ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 107/2004 la Judecătoria Onești, Județul Bacău, partea vătămată C.C. a chemat în judecată penală pe numitul C.D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. În motivarea plângerii, partea vătămată a arătat că în anul 2002 a împrumutat autoturismul fiului său C.C.S. pentru a merge la serviciu în Constanța și că acesta a venit acasă după 6 luni, fără autoturism. La data de 2 decembrie 2002, partea vătămată a făcut reclamație la Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, pentru a fi ajutată să-și recupereze autoturismul, fiind îndrumată să se adreseze instanței de judecată.

Partea vătămată a făcut o nouă plângere penală la secția nr. 4 Constanța, plângere care a format obiectul dosarului penal nr. 330882/2003. La data de 13 noiembrie 2003, cu adresa nr. 332882/2003 i s-a comunicat părții vătămate, din nou, să se adreseze instanței de judecată. Judecătoria Onești prin sentința penală nr. 91 din 2 februarie 2004 și-a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de parte vătămată C.C. în favoarea Judecătoriei Constanța invocând dispozitivul art. 30 alin. (1) lit. a) și art. 30 alin. (2) C. proc. pen. Judecătoria Constanța, la rândul său, prin sentința penală nr. 540 din 16 martie 2004 și a declinat competența de soluționare a plângerii părții vătămate în favoarea Judecătoriei Onești, apreciind că acesteia îi revine obligația de a judeca cauza întrucât prima instanță sesizată a fost Judecătoria Onești.

Ivindu-se conflict de competență, cauza a fost trimisă pentru stabilirea instanței competente să judece cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. Verificând actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că Judecătoria Onești este competentă să judece cauza de față pentru următoarele considerente. Potrivit art. 279 alin. (1) C. proc. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate în cazul în care legea prevede că o atare plângere este necesară, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, plângerea prealabilă în cazul prevăzut de art. 213 C. pen., se adresează direct instanței de judecată. Se mai constată, pe de altă parte, că potrivit art. 30 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc.

pen., competența după teritoriu este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea, unde a fost prins făptuitorul, unde locuiește făptuitorul, și unde locuiește partea vătămată. Din conținutul acestor texte de lege rezultă că, în cazul infracțiunilor pentru care judecata are loc la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceasta din urmă are dreptul de a-și alege instanța căreia să se adreseze, fără a exista criterii de preferință în ordinea stabilită de art. 30 alin. (1) C. proc. pen. Dreptul de preferință ar putea exista numai în situația în care au fost sesizate, concomitent, două sau mai multe instanțe. Cum în cauză, partea vătămată a înțeles să se adreseze cu plângere împotriva numitului C.D.

numai Judecătoriei Onești, locul unde aceasta își are domiciliul, instanța competentă a judeca cauza în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (1) C. proc. pen., aceasta având posibilitatea să-și aleagă instanța căreia să se adreseze, urmează a se constata că această instanță a fost corect sesizată și în consecință, se va trimite dosarul pentru a proceda la judecata cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește că Judecătoria Onești este instanța competentă să soluționeze cauza, privind pe partea vătămată C.C. și pe inculpatul C.D., căreia i se trimite dosarul. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2004.