ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4128/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4128/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
16 noiembrie 2001, pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr. 5004, reclamantul, N.I.,
a chemat în judecată Comisia de aplicare a Legii 18/1991, de pe lângă Primăria
Bîlca, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige
pârâta să întocmească fișa necesară pentru eliberarea titlului de proprietate
pentru suprafața de 0,65 ha teren intravilan în comuna Bîlca.
În motivarea acțiunii, reclamantul
arată că acest teren a aparținut soției sale, și după decesul acesteia i-a
revenit lui, în calitate de moștenitor.
Se mai arată, de către reclamant, că
o suprafață de 26 ari din acest teren a fost ocupată abuziv de către B.V., care
a fost obligat să-l restituie.
La primul termen de judecată, B.V. a
formulat o cerere de intervenție, arătând că, pe același amplasament i s-a
reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,50 ha, prin hotărâre
judecătorească, având proces-verbal de punere în posesie.
Instanța a admis, în principiu,
cererea, pe care a calificat-o însă ca o cerere de intervenție accesorie în
interesul pârâtei.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința
civilă nr. 4152 din 18 decembrie 2001, a respins acțiunea reclamantului ca prematur
formulată și a admis cererea de intervenție, reținând că situația juridică a
terenului nu a fost încă clarificată, întrucât reclamantul și intervenientul se
află în litigiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului
respectiv, iar reclamantul nu a urmat calea ierarhică la Comisia Județeană,
nefiind întocmită documentația de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentințe, a
declarat apel reclamantul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie,
susținând, în esență, că prin actele depuse la dosar a făcut dovada dreptului
său de proprietate asupra terenului în litigiu.
Intervenientul, B.V., a formulat o
întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Tribunalul Suceava, prin decizia
civilă nr. 837 din 4 aprilie 2002, a admis apelul declarat de către reclamant,
a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 4152/2001, a Judecătoriei Rădăuți,
și, în consecință, a admis acțiunea și a obligat Comisia comunală de aplicare a
Legii nr. 18/1991 Bîlca la întocmirea documentației, în vederea eliberării
titlului de proprietate pentru suprafața de 0,65 ha teren intravilan.
A respins cererea de intervenție.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de apel a reținut că, prin adeverința nr. 426 din 16 septembrie 1991,
emisă de Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bîlca, s-a
reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui N.L., pentru suprafața de
0,65 ha teren intravilan (din care 0,39 ha în vatra satului și 0,26 ha la locul
„Livada de jos”), fiind pusă în posesie conform procesului-verbal din 14
aprilie 1992.
N.L. a decedat la data de 28
ianuarie 2001, și reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor, a rămas
moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 187 din 30 iulie 2001.
S-a mai reținut faptul că
intervenientul a solicitat anularea în parte a adeverinței nr. 426/1999, în
sensul excluderii din suprafața reconstituită a 0,26 ha situat în locul numit
„Livada de Jos”, deși prin două hotărâri judecătorești această cerere a fost
respinsă.
În consecință, instanța de apel, în
baza art. 64 alin. (1) din legea nr. 18/1991, republicată, a obligat Comisia
comunală să întocmească documentația în vederea eliberării titlului către
reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, B.V., a
formulat o cerere de revizuire, înregistrată la data de 19 iunie 2002, pe rolul
Tribunalului Suceava sub nr. 5730, prin care solicită anularea deciziei civile nr.
837 din 4 aprilie 2002, pronunțată de către Tribunalul Suceava, întrucât aceasta
este potrivnică cu sentința civilă nr. 1601 din 21 mai 2001, a Judecătoriei
Rădăuți, menținută prin decizia civilă nr. 3257 din 25 octombrie 2001, a
Tribunalului Suceava.
Prin decizia civilă nr. 89 din 22
octombrie 2002, Tribunalul Suceava, și-a declinat competența de soluționare a
cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în
favoarea Curții de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia
civilă nr. 247 din 4 februarie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de
revizuire, reținând că între cele două hotărâri considerate a fi potrivnice de
către revizuient nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Împotriva acestei decizii, B.V. a
declarat recurs, în baza dispozițiilor art. 328 C. proc. civ.
Se susține de către recurent că,
prin hotărârea împotriva căreia a declarat recurs, pronunțată în cererea de
revizuire, a fost menținută decizia civilă 837/2002, a Tribunalului Suceava,
care este nelegală și netemeinică.
În acest sens, se arată de către
recurent că, în mod netemeinic, s-au reținut situațiile privind posesia
terenului în litigiu, că instanța a interpretat greșit probele administrate.
Recursul este nefondat.
Este de reținut, în primul rând, că
recursul nu este structurat în conformitate și nu face trimitere la motivele
prevăzute de art. 304 punctele 1-10 C. proc. civ.
Din analiza susținerilor făcute,
s-ar putea aprecia că sunt invocate motivele care erau prevăzute de art. 304 pct.
11, care nu mai pot fi analizate, însă, pentru că acest text de lege a fost
abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
De altfel, recurentul ar fi trebuit
să critice, fiind vorba de modul cum a fost soluționată o cerere de revizuire
întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dacă între cele două hotărâri
pretins potrivnice există sau nu tripla identitate de părți, obiect și cauză,
lucru pe care nu l-a făcut.
Astfel fiind, față de considerentele
mai înainte arătate, urmează a se respinge recursul, ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de B.V.,
împotriva deciziei nr. 247 din 4 februarie 2003, a Curții de Apel Suceava, secția
civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 1 iunie 2004.