ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursurilor de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.606 din 5
decembrie 2002 a Tribunalului Cluj, au fost condamnați inculpații:
-
M.B.
pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255
alin.(1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa
de 3 ani închisoare și,
- B.Ș.
pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de dare de mită prevăzută de
art.26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din
Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Pentru
ambii inculpați, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepselor pe durata unor termene de încercare de câte 2 ani la care
se adaugă pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, în conformitate cu dispozițiile
art. 82 C. pen.
În baza
art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra cazurilor de
revocare a suspendării condiționate a executării pedepselor potrivit
dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza
art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în
libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Potrivit
dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepselor aplicate timpul
arestului preventiv pentru fiecare inculpat, de la 5.08.2002 până la punerea în
libertate.
În
temeiul art. 255 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de
2500 dolari SUA.
În baza
art.191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească câte
1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul
M.B., cetățean român stabilit în străinătate, a venit în țară la sfârșitul
lunii iulie 2002, fiind cazat la domiciliul inculpatului B.Ș. din Cluj-Napoca.
La data
de 31 iulie 2002, doi ofițeri din cadrul Biroului poliției economico-financiare
Cluj, s-au deplasat la domiciliul lui B.Ș. unde au stat de vorbă cu inculpatul
M.B. căruia i-au adus la cunoștință faptul că pe rolul organelor de cercetare
penală se află o cauză în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor
de contrabandă și evaziune fiscală.
Inculpatul
B.Ș. le-a sugerat ofițerilor de poliție posibilitatea de a rezolva cauza
favorabil inculpatului M.B. iar acesta a făcut propuneri succesive de dare de
mită în sumă de 1500 USD pentru fiecare lucrător de poliție, cadouri, invitație
în SUA.
Ofițerii
de poliție au refuzat propunerea și au informat Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Cluj, denunțând oferta ce le-a fost făcută.
La
propunerea inculpatului M.B., părțile s-au întâlnit din nou pe data de 5 august
2002, când inculpatul a reînnoit oferta, solicitând înapoierea actelor firmei
sale și închiderea dosarului penal.
Inculpatul
B.Ș. a intermediat în tot acest timp locul și modalitatea în care urma să se
facă remiterea sumei de bani. Aceasta – în cuantum de 2500 USD – a fost lăsată,
conform celor propuse de B.Ș. sub șervetul de pe masa din spatele celei la care
stăteau cei doi ofițeri în holul hotelului Napoca. Plicul în care s-a găsit
suma de bani reprezentând mita purta urmele papilare create de degetele
mâinilor inculpatului M.B.
Inculpatul
M.B. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Inculpatul B.Ș. a recunoscut
săvârșirea infracțiunii, considerând însă că lucrătorii de poliție se fac
vinovați de provocarea flagrantului.
Situația
de fapt și vinovăția inculpaților s-au stabilit pe baza materialului probator
administrat în cauză: rapoartele ofițerilor de poliție, proces-verbal de
constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de transcriere a
convorbirilor înregistrate pe bandă magnetică, raport de constatare
criminalistică dactiloscopică, declarațiile martorilor, declarațiile
inculpaților.
Curtea
de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 129/24.06.2003, a admis apelul declarat
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a desființat sentința instanței de
fond numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate
inculpaților M.B. și B.Ș. și a dispus ca acestea să fie executate prin privare
de libertate.
S-a
făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen. și au fost înlăturate dispozițiile art. 81-83
C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepselor.
În baza
art. 88 C. pen. raportat la art. 381 C. proc. pen. s-a dedus din pedepsele
aplicate inculpaților arestul preventiv pe perioada 5 august 2002 – 6 decembrie
2002.
Celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate au fost menținute.
Apelurile
formulate de inculpații M.B. și B.Ș. au fost respinse ca nefondate, iar aceștia
obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 4 milioane
lei.
Instanța
de control judiciar a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpaților M.B.
și B.Ș. au fost corect stabilite de către instanța de fond, că inițiativa
infracțională le-a aparținut acestora și că lucrătorii de poliție nu au recurs
la mijloace de constrângere și promisiuni în scopul de a obține probe care să-i
incrimineze pe cei doi făptuitori.
Cu
privire la individualizarea pedepselor, instanța de apel a apreciat că, față de
gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, de persoana
inculpaților, de valorile sociale ocrotite prin textele de lege încălcate, de
împrejurarea că imediat ce au fost puși în libertate făptuitorii au fugit în
străinătate, suspendarea condiționată nu constituie o garanție a reeducării
acestora, astfel că se impune executarea pedepselor în regim de detenție.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs inculpații M.B. și B.Ș. solicitând admiterea
recursurilor, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea în
temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. pen. cu aplicarea
art. 46 raportat la art. 255 alin. (2) C. pen. În subsidiar, s-a solicitat
menținerea sentinței instanței de fond.
Temeiul
juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385
9
alin. (1)
pct. 17
1
și 14 C. proc. pen.
Examinând
recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt
fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din
analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanțele de judecată au
realizat o temeinică și corectă interpretare a probelor administrate în cauză,
reținând în mod just situația de fapt și vinovăția inculpaților și înlăturând
ca nefondate apărările formulate de aceștia.
Materialul
probator demonstrează că inițiatorul infracțiunii este inculpatul M.B., ajutat
necondiționat la săvârșirea faptei de dare de mită de inculpatul B.Ș.
Lucrătorii
de poliție nu au întrebuințat mijloace de constrângere și nu au recurs la
promisiuni pentru a obține probe împotriva inculpaților. Activitatea
desfășurată de aceștia se circumscrie conduitei firești, regulamentare pe care
trebuia să o adopte, ei refuzând propunerea de a primi mită și sesizând
organele abilitate asupra acestui fapt.
Cel
care a insistat în oferirea banilor a fost inculpatul M.B. care a convocat și
întâlnirea cu ofițerii de poliție și a ales și varianta remiterii sumei de
bani, ajutat de inculpatul B.Ș.
În
aceste împrejurări, fiind exclusă constrângerea psihică a inculpaților, motivul
de recurs privind achitarea acestora nu poate fi primit.
Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților sunt
întemeiate cu privire la critica adusă modalității de executare a pedepselor.
Apelul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost greșit admis cu consecința
dispunerii executării pedepselor aplicate inculpaților în regim de detenție,
măsura ce se dovedește excesivă și neîntemeiată în raport de scopurile legii
penale și ale pedepsei și de persoana inculpaților.
Instanța
de fond a apreciat în mod corect posibilitățile atingerii scopurilor de
prevenție generală și reeducare prevăzute de articolul 52 C. pen. în cazul
inculpaților M.B. și B.Ș. prin condamnarea acestora la pedepse privative de
libertate a căror executare a fost suspendată condiționat.
Vârsta
inculpaților, poziția lor socială, lipsa antecedentelor penale, perioada
executată în detenție constituie date și împrejurări de natură a aprecia că
reinserția lor socială este posibilă fără privare de libertate, inculpații
fiind în măsură să se reeduce în spiritul respectului pentru valorile sociale
încălcate beneficiind de instituția suspendării condiționate a pedepsei.
Pentru
aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită
recursurile inculpaților și să caseze decizia penală nr.129 din 24 iunie 2003 a
Curții de Apel Cluj, menținând sentința penală nr.606 din 5 decembrie 2002 a
Tribunalului Cluj.
Văzând
dispozițiile art. 385
15
pct.2 lit.a) și art.192 alin. (3) C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații
B.Ș. și M.B. împotriva deciziei penale nr.129 din 24 iunie 2003 a Curții de
Apel Cluj.
Casează decizia atacată și menține
sentința penală nr.606 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.