ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4128/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2001, pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr. 5004, reclamantul, N.I., a chemat în judecată Comisia de aplicare a Legii 18/1991, de pe lângă Primăria Bîlca, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să întocmească fișa necesară pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha teren intravilan în comuna Bîlca. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că acest teren a aparținut soției sale, și după decesul acesteia i-a revenit lui, în calitate de moștenitor. Se mai arată, de către reclamant, că o suprafață de 26 ari din acest teren a fost ocupată abuziv de către B.V., care a fost obligat să-l restituie.

La primul termen de judecată, B.V. a formulat o cerere de intervenție, arătând că, pe același amplasament i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,50 ha, prin hotărâre judecătorească, având proces-verbal de punere în posesie. Instanța a admis, în principiu, cererea, pe care a calificat-o însă ca o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei. Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 4152 din 18 decembrie 2001, a respins acțiunea reclamantului ca prematur formulată și a admis cererea de intervenție, reținând că situația juridică a terenului nu a fost încă clarificată, întrucât reclamantul și intervenientul se află în litigiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, iar reclamantul nu a urmat calea ierarhică la Comisia Județeană, nefiind întocmită documentația de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că prin actele depuse la dosar a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu. Intervenientul, B.V., a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat. Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 837 din 4 aprilie 2002, a admis apelul declarat de către reclamant, a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 4152/2001, a Judecătoriei Rădăuți, și, în consecință, a admis acțiunea și a obligat Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bîlca la întocmirea documentației, în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha teren intravilan.

A respins cererea de intervenție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, prin adeverința nr. 426 din 16 septembrie 1991, emisă de Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bîlca, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui N.L., pentru suprafața de 0,65 ha teren intravilan (din care 0,39 ha în vatra satului și 0,26 ha la locul „Livada de jos”), fiind pusă în posesie conform procesului-verbal din 14 aprilie 1992. N.L. a decedat la data de 28 ianuarie 2001, și reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor, a rămas moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 187 din 30 iulie 2001. S-a mai reținut faptul că intervenientul a solicitat anularea în parte a adeverinței nr. 426/1999, în sensul excluderii din suprafața reconstituită a 0,26 ha situat în locul numit „Livada de Jos”, deși prin două hotărâri judecătorești această cerere a fost respinsă.

În consecință, instanța de apel, în baza art. 64 alin. (1) din legea nr. 18/1991, republicată, a obligat Comisia comunală să întocmească documentația în vederea eliberării titlului către reclamant. Împotriva acestei hotărâri, B.V., a formulat o cerere de revizuire, înregistrată la data de 19 iunie 2002, pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 5730, prin care solicită anularea deciziei civile nr. 837 din 4 aprilie 2002, pronunțată de către Tribunalul Suceava, întrucât aceasta este potrivnică cu sentința civilă nr. 1601 din 21 mai 2001, a Judecătoriei Rădăuți, menținută prin decizia civilă nr. 3257 din 25 octombrie 2001, a Tribunalului Suceava. Prin decizia civilă nr. 89 din 22 octombrie 2002, Tribunalul Suceava, și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., în favoarea Curții de Apel Suceava. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 247 din 4 februarie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, reținând că între cele două hotărâri considerate a fi potrivnice de către revizuient nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză. Împotriva acestei decizii, B.V. a declarat recurs, în baza dispozițiilor art. 328 C. proc. civ. Se susține de către recurent că, prin hotărârea împotriva căreia a declarat recurs, pronunțată în cererea de revizuire, a fost menținută decizia civilă 837/2002, a Tribunalului Suceava, care este nelegală și netemeinică. În acest sens, se arată de către recurent că, în mod netemeinic, s-au reținut situațiile privind posesia terenului în litigiu, că instanța a interpretat greșit probele administrate.

Recursul este nefondat. Este de reținut, în primul rând, că recursul nu este structurat în conformitate și nu face trimitere la motivele prevăzute de art. 304 punctele 1-10 C. proc. civ. Din analiza susținerilor făcute, s-ar putea aprecia că sunt invocate motivele care erau prevăzute de art. 304 pct. 11, care nu mai pot fi analizate, însă, pentru că acest text de lege a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. De altfel, recurentul ar fi trebuit să critice, fiind vorba de modul cum a fost soluționată o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dacă între cele două hotărâri pretins potrivnice există sau nu tripla identitate de părți, obiect și cauză, lucru pe care nu l-a făcut.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, urmează a se respinge recursul, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de B.V., împotriva deciziei nr. 247 din 4 februarie 2003, a Curții de Apel Suceava, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iunie 2004.