția tardivității, invocată de pârâtă și a admis acțiunea, dispunând anularea actului administrativ contestat și obligarea Casei Județene de Pensii Cluj, să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în perioada 24 octombrie 1947 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite, cu începere de la 1 noiembrie 2002. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamantul, născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a arătat că instanța a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii, în condițiile în care s-a făcut dovada comunicării către reclamant, a actului administrativ, la data de 23 octombrie 2002. Pârâta nu a formulat critici și asupra fondului litigiului. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. La dosarul cauzei, pârâta a depus în susținerea excepției tardivității acțiunii, un borderou conținând hotărârile comunicate solicitanților și dovada că acestea au fost expediate global, prin poștă, fără a prezenta și scrisoarea recomandată, însoțită de dovada de primire, pentru a demonstra, astfel cum impun prevederile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., transmiterea actului și confirmarea primirii. În consecință, se reține că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă, respingând excepția tardivității acțiunii. Cum nici pe fondul cauzei, examinând din oficiu sentința, nu se constată existența vreunui caz de modificare sau casare, reclamantul încadrându-se în categoria persoanelor refugiate, cărora Legea nr. 189/2000, le recunoaște o serie de drepturi, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1396 din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.