ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2004

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea prealabilă

înregistrată sub nr. 107/2004 la Judecătoria Onești, Județul Bacău, partea

vătămată C.C. a chemat în judecată penală pe numitul C.D., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

În motivarea plângerii, partea

vătămată a arătat că în anul 2002 a împrumutat autoturismul fiului său C.C.S.

pentru a merge la serviciu în Constanța și că acesta a venit acasă după 6 luni,

fără autoturism.

La data de 2 decembrie 2002, partea

vătămată a făcut reclamație la Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța,

pentru a fi ajutată să-și recupereze autoturismul, fiind îndrumată să se

adreseze instanței de judecată.

Partea vătămată a făcut o nouă

plângere penală la secția nr. 4 Constanța, plângere care a format obiectul dosarului

penal nr. 330882/2003.

La data de 13 noiembrie 2003, cu

adresa nr. 332882/2003 i s-a comunicat părții vătămate, din nou, să se adreseze

instanței de judecată.

Judecătoria Onești prin sentința

penală nr. 91 din 2 februarie 2004 și-a declinat competența de soluționare a

plângerii formulată de parte vătămată C.C. în favoarea Judecătoriei Constanța

invocând dispozitivul art. 30 alin. (1) lit. a) și art. 30 alin. (2) C. proc.

pen.

Judecătoria Constanța, la rândul

său, prin sentința penală nr. 540 din 16 martie 2004 și a declinat competența

de soluționare a plângerii părții vătămate în favoarea Judecătoriei Onești,

apreciind că acesteia îi revine obligația de a judeca cauza întrucât prima

instanță sesizată a fost Judecătoria Onești.

Ivindu-se conflict de competență,

cauza a fost trimisă pentru stabilirea instanței competente să judece cauza la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Verificând actele și lucrările de la

dosar, Înalta Curte constată că Judecătoria Onești este competentă să judece

cauza de față pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 279 alin. (1) C. proc.

pen., punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a

părții vătămate în cazul în care legea prevede că o atare plângere este

necesară, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, plângerea prealabilă în

cazul prevăzut de art. 213 C. pen., se adresează direct instanței de judecată.

Se mai constată, pe de altă parte,

că potrivit art. 30 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., competența

după teritoriu este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea,

unde a fost prins făptuitorul, unde locuiește făptuitorul, și unde locuiește

partea vătămată.

Din conținutul acestor texte de lege

rezultă că, în cazul infracțiunilor pentru care judecata are loc la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, aceasta din urmă are dreptul de a-și alege

instanța căreia să se adreseze, fără a exista criterii de preferință în ordinea

stabilită de art. 30 alin. (1) C. proc. pen.

Dreptul de preferință ar putea

exista numai în situația în care au fost sesizate, concomitent, două sau mai

multe instanțe.

Cum în cauză, partea vătămată a

înțeles să se adreseze cu plângere împotriva numitului C.D. numai Judecătoriei

Onești, locul unde aceasta își are domiciliul, instanța competentă a judeca

cauza în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (1) C. proc. pen., aceasta având

posibilitatea să-și aleagă instanța căreia să se adreseze, urmează a se

constata că această instanță a fost corect sesizată și în consecință, se va

trimite dosarul pentru a proceda la judecata cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește că Judecătoria Onești

este instanța competentă să soluționeze cauza, privind pe partea vătămată C.C.

și pe inculpatul C.D., căreia i se trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2004.