ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7168/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 6069 din 4 ianuarie 2003, emisă de aceasta și obligarea să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de refugiat, întrucât a fost născut în refugiu, la data de 9 noiembrie 1942. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 147 din 2 februarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 6069 din 4 ianuarie 2003 și obligarea pârâtei, să-i recunoască reclamantului, calitatea de persoană refugiată în perioada 9 noiembrie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 noiembrie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu, decât cel al părinților săi. A mai susținut și că pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu. Nemulțumită de această soluție, Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat prezentul recurs, susținând în esență că instanța de judecată nu poate adăuga la lege, acordarea unor drepturi reparatorii, și pentru persoanele născute în refugiu, fiind un atribut exclusiv al puterii legislative.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, cei care au fost strămutați pentru motive etnice, în perioada prevăzută la art. 1. Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat. Este evident că prin aceste dispoziții s-a urmărit acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite în urma persecuțiilor din motive etnice. În cauză, s-a dovedit că părinții reclamantului au fost nevoiți să se refugieze în anul 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea de domiciliu, Cluj, la Sibiu, dobândind astfel, statutul de refugiați.

Cum reclamantul s-a născut în timpul perioadei de refugiu (9 noiembrie 1942), în Sibiu, în mod firesc a dobândit același statut cu cel al părinților săi, fiind supus acelorași persecuții cu aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 147 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.