ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.06.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4128/2004

HOTĂRÂRE
01.06.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4128/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

16 noiembrie 2001, pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr. 5004, reclamantul, N.I.,

a chemat în judecată Comisia de aplicare a Legii 18/1991, de pe lângă Primăria

Bîlca, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige

pârâta să întocmească fișa necesară pentru eliberarea titlului de proprietate

pentru suprafața de 0,65 ha teren intravilan în comuna Bîlca.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că acest teren a aparținut soției sale, și după decesul acesteia i-a

revenit lui, în calitate de moștenitor.

Se mai arată, de către reclamant, că

o suprafață de 26 ari din acest teren a fost ocupată abuziv de către B.V., care

a fost obligat să-l restituie.

La primul termen de judecată, B.V. a

formulat o cerere de intervenție, arătând că, pe același amplasament i s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,50 ha, prin hotărâre

judecătorească, având proces-verbal de punere în posesie.

Instanța a admis, în principiu,

cererea, pe care a calificat-o însă ca o cerere de intervenție accesorie în

interesul pârâtei.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința

civilă nr. 4152 din 18 decembrie 2001, a respins acțiunea reclamantului ca prematur

formulată și a admis cererea de intervenție, reținând că situația juridică a

terenului nu a fost încă clarificată, întrucât reclamantul și intervenientul se

află în litigiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului

respectiv, iar reclamantul nu a urmat calea ierarhică la Comisia Județeană,

nefiind întocmită documentația de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel reclamantul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie,

susținând, în esență, că prin actele depuse la dosar a făcut dovada dreptului

său de proprietate asupra terenului în litigiu.

Intervenientul, B.V., a formulat o

întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Tribunalul Suceava, prin decizia

civilă nr. 837 din 4 aprilie 2002, a admis apelul declarat de către reclamant,

a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 4152/2001, a Judecătoriei Rădăuți,

și, în consecință, a admis acțiunea și a obligat Comisia comunală de aplicare a

Legii nr. 18/1991 Bîlca la întocmirea documentației, în vederea eliberării

titlului de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha teren intravilan.

A respins cererea de intervenție.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că, prin adeverința nr. 426 din 16 septembrie 1991,

emisă de Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bîlca, s-a

reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui N.L., pentru suprafața de

0,65 ha teren intravilan (din care 0,39 ha în vatra satului și 0,26 ha la locul

„Livada de jos”), fiind pusă în posesie conform procesului-verbal din 14

aprilie 1992.

N.L. a decedat la data de 28

ianuarie 2001, și reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor, a rămas

moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 187 din 30 iulie 2001.

S-a mai reținut faptul că

intervenientul a solicitat anularea în parte a adeverinței nr. 426/1999, în

sensul excluderii din suprafața reconstituită a 0,26 ha situat în locul numit

„Livada de Jos”, deși prin două hotărâri judecătorești această cerere a fost

respinsă.

În consecință, instanța de apel, în

baza art. 64 alin. (1) din legea nr. 18/1991, republicată, a obligat Comisia

comunală să întocmească documentația în vederea eliberării titlului către

reclamant.

Împotriva acestei hotărâri, B.V., a

formulat o cerere de revizuire, înregistrată la data de 19 iunie 2002, pe rolul

Tribunalului Suceava sub nr. 5730, prin care solicită anularea deciziei civile nr.

837 din 4 aprilie 2002, pronunțată de către Tribunalul Suceava, întrucât aceasta

este potrivnică cu sentința civilă nr. 1601 din 21 mai 2001, a Judecătoriei

Rădăuți, menținută prin decizia civilă nr. 3257 din 25 octombrie 2001, a

Tribunalului Suceava.

Prin decizia civilă nr. 89 din 22

octombrie 2002, Tribunalul Suceava, și-a declinat competența de soluționare a

cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în

favoarea Curții de Apel Suceava.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 247 din 4 februarie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire, reținând că între cele două hotărâri considerate a fi potrivnice de

către revizuient nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Împotriva acestei decizii, B.V. a

declarat recurs, în baza dispozițiilor art. 328 C. proc. civ.

Se susține de către recurent că,

prin hotărârea împotriva căreia a declarat recurs, pronunțată în cererea de

revizuire, a fost menținută decizia civilă 837/2002, a Tribunalului Suceava,

care este nelegală și netemeinică.

În acest sens, se arată de către

recurent că, în mod netemeinic, s-au reținut situațiile privind posesia

terenului în litigiu, că instanța a interpretat greșit probele administrate.

Recursul este nefondat.

Este de reținut, în primul rând, că

recursul nu este structurat în conformitate și nu face trimitere la motivele

prevăzute de art. 304 punctele 1-10 C. proc. civ.

Din analiza susținerilor făcute,

s-ar putea aprecia că sunt invocate motivele care erau prevăzute de art. 304 pct.

11, care nu mai pot fi analizate, însă, pentru că acest text de lege a fost

abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

De altfel, recurentul ar fi trebuit

să critice, fiind vorba de modul cum a fost soluționată o cerere de revizuire

întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dacă între cele două hotărâri

pretins potrivnice există sau nu tripla identitate de părți, obiect și cauză,

lucru pe care nu l-a făcut.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate, urmează a se respinge recursul, ca nefondat

Respinge recursul formulat de B.V.,

împotriva deciziei nr. 247 din 4 februarie 2003, a Curții de Apel Suceava, secția

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 1 iunie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2594/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 401 din 12 februarie 2004 Judecătoria Rădăuți a respins ca nefondată acțiunea formulată de B.V. și B.M. în contradictor cu L.C.,
ÎCCJ 2003-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2184/2003
2001, prin care a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost modificată decizia tribunalului, a fost admis apelul pârâtei și a fost schimbată sentința judecătoriei, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată. Împotriva deciziei curții
ÎCCJ 2003-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4996/2003
pârâților, în sensul de a se radia din cel al pârâților suprafața de 0,09 ha teren situat în satul P. și de a fi inclusă în titlul pârâților. c. Cauza, adică temeiul acțiunii l-a constituit dispozițiile din Legea nr. 18/1991 republicată, re
ÎCCJ 2007-03-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1044/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 6 aprilie 2004, reclamanta SC P.C. SRL Rădăuți a chemat în judecată pe pârâții B.A, Comisia de aplicare a Legii nr.
ÎCCJ 2005-04-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3468/2005
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2420 din 10 septembrie 2003, Judecătoria Rădăuți, admițând excepția autorității de lucru judecat, a respins acțiunea reclam
Sursă