ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.606 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj, au fost condamnați inculpații: - M.B. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin.(1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare și, - B.Ș. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art.26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. Pentru ambii inculpați, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unor termene de încercare de câte 2 ani la care se adaugă pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepselor potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepselor aplicate timpul arestului preventiv pentru fiecare inculpat, de la 5.08.2002 până la punerea în libertate. În temeiul art. 255 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2500 dolari SUA. În baza art.191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul M.B., cetățean român stabilit în străinătate, a venit în țară la sfârșitul lunii iulie 2002, fiind cazat la domiciliul inculpatului B.Ș. din Cluj-Napoca. La data de 31 iulie 2002, doi ofițeri din cadrul Biroului poliției economico-financiare Cluj, s-au deplasat la domiciliul lui B.Ș. unde au stat de vorbă cu inculpatul M.B. căruia i-au adus la cunoștință faptul că pe rolul organelor de cercetare penală se află o cauză în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă și evaziune fiscală. Inculpatul B.Ș. le-a sugerat ofițerilor de poliție posibilitatea de a rezolva cauza favorabil inculpatului M.B.

iar acesta a făcut propuneri succesive de dare de mită în sumă de 1500 USD pentru fiecare lucrător de poliție, cadouri, invitație în SUA. Ofițerii de poliție au refuzat propunerea și au informat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, denunțând oferta ce le-a fost făcută. La propunerea inculpatului M.B., părțile s-au întâlnit din nou pe data de 5 august 2002, când inculpatul a reînnoit oferta, solicitând înapoierea actelor firmei sale și închiderea dosarului penal. Inculpatul B.Ș. a intermediat în tot acest timp locul și modalitatea în care urma să se facă remiterea sumei de bani. Aceasta – în cuantum de 2500 USD – a fost lăsată, conform celor propuse de B.Ș. sub șervetul de pe masa din spatele celei la care stăteau cei doi ofițeri în holul hotelului Napoca.

Plicul în care s-a găsit suma de bani reprezentând mita purta urmele papilare create de degetele mâinilor inculpatului M.B. Inculpatul M.B. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Inculpatul B.Ș. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, considerând însă că lucrătorii de poliție se fac vinovați de provocarea flagrantului. Situația de fapt și vinovăția inculpaților s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: rapoartele ofițerilor de poliție, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate pe bandă magnetică, raport de constatare criminalistică dactiloscopică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 129/24.06.2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a desființat sentința instanței de fond numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților M.B.

și B.Ș. și a dispus ca acestea să fie executate prin privare de libertate. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen. și au fost înlăturate dispozițiile art. 81-83 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepselor. În baza art. 88 C. pen. raportat la art. 381 C. proc. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților arestul preventiv pe perioada 5 august 2002 – 6 decembrie 2002. Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate au fost menținute. Apelurile formulate de inculpații M.B. și B.Ș. au fost respinse ca nefondate, iar aceștia obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 4 milioane lei. Instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpaților M.B.

și B.Ș. au fost corect stabilite de către instanța de fond, că inițiativa infracțională le-a aparținut acestora și că lucrătorii de poliție nu au recurs la mijloace de constrângere și promisiuni în scopul de a obține probe care să-i incrimineze pe cei doi făptuitori. Cu privire la individualizarea pedepselor, instanța de apel a apreciat că, față de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților, de valorile sociale ocrotite prin textele de lege încălcate, de împrejurarea că imediat ce au fost puși în libertate făptuitorii au fugit în străinătate, suspendarea condiționată nu constituie o garanție a reeducării acestora, astfel că se impune executarea pedepselor în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații M.B. și B.Ș. solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 46 raportat la art. 255 alin. (2) C. pen. În subsidiar, s-a solicitat menținerea sentinței instanței de fond. Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 și 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanțele de judecată au realizat o temeinică și corectă interpretare a probelor administrate în cauză, reținând în mod just situația de fapt și vinovăția inculpaților și înlăturând ca nefondate apărările formulate de aceștia.

Materialul probator demonstrează că inițiatorul infracțiunii este inculpatul M.B., ajutat necondiționat la săvârșirea faptei de dare de mită de inculpatul B.Ș. Lucrătorii de poliție nu au întrebuințat mijloace de constrângere și nu au recurs la promisiuni pentru a obține probe împotriva inculpaților. Activitatea desfășurată de aceștia se circumscrie conduitei firești, regulamentare pe care trebuia să o adopte, ei refuzând propunerea de a primi mită și sesizând organele abilitate asupra acestui fapt. Cel care a insistat în oferirea banilor a fost inculpatul M.B. care a convocat și întâlnirea cu ofițerii de poliție și a ales și varianta remiterii sumei de bani, ajutat de inculpatul B.Ș. În aceste împrejurări, fiind exclusă constrângerea psihică a inculpaților, motivul de recurs privind achitarea acestora nu poate fi primit.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților sunt întemeiate cu privire la critica adusă modalității de executare a pedepselor. Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost greșit admis cu consecința dispunerii executării pedepselor aplicate inculpaților în regim de detenție, măsura ce se dovedește excesivă și neîntemeiată în raport de scopurile legii penale și ale pedepsei și de persoana inculpaților. Instanța de fond a apreciat în mod corect posibilitățile atingerii scopurilor de prevenție generală și reeducare prevăzute de articolul 52 C. pen. în cazul inculpaților M.B. și B.Ș. prin condamnarea acestora la pedepse privative de libertate a căror executare a fost suspendată condiționat.

Vârsta inculpaților, poziția lor socială, lipsa antecedentelor penale, perioada executată în detenție constituie date și împrejurări de natură a aprecia că reinserția lor socială este posibilă fără privare de libertate, inculpații fiind în măsură să se reeduce în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate beneficiind de instituția suspendării condiționate a pedepsei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursurile inculpaților și să caseze decizia penală nr.129 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, menținând sentința penală nr.606 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct.2 lit.a) și art.192 alin. (3) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de inculpații B.Ș. și M.B. împotriva deciziei penale nr.129 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr.606 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Cluj. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.