ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5554/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din 9 februarie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 292 și art. 215 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că la datele de 13 august 1997 și respectiv 02 septembrie 1997, inculpatul a depus la SC A.Ț., Agenția Onești, două declarații, pe proprie răspundere, în care a consemnat, contrar realității, furtul autoturismului personal, încasând astfel, pe nedrept, de la societatea de asigurări respectivă, suma de 27.143.000 lei. Judecătoria Sf.

Gheorghe, jud. Covasna, astfel sesizată, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, județul Bacău, susținând, în esență, că cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost comise pe raza de activitate a acelei instanțe, iar făptuitorul și partea vătămată locuiesc în orașul Onești, fiind îndeplinite astfel toate condițiile prevăzute de art. 30 C. proc. pen. La rândul său Judecătoria Onești, prin sentința penală nr. 824 din 3 octombrie 2003, considerând că soluționarea cauzei, în raport de prevederile art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revine Judecătoriei Sf. Gheorghe, și-a declinat competența în favoarea acelei instanțe. Examinând conflictul negativ de competență ivit în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că soluționarea cauzei revine Judecătoriei Onești.

Astfel, potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea; b) locul unde a fost prins făptuitorul; c) locul unde locuiești făptuitorul; d) locul unde locuiește partea vătămată. În aliniatul ultim al aceluiași text de lege se arată că „prin locul săvârșirii infracțiunii” se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în total sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Cum din actele dosarului, inclusiv adresa nr. 413 din 24 iunie 2003, emisă de SC A.Ț. SA, Agenția Onești, rezultă că cele două declarații, care fac obiectul infracțiunilor de „fals în declarații” și „înșelăciune” prevăzute de art. 292 și art. 215 alin. (1) C. pen., reținute în sarcina inculpatului, au fost date la sediul Agenției Onești și că făptuitorul locuiește, iar partea vătămată are sediul în orașul Onești, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Onești.

Împrejurarea că după comiterea acestor infracțiuni, singurele, care fac obiectul judecății, G.T. și-a incendiat propriul autoturism pe raza județului Covasna, fără ca acesta să fi fost inculpat și pentru infracțiunea de distrugere, nu poate atrage competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria Sf. Gheorghe. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 29 pct. 3 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe inculpatul G.T. în favoarea Judecătoriei Onești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2003.