ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 965/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 965/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

D E C

I Z I A  NR.965

DOSAR NR.4770/2000

La

13 februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de  Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă S.C.”Cereal Com” SRL Dolj și de

către inculpații S.I., M.T., M.F., P.C., C.I., D.C., P.D., O.I., S.Gh., R.L., A.V.,

S.D., C.M., V.E. și M.N. împotriva deciziei penale nr.335 din 24 noiembrie 2002

a Curții de Apel Craiova privind și pe inculpații M.L., M.E., M.Gh. și A.M..

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea din data de 13 februarie 2003 care face parte

integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea a fost amânată pentru astăzi

26 februarie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursurilor  de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.220 din 6 aprilie 1999, Tribunalul Dolj a hotărât

următoarele:

1.

În baza art.289 cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.A. la

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pe care în temeiul art.1 din Legea

137/1997 a constatat-o integral grațiată.

În

temeiul art.254 cu aplicarea art.13 Cod penal, același inculpat a fost

condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal.

Potrivit

dispozițiilor art.88 Cod penal, s-a dedus perioada detenției preventive de la

21 mai 1996, la 17 ianuarie 1997.

S-a aplicat și pedeapsa

accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal,

în condițiile art.71 Cod penal.

Făcând

aplicarea prevederilor art.254 alin. ultim Cod penal, instanța a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 4.000.000 lei.

Certificatul de depozit fals

a fost anulat.

2.

În baza art.254, cu aplicarea art.13 Cod penal a condamnat pe inculpatul S.I.

la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b,c Cod penal.

În

temeiul art.334 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a

faptei reținute în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută de

art.248 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.248 alin.1, cu

aplicarea art.13 Cod penal, condamnându-l la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare.

Făcând

aplicarea prevederilor art.33 – 34 Cod penal și dispunând contopirea

pedepselor, s-a stabilit rezultanta de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal,

alăturându-se și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 Cod penal, în

condițiile art.71 Cod penal și deducându-se perioada detenției preventive de la

21 mai 1996 la 18 decembrie 1997.

Inculpatul a fost obligat la

2.000.000 lei către denunțătorul A.M. I. și la 123.500.000 lei, cu titlu de

despăgubiri către partea civilă SC „C.C.” cu dobânda legală aferentă.

3.

În baza art.254, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul M.T. a fost

condamnat la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complimentară, aplicându-se pedeapsa

accesorie prevăzută de art.64 Cod penal în condițiile art.71 Cod penal, și

deducându-se arestul preventiv de la 15 mai 1996, la 17 august 1996.

De

la inculpat s-a confiscat suma de 2.000.000 lei primită cu titlu de mită.

4.

În temeiul art.257 cu aplicarea art.13 Cod penal, prima instanță a condamnat pe

inculpata M.C.M. la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, din care a dedus

detenția preventivă de la 13 mai 1996, la 14 mai 1997.

Potrivit dispozițiilor

art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata prevăzută de art.82 Cod penal.

S-au

luat măsuri privind confiscarea sumei de 1.000.000 lei și restituirea

cauțiunii.

5.

Respingând cererea de schimbarea încadrării juridice, Tribunalul în temeiul art.292,

cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.F.P.C. la un an și 6

luni închisoare, pedeapsă grațiată, conform art.1 din Legea 137/1997.

În temeiul art.215 alin.2 și

3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, același inculpat a

fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare, și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară,

aplicându-se și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 Cod penal, în condițiile

art.71 Cod penal, și deducându-se detenția preventivă  de la 26 mai 1996, la 24

iulie 1998.

S-a

menținut măsura sechestrului asigurator, s-a dispus anularea angajamentului

fals, iar inculpatul a fost obligat la despăgubiri către

SC „C.C.”

, cu dobânda legală aferentă,

în cuantum de 456.349.745 lei.

6.

În temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul C.I. a fost

condamnat la un an și 6 luni închisoare, pedeapsă grațiată conform art.1 din

Legea 137/1997.

Instanța,

în temeiul art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229  alin.2 Cod penal, cu art.13

Cod penal, a condamnat pe același inculpat, la 3 ani și 6 luni închisoare, și un

an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod

penal ca pedeapsă complementară, aplicând și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și

deducând arestarea preventivă de la 27 iunie 1996, la 18 martie 1997.

S-a

dispus anularea actului fals, iar inculpatul a fost obligat la 87.802.589 lei,

cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă.

7.

În temeiul art.292, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul D.C. a fost

condamnat la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea prevăzută de art.1 din

Legea 137/1997.

Potrivit

prevederilor art.215 alin.2 și 3 Cod penal, raportat la art.229 alin.2 Cod

penal  cu  aplicarea  art.13  Cod  penal,  același  inculpat  a  fost condamnat

la 3 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară, și interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, ca

pedeapsă accesorie.

Actul

fals denumit angajament a fost anulat, iar inculpatul a fost obligat la

26.881.936 lei, despăgubiri, cu dobânda legală.

8.

Respingând cererea de schimbare a încadrării juridice instanța, în temeiul

art.292, cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.L. la un an

și 6 luni închisoare, constatând aplicarea legii de grațiere, nr.137/1997.

În temeiul art.215 alin.2 și

3 raportat la art. 229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, același inculpat a

fost condamnat la 4 ani închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară și

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de

art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie, deducându-se detenția preventivă, de

la 30 mai 1996, la 15 august 1996.

Anulând

declarațiile false, intitulate angajamente, prima instanță a obligat pe

inculpat la 119.912.948 lei, despăgubiri, cu dobânda legală.

9.

În baza art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul P.D. a fost condamnat

la 1 an și 6 luni închisoare, iar în temeiul art.289, cu art.13 Cod penal, la

aceeași pedeapsă.

Prin

incidența art.1 din Legea 137/1997, s-au constatat grațiate ambele pedepse.

În temeiul art.215 alin.2 și

3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal, cu art.13 Cod penal, același inculpat a

fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, un an și 6 luni pedeapsă

complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b

și c Cod penal și la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, cu deducerea detenției

preventive de la 11 iunie 1996 la 16 august 1996.

S-a

luat măsura anulării actelor false, iar sub aspectul laturei civile, inculpatul

a fost obligat la 46.156.560 lei, cu dobânda legală.

art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul O.I. a fost condamnat la un

an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.1 din Legea 137/1997, privind

grațierea unor pedepse.

În baza art.215 alin.2 și 3

raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, același inculpat a

fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare și  un an și 6 luni interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă

complementară și la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în

condițiile art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie, deducându-se detenția

preventivă de la 27 iunie 1996, la 18 martie 1997.

Soluționând

latura civilă, instanța a obligat pe inculpat la 51.155.415 lei, despăgubiri,

cu dobânda legală aferentă.

Actul

fals intitulat angajament a fost anulat.

11.

Inculpatul S.GH. a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, pedeapsă

constatată integral grațiată.

În

baza art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod

penal, același inculpat a fost  condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, și un

an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod

penal.

S-a

aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și s-a dedus perioada

arestării preventive de la 13 iunie 1996 la 15 august 1996.

Inculpatul

a fost obligat cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală aferentă la 92.578.965

lei.

Actul

fals denumit angajament a fost anulat.

12.

În baza art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, instanța a condamnat pe

inculpata R.L. la un an și 6 luni închisoare, constatând că pedeapsa este

integral grațiată.

Aceeași inculpată în temeiul

art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, a

fost condamnată la 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, și la pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în

condițiile art.71 Cod penal, cu deducerea arestării preventive de la 4 iunie

1996, la 15 august 1996.

Sub aspectul laturei civile,

instanța a obligat pe inculpată la 65.040.782 lei, despăgubiri, cu dobânda

legală aferentă.

aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul A.V.  a fost condamnat la un an și 6

luni închisoare, constatându-se că pedeapsa este integral grațiată.

Același

inculpat în temeiul art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal,

cu art.13 Cod penal, a fost condamnat la 4 ani închisoare și 1 an și 6 luni

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal,

aplicându-i-se și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și deducându-se arestarea

preventivă de la 4 iunie 1996, la 15 august 1996.

Inculpatul

a fost obligat la 99.592.487 lei, despăgubiri cu dobânda legală aferentă,

dispunându-se și anularea actului fals.

14.

Inculpatul S.D. în temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost

condamnat la un an și 6 luni închisoare cu aplicarea art.1 din legea de

grațiere nr.137/1997.

În baza art.215 alin.2 și 3

raportat la art.229 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, același inculpat a

fost condamnat la 4 ani și 10 luni închisoare, și un an și 6 luni interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, aplicându-i-se pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în

condițiile art.71 Cod penal și deducându-se arestarea preventivă de la 16 iunie

1996 la 15 august 1996.

Inculpatul a fost obligat la

221.934.154 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă, dispunându-se

și anularea actului fals.

15.

În baza art.255 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal inculpatul C.M. a fost

condamnat la 4 ani închisoare, și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b și c Cod penal ca pedeapsă complementară, aplicându-i-se și

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în

condițiile art.71 Cod penal și deducându-se perioada arestării preventive de la

21 mai 1996 la 24 noiembrie 1997.

Potrivit

dispozițiilor art.160

5

Cod procedură penală, s-a dispus restituirea

către inculpat a cauțiunii în cuantum de 100.000 lei.

16.

Potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod

procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal pentru

inculpatul N.V.  a  anulat  procesul – verbal fals încheiat de inculpat, și a

respins cererea moștenitorilor pentru restituirea autoturismului.

17.

Inculpata V.E. în temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost

condamnată la un an și 6 luni închisoare, constatându-se că pedeapsa este

integral grațiată.

În

baza art.215  alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu aplicarea

art.13 Cod penal, aceeași inculpată a fost condamnată la 3 ani și 6 luni

închisoare și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64

lit.a,b și c Cod penal.

18.

Potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod

procedură penală, instanța a achitat pe inculpatul M.N. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.292 Cod penal.

În

temeiul art.40 din Legea 82/1991, raportat la art.289 Cod penal, și art.194

pct.5 din Legea 31/1990, cu art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat

la câte un an și 6 luni închisoare, pedepse ce s-au constatat a fi grațiate.

În

baza art.215 alin.2 și 33 raportat la art.229 alin.2 Cod penal și art.13 Cod

penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare  și un

an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod

penal.

Pentru infracțiunea

prevăzută de art.12 din Legea 87/1994, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

de 3 ani închisoare.

Procedându-se la contopirea

pedepselor, făcându-se aplicarea prevederilor art.33 – 34 Cod penal, s-a

stabilit rezultanta de 3 ani și 6 luni închisoare, și un an și 6 luni

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, din care

s-a dedus perioada detenției preventive de la 25 mai 1996 până la 19 ianuarie

1998.

Inculpatul

a fost obligat în solidar cu inculpata V.E., la despăgubiri în cuantum de

52.713.703 lei, cu dobânda legală.

S-a dispus anularea

angajamentului  fals, și a balanțelor și bilanțului contabil al SC „L” SRL

pentru anii 1995 și 1996, și refacerea acestora.

Inculpatul

M.N. a fost obligat la 10.608.926 lei, către D.G.F.P.C.F.S  Dolj, și la plata

în lei a echivalentului  sumei de 5.098 USD, către SC „L” SRL.

prevederile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală,

s-a dispus achitarea inculpatului M.GH. pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la luarea de mită  prevăzută de art.26 raportat la art.254 Cod

penal.

Același inculpat, în temeiul

art.194 pct.5 din Legea 31/1990, a fost condamnat la 1 an închisoare, pedeapsă

ce s-a constatat a fi integral grațiată.

Tribunalul

a reținut că prejudiciul produs de inculpat în patrimoniul S.C. „M” SRL   a

fost acoperit.

20.

În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptelor săvârșite de inculpatul A.M.I.  din infracțiunile prevăzute de

art.194 pct.5 din Legea 31/1990, în infracțiunea prevăzută de art.194 pct.5 din

Legea 31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și din 3 infracțiuni

prevăzute de art.13 din Legea 87/1994, într-o singură infracțiune în formă

continuată prevăzută de art.16 din Legea 87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2

Cod penal.

În

temeiul art.194 pct.5 din legea 31/1994, cu art.41 alin.2 și art.13 Cod penal,

inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.

Pentru

infracțiunea prevăzută de art.40 din legea 82/1991, raportat la art.289 Cod

penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.

Ambele

pedepse au fost grațiate conform art.1 din Legea 137/1997.

În

baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, s-a

dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.208 din

Legea 31/1990.

În

conformitate cu prevederile art.13 din Legea 87/1994, cu art.41 alin.2 Cod

penal, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pedeapsă pentru care,

potrivit dispozițiilor art.86

1

Cod penal, s-a dispus suspendarea

executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare și cu aplicarea

măsurilor prevăzute de art.86

3

Cod penal.

S-a

constatat că inculpatul A.M.I. a fost arestat în perioada 17 mai 1996 – 16

august 1996.

Balanțele

și bilanțul contabil declarate false au fost anulate și s-a dispus refacerea

prin înregistrarea autoturismului Citroen, și a comercializării celor două

combine marca Class.

Inculpatul

a fost obligat la 309.000.000 lei către SC „B.P.” și 403.082.276 lei, către

S.C. „E.A.”

În

temeiul art.191 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpați la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond, a reținut următoarea situație de

fapt:

Prin

Hotărârea Guvernului nr.12/1991, a fost înființată Regia Autonomă  ROMCEREAL,

persoană juridică cu sediul în București și aflată sub autoritatea Ministerului

Agriculturii și Alimentației, care, ulterior prin Hotărârea Guvenrului

nr.1054/1995 s-a reorganizat devenind Agenția Națională a Produselor Agricole a

cărei organizare și funcționare a fost reglementată prin Regulamentul de

aplicare a hotărârii de guvern, ambele publicate în Monitorul Oficial al

României nr.2 din 9 ianuarie 1996.

Potrivit

art.6 din acest Regulament, ANPA avea ca obiect de activitate, contractarea,

achiziționarea, depozitarea și desfacerea cerealelor, leguminoaselor boabe și

semințelor oleaginoase, asigurarea constituirii rezervelor naționale la

produsele agricole declarate de importanță națională, prestarea de servicii la

solicitarea producătorilor agricoli și a altor deținători de produse, precum și

efectuarea de operațiuni import – export legate de obiectul său de activitate.

Față

de producția record de cereale obținută în perioada 1994 – 1995,  „R” prin

adresa nr.94 din 8 martie 1995, a încunoștințat Ministerul Agriculturii și

Alimentației că există un excedent de 1,1 milioane tone grâu, solicitând

aprobarea livrării acestui produs către societățile comerciale care au ca

obiect  de activitate panificarea grâului, producerea pâinii, cu condiția

vânzării la prețurile supravegheate de stat.

Prin

nota de negociere din 29 iunie 1995, Ministerul Finanțelor, Ministerul

Agriculturii și Alimentației, Ministerul Comerțului și Centrocoop, au stabilit

că se poate livra grâu de panificație pentru consumul intern la prețul de 318

lei/kg, cu respectarea următoarelor condiții:

„Societățile

comerciale cu capital privat, vor depune la „R” copie de pe statutul firmei din

care să rezulte că au în obiectul de activitate morărit și panificație, copie

de pe certificatul de înmatriculare, copie de pe certificatul de înregistrare

fiscală și adresă de solicitare care va cuprinde următoarele elemente:

-

destinația cerealelor solicitate;

-

angajamentul de plată al mărfii la ridicare;

-

angajament de valorificare a produselor rezultate prin prelucrarea cerealelor

la prețurile supravegheate de stat”.

Prin

telexul nr.169 din 7 septembrie 1995, conducerea „R”, în vederea respectării

întocmai a celor dispuse anterior, a făcut următoarele precizări:

-

livrarea la intern a produselor din fondul de consum al sucursalei, se face

numai pe bază de repartiție, dată în scris de regie, în condițiile de mai sus

arătate;

-

livrarea la export a produselor din fondul de consum se face numai pe bază de

licitație organizată de regie și comunicată în scris sucursalei din teritoriu;

Preocuparea

deosebită a „R” a fost determinată de menținerea prețului de 318 lei/kg. la

grâul de  consum livrat la intern, și corelativ menținerea prețului la pâine și

produse de panificație, pe de o parte, și de faptul că pe piața mondială prețul

grâului a cunoscut o accentuată creștere.

De

asemenea, s-a constatat că Regia se confrunta cu un mare număr de cereri pentru

obținerea de repartiții pentru grâul de panificație, situație în care a dispus

să se urmărească modul de folosire al produsului, în conformitate cu condițiile

mai sus expuse.

Nu s-a exclus astfel

posibilitatea ca, o parte din cei care obțineau  repartiții de grâu pentru

panificație, să-i schimbe destinația, astfel încât grâul prin intermediul altor

societăți să ajungă a fi exportat, pe această cale obținându-se profituri

importante derivate din diferența substanțială a prețurilor.

Instanța

de fond a constatat că, prejudicierea  statului prin schimbarea destinației

grâului de către inculpații trimiși în judecată în prezenta cauză, a fost

posibilă și prin coruperea unor funcționari din cadrul „R” Sucursala Dolj, care

în schimbul unor avantaje materiale și-au încălcat atribuțiunile de serviciu

sau și le-au exercitat în mod preferențial.

Referitor

la faptele comise de inculpați, în contextul general mai sus expus, instanța de

fond a reținut următoarele:

1.

M.A.E.  director al ROMCEREAL- RA Sucursala Dolj, la 20 decembrie 1994, a

semnat contractul de vânzare – cumpărare nr.4381, prin care „R” vindea la S.C. „B.P.”

S.R.L, patronată de inculpatul A.M.I., cantitatea de 4.000 tone grâu încolțit

la prețul de 190.000 lei tona, cu condiția ca prețul să fie achitat în avans în

proporție de 50%, iar diferența pe măsura primirii facturilor, dar nu mai

târziu de 5 zile.

Derularea

contractului a început la 23 decembrie 1994, când din Silozul Leu a fost

ridicată cantitatea de 832.220 kg. grâu, iar în luna ianuarie 1995 din alte

silozuri a fost ridicată diferența de grâu până la concurența valorică de

1.050,2 milioane lei, din care firma cumpărătoare achitase doar 255.000.000

lei.

Spre

sfârșitul lunii ianuarie 1995 și începutul lunii februarie 1995, inculpatul A.M.I.,

l-a rugat pe martorul E.S., șef al Silozului Leu, să intermedieze o discuție cu

directorul M.A.E., astfel încât împreună s-au depalasat la domiciliul acestuia

din urmă.

Cu

ocazia vizitei, inculpatul A.M.I., i-a cerut lui M.A.E., să-i suplimenteze

contractul cu încă 6.000 tone, după care, l-a vizitat personal, împrejurări în

care i-a dat suma de 4.000.000 lei.

În

aceeași perioadă, se încheie actul adițional la contractul de vânzare –

cumpărare, act nedatat prin care societatea inculpatului A.M.I., cumpăra încă

6.000 tone grâu încolțit.

Prin încheierea acestui act adițional inculpatul M.A.E.

a încălcat grav atribuțiunile  de  serviciu,  deoarece  în  condițiile  în care

grâul livrat în baza contractului inițial nu fusese achitat, nu putea încheia

un act adițional.

În

final, firma inculpatului A.M.I., a rămas debitoare cu suma de 532.000.000 lei,

astfel încât „R” acționat-o în justiție, obținând titlu executor, respectiv

sentința civilă nr.506 din 7 decembrie 1995, a Tribunalului Dolj.

În

sarcina inculpatului M.A.E., se mai reține, că, în luna septembrie 1995, a

semnat ceritificatul  de depozit prin care a atestat în mod nereal că S.C. „I.S.”

este proprietara cantității de 4.000 tone grâu de panificație, aflat în

depozitele „R”.

Certificatul

de depozit nu exprimă realitatea, deoarece firma respectivă, la acea dată nu

perfectase nici un contract de cumpărare și nu achitase nici o sumă de bani.

2.

S.I., director adjunct, la „R”, printre altele, supraveghea și coordona

activitatea de încheiere și derulare a contractelor perfectate cu diferiți

parteneri de afaceri.

La

23 februarie 1995, inculpatul a semnat la rubrica director, nota telefonică

nr.37 din 23 februarie 1995, prin care interzicea unităților din subordine

livrarea grâului către agenții care nu achitaseră prețul, în această situație

aflându-se și firma inculpatului A.M..

Cu toate acestea, inculpatul

S.I. nesocotind dispozițiile date prin nota telefonică, s-a deplasat la Silozul

Moțăței, unde a dispus șefului unității, martorul T.A., să continue livrările

de grâu către S.C. „B.P.”  garantând că prețul va fi achitat, întrucât îl

cunoaște pe A.M.I..

Instanța

de fond a reținut, de asemenea, că inculpatul S.I. era în relații apropiate cu

inculpatul A.M.I., făcându-i acestuia mai multe vizite la sediul firmei.

În

virtutea acestor relații și pentru a-i facilita livrarea grâului, inculpatul S.I.

a solicitat de la A.M.I. un împrumut de 5.000.000 lei, din care a restituit

numai 3.000.000 lei.

Suma respectivă a fost

predată inculpatului S.I., de martora I.L.C., secretară la firma inculpatului A.M.I.,

din dispoziția și în biroul acestuia.

3.

M.T., în calitate de șef al serviciului livrări din cadrul Sucursalei Dolj,

pendinte de „R”, avea ca atribuții de serviciu, încheierea  și urmărirea

derulării contractelor încheiate cu partenerii, supravegherea respectării

disciplinei contractuale, negocierea  tarifelor cu societățile comerciale și

întocmirea documentației necesare în cazul nerespectării clauzelor

contractuale.

S-a reținut  că martorul F.D., director general al S.C. „D” o

cunoștea de mai mult timp pe inculpata  M.M.C.,  secretară  a  directorului

Sucursalei  Dolj  a „R” și a aflat de la aceasta că poate să contracteze

diferite cantități de grâu, în condițiile în care vor fi sensibilizați factorii

de decizie ai sucursalei.

Prin intermediul inculpatei M.M.C.,

reprezentanții S.C. „D”, au reușit să-i cunoască pe inculpații M.A.E. și M.T.,

și în final, la 7 noiembrie 1995, să perfecteze contractul de vânzare –

cumpărare nr.4396, completat de M.T. și semnat de directorul M.A.E..

În

contract s-a stipulat un preț mult inferior celui legal, creându-se astfel

facilități nejustificate firmei cumpărătoare.

Pentru

facilitățile create, inculpata M.C.M., a primit suma de 1.000.000 lei, iar M.T.

2.000.000 lei, de la reprezentanții firmei cumpărătoare.

Ulterior,

contractul nu s-a derulat, întrucât s-a constatat a fi afectat de serioase

vicii de fond.

Instanța reține că

inculpatul M.T. a primit banii cu titlu de mită, cu ocazia deplasării la

Restaurantul „Roata” din municipiul Craiova, în biroul patronului acelui local.

4.

N.V., în calitate de șef al Bazei de recepție Filiași, aparținând de „R”

răspundea printre altele de cantitatea și calitatea produselor livrate către

beneficiari.

S-a

reținut că de la Baza de recepție Filiași, figurau că cu cumpărat grâu, printre

alții, inculpații D.C., patron al firmei S.C. „O.C.” și M.Gh., director al

formei S.C. „M”  dar în realitate, beneficiar al grâului, era inculpatul C.M.,

finanțator al afacerii, acesta fiind cel care participa efectiv la preluarea

grâului și expedierea în Portul Brăila.

În

aceste condiții, inculpatul C.M., avea un real interes de a-l cunoaște pe

inculpatul N.V. și de a impulsiona livrarea  cantităților de grâu.

Instanța

a reținut că inculpatul C.M. se cunoștea de mai mult timp cu inculpatul M.N.,

acesta din urmă fiind asociat la firma S.C. „L” cu inculpata V.E. fostă secretară

la „R”și care se afla în relații apropiate cu N.V.

În

acest context, inculpatul C.M., prin intermediul inculpatei V.E., a cunoscut pe

inculpatul N.V., solicitându-i  acestuia să impulsioneze încărcarea și livrarea

grâului cumpărat.

Cu

ocazia discuțiilor purtate cu N.V., inculpatul C.M. a aflat de existența unei

repartiții de grâu în favoarea firmei condusă de inculpatul D.C., și

valorificând informația a perfectat o înțelegere cu D.C. finanțând întreaga

cantitate de grâu, preluând-o și livrând-o la export.

În

cursul discuțiilor purtate, inculpații N.V. și C.M. au convenit ca primul să

primească de la cel de-al doilea un comision de 10 lei la fiecare kg. de grâu

încărcat și livrat din Baza de recepție Filiași.

Instanța

a concluzionat că față de cantitatea de aproximativ 3.000 tone de grâu livrată

din baza Filiași în favoarea firmelor conduse sau reprezentate de inculpatul  C.M.,

N.V. conform înțelegerii perfectate urma să primească aproximativ suma de

30.000.000 lei.

În

ziua de 19 februarie 1996, inculpații C.M. și N.V., în virtutea înțelegerii

anterioare s-au deplasat la sediul firmei inculpatului M.Gh., deplasarea fiind

impusă de faptul că inculpatul Cucoaneș, de moment, nu dispunea de banii

necesari cumpărării unui autoturism Cielo, pe numele fiului inculpatului N.V..

Se

menționează că inculpații C.M. și N.V. se cunoșteau, aflându-se în realții de

afaceri și în acest context era posibilă acordarea unui împrumut.

Cert este că, la data

respectivă, inculpatul M.Gh. nu îl cunoștea pe inculpatul N.V. și că la

solicitarea inculpatului Cucoaneș  Maricel a fost de acord și a virat din

contul firmei  sale suma de 32.000.000 lei, către S.C. „R” pentru N.C.C.

La

circa o săptămână, inculpatul N.V. a mers personal la firma inculpatului M.Gh.,

cerându-i acestuia suma de 7.000.000 lei, necesară pentru procurarea unui

autoturism Dacia.

După

discuția telefonică cu inculpatul C.M., și garanția restituirii banilor de

către acesta, inculpatul M.Gh. a dat lui N.V. suma solicitată, banii provenind

din economii personale.

S-a

mai reținut că inculpatul N.V. a semnat procesul – verbal nr.120 din 6

februarie 1996, prin care a atestat în mod nereal că S.C. „OC”  este

proprietatea cantității de 5.000 tone grâu, pe care îl cedează la S.C. „C”.

În realitate, cantitatea respectivă

nu era disponibilă la Baza de recepție Filiași, iar între societățile mai sus

menționate nu exista un contract.

5.

Inculpatul A.M.I., era patronul S.C. „B.P.” și S.C. „E.A.C.”, ambele cu sediul

în municipiul Craiova și la 25 septembrie 1994, în calitate de reprezentant al

primei firme, a cumpărat un microbuz marca Citroen C.25 de la martorul L.I., cu

suma de 20.000.000 lei,  fără să înregistreze în contabilitate operațiunea, dar

întocmind o convenție comercială în scopul vânzării mașinii către S.C. „M:C.”

atestând că firma cumpărătoare a achitat suma de 7.000.000 lei, diferența

urmând să fie remisă în termen de 2 luni.

În realitate, inculpatul a

primit suma de 15.000.000 lei, fără să înregistreze operațiunea în

contabilitatea societății, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe

profit.

La

28 aprilie 1995, aceeași firmă a inculpatului A.M.I., a cumpărat din import 2

combine marca Class, cu o valoarea declarată de 1.765 DM, la care s-au adăugat

cheltuielile cu taxele vamale și comisionul vamal, astfel încât mijloacele fixe

au fost înregistrate în contabilitatea societății cu valoarea de 2.780.615 lei.

La

15 mai 1995, inculpatul a vândut o combină martorului C.A.  cu suma de

4.720.000 lei, încasată în numerar și evidențiată în registrul de casă din

aceeași dată.

În

realitate, s-a stabilit că prețul vânzării a fost de 14.499.880 lei, astfel

încât, prin procedeul folosit, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit

datorat statului, în valoare de 3.716.354 lei.

Cea

de-a doua combină a fost vândută martorului  B.I., cu factura nr.1719098 din 26

mai 1995, în care s-a trecut prețul nereal de 668.500 lei, în timp ce prețul

convenit a fost de 2.000.000 lei, astfel încât și în acest caz inculpatul s-a

sustras de la plata unui impozit de 232.770 lei.

Prima

instanță a apreciat că faptele inculpatului s-au comis în baza unei rezoluțiuni

infracționale unice la intervale scurte de timp, astfel că se impune aplicarea

art.41 alin.2 Cod penal.

În

sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că, în perioada mai 1995 – mai 1996, a

ridicat avansuri de la firma S.C. „E.A.C.” al cărei asociat unic era, în sumă

totală de 964.017.800 lei, din care a justificat doar suma de 560.935.524 lei.

Suma

a fost cheltuită de inculpat în interes propriu, în condițiile în care societatea

avea datorii importante față de creditori, cu intenția vădită a fraudării

intereselor acestora.

Pentru ascunderea

avansurilor  pe care nu le justificase, și vrând să acrediteze ideea cheltuirii

banilor în folosul societății, inculpatul a încheiat la 26 decembrie 1995 cu

martorul G.M.C., un contract de vânzare  - cumpărare, având ca obiect o

suprafață de 1.454 m.p, teren situat în municipiul Craiova, cu suma de 20.000

DM, pentru ca a doua zi să încheie un alt act prin care vindea acest teren firmei

sale cu suma de 310.000.000 lei.

Tot în acest scop, la 22

februarie 1995, inculpatul a cumpărat prin mandatarul D.M. un imobil situat în

municipiul Craiova cu suma de 2.000.000 lei, pentru ca la 3 aprilie 1996 să

vândă imobilul firmei sale la prețul de 350.000.000 lei.

6.

Inculpații M.N. și V.E., asociați la S.C. „L”, au conlucrat pentru obținerea

dispoziției de livrare nr.395 din 23 ianuarie 1996, având ca obiect 500 tone

grâu, angajamentul fiind semnat numai de inculpata V.E..

În

baza acestei repartiții, firma S.C.  „L” ridicat cantitatea de 469 tone grâu de

la Silozurile Băilești și Banu Mărăcine, iar cantitatea de 148.600 kg. a fost

vândută la S.C. „L”, și livrată efectiv la S.C. „D.P.”. Cantitatea  de 320 kg.

grâu a fost vândută la S.C. MTJT vagoanele având destinația Brăila P.T.E.D 1.

S-a

reținut că, prin schimbarea destinației grâului  de panificație inculpații au

produs un prejudiciu în sumă de 52.713.703 lei.

Pe

de altă parte, în sarcina inculpatului M.N., s-a reținut că nu a evidențiat în

contabilitatea S.C. „L” unele sume în lei și valută, rezultate din activități

comerciale.

Astfel,

cu factura din, 20 iunie 1994, firma inculpatului a livrat unei firme din

Ungaria, cantitatea de 36 m.c cherestea de fag în valoare de 12.628,8 USD,

evidențiind în contabilitate numai suma de 6.318 USD, din care a ridicat un

avansa în sumă de 5.998 USD, justificând doar suma de 900 USD, prin depunere în

contul valutar.

În

cursul anilor  1995 și 1996, inculpatul M.N., a încasat cu numerar, sume în lei

de la mai mulți agenți economici, cu care se afla în relații comerciale,

totalizând 189.529.900 lei, neevidențiindu-le  în contabilitatea firmei.

De

asemenea, prin întocmirea de documente neconforme cu realitatea, a înfățișat

datorii inexistente ale societății respective, majorând în mod nelegal

cheltuielile societății, cu suma care nu au la bază documente justificative.

Astfel,

la 31 ianuarie 1996, inculpatul a întocmit o factură, pentru cantitatea de 500

tone grâu, în valoare de 150.000.000 lei, în care furnizor apare S.C. „A.C.”

iar beneficiar S.C. „L” încasând suma de 15.000.000 lei ca plată în avans, dar

în realitate, operațiunea comercială nu a avut loc.

Cu

toate acestea, în evidențele S.C. „L”, aceasta apare ca debitoare față de S.C. „A.C.”cu

suma de 135.000.000 lei, operațiune contabilă total nereală.

În vara anului 1994, același

inculpat a primit de la martorul P.V., sumele de 3.500 DM și 4.421 USD, pentru

achiziționarea unei combine de recoltat păioase, încheind un contract de

vânzare – cumpărare și semnând de primirea banilor.

Deși contractul a fost făcut

în numele S.C. „L” S.R.L, operațiunea nu este înregistrată în evidența

contabilă a societății.

S-a

apreciat că în condițiile în care angajamentul dat cu ocazia obținerii

repartiției, a fost semnat numai de inculpata V.E., în sarcina inculpatului M.N.

nu se poate reține infracțiunea fals în declarații, prevăzut