Decizia nr. 965/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 220/1999 a Tribunalului Dolj

În baza art.289 cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pe care în temeiul art.1 din Legea 137/1997 a constatat-o integral grațiată. În temeiul art.254 cu aplicarea art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal. Potrivit dispozițiilor art.88 Cod penal, s-a dedus perioada detenției preventive de la 21 mai 1996, la 17 ianuarie 1997. S-a aplicat și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal. Făcând aplicarea prevederilor art.254 alin. ultim Cod penal, instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 4.000.000 lei. Certificatul de depozit fals a fost anulat.

În baza art.254, cu aplicarea art.13 Cod penal a condamnat pe inculpatul S.I. la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal. În temeiul art.334 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută de art.248 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.248 alin.1, cu aplicarea art.13 Cod penal, condamnându-l la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. Făcând aplicarea prevederilor art.33 – 34 Cod penal și dispunând contopirea pedepselor, s-a stabilit rezultanta de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, alăturându-se și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și deducându-se perioada detenției preventive de la 21 mai 1996 la 18 decembrie 1997. Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei către denunțătorul A.M. I. și la 123.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă SC „C.C.” cu dobânda legală aferentă.

În baza art.254, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul M.T. a fost condamnat la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complimentară, aplicându-se pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 Cod penal în condițiile art.71 Cod penal, și deducându-se arestul preventiv de la 15 mai 1996, la 17 august 1996. De la inculpat s-a confiscat suma de 2.000.000 lei primită cu titlu de mită.

În temeiul art.257 cu aplicarea art.13 Cod penal, prima instanță a condamnat pe inculpata M.C.M. la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, din care a dedus detenția preventivă de la 13 mai 1996, la 14 mai 1997. Potrivit dispozițiilor art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art.82 Cod penal. S-au luat măsuri privind confiscarea sumei de 1.000.000 lei și restituirea cauțiunii.

Respingând cererea de schimbarea încadrării juridice, Tribunalul în temeiul art.292, cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.F.P.C. la un an și 6 luni închisoare, pedeapsă grațiată, conform art.1 din Legea 137/1997. În temeiul art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare, și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicându-se și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, și deducându-se detenția preventivă de la 26 mai 1996, la 24 iulie 1998. S-a menținut măsura sechestrului asigurator, s-a dispus anularea angajamentului fals, iar inculpatul a fost obligat la despăgubiri către SC „C.C.” , cu dobânda legală aferentă, în cuantum de 456.349.745 lei.

În temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul C.I. a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, pedeapsă grațiată conform art.1 din Legea 137/1997. Instanța, în temeiul art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal, cu art.13 Cod penal, a condamnat pe același inculpat, la 3 ani și 6 luni închisoare, și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal ca pedeapsă complementară, aplicând și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și deducând arestarea preventivă de la 27 iunie 1996, la 18 martie 1997. S-a dispus anularea actului fals, iar inculpatul a fost obligat la 87.802.589 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă.

În temeiul art.292, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul D.C. a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea prevăzută de art.1 din Legea 137/1997. Potrivit prevederilor art.215 alin.2 și 3 Cod penal, raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară, și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie. Actul fals denumit angajament a fost anulat, iar inculpatul a fost obligat la 26.881.936 lei, despăgubiri, cu dobânda legală.

Respingând cererea de schimbare a încadrării juridice instanța, în temeiul art.292, cu aplicarea art.13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul M.L. la un an și 6 luni închisoare, constatând aplicarea legii de grațiere, nr.137/1997. În temeiul art.215 alin.2 și 3 raportat la art. 229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 4 ani închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie, deducându-se detenția preventivă, de la 30 mai 1996, la 15 august 1996. Anulând declarațiile false, intitulate angajamente, prima instanță a obligat pe inculpat la 119.912.948 lei, despăgubiri, cu dobânda legală.

În baza art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul P.D. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, iar în temeiul art.289, cu art.13 Cod penal, la aceeași pedeapsă. Prin incidența art.1 din Legea 137/1997, s-au constatat grațiate ambele pedepse. În temeiul art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal, cu art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, un an și 6 luni pedeapsă complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal și la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, cu deducerea detenției preventive de la 11 iunie 1996 la 16 august 1996. S-a luat măsura anulării actelor false, iar sub aspectul laturei civile, inculpatul a fost obligat la 46.156.560 lei, cu dobânda legală.

Potrivit dispozițiilor art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul O.I. a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.1 din Legea 137/1997, privind grațierea unor pedepse. În baza art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară și la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie, deducându-se detenția preventivă de la 27 iunie 1996, la 18 martie 1997. Soluționând latura civilă, instanța a obligat pe inculpat la 51.155.415 lei, despăgubiri, cu dobânda legală aferentă. Actul fals intitulat angajament a fost anulat.

Inculpatul S.GH. a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, pedeapsă constatată integral grațiată. În baza art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal. S-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și s-a dedus perioada arestării preventive de la 13 iunie 1996 la 15 august 1996. Inculpatul a fost obligat cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală aferentă la 92.578.965 lei. Actul fals denumit angajament a fost anulat.

În baza art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, instanța a condamnat pe inculpata R.L. la un an și 6 luni închisoare, constatând că pedeapsa este integral grațiată. Aceeași inculpată în temeiul art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu art.13 Cod penal, a fost condamnată la 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, și la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal, cu deducerea arestării preventive de la 4 iunie 1996, la 15 august 1996. Sub aspectul laturei civile, instanța a obligat pe inculpată la 65.040.782 lei, despăgubiri, cu dobânda legală aferentă.

În baza art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul A.V. a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, constatându-se că pedeapsa este integral grațiată. Același inculpat în temeiul art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal, cu art.13 Cod penal, a fost condamnat la 4 ani închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, aplicându-i-se și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și deducându-se arestarea preventivă de la 4 iunie 1996, la 15 august 1996. Inculpatul a fost obligat la 99.592.487 lei, despăgubiri cu dobânda legală aferentă, dispunându-se și anularea actului fals.

Inculpatul S.D. în temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare cu aplicarea art.1 din legea de grațiere nr.137/1997. În baza art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 4 ani și 10 luni închisoare, și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, aplicându-i-se pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și deducându-se arestarea preventivă de la 16 iunie 1996 la 15 august 1996. Inculpatul a fost obligat la 221.934.154 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă, dispunându-se și anularea actului fals.

În baza art.255 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal inculpatul C.M. a fost condamnat la 4 ani închisoare, și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal ca pedeapsă complementară, aplicându-i-se și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și deducându-se perioada arestării preventive de la 21 mai 1996 la 24 noiembrie 1997. Potrivit dispozițiilor art.160 5 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în cuantum de 100.000 lei.

Potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal pentru inculpatul N.V. a anulat procesul – verbal fals încheiat de inculpat, și a respins cererea moștenitorilor pentru restituirea autoturismului.

Inculpata V.E. în temeiul art.292 cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost condamnată la un an și 6 luni închisoare, constatându-se că pedeapsa este integral grațiată. În baza art.215 alin.2 și 3 raportat la art.229 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, aceeași inculpată a fost condamnată la 3 ani și 6 luni închisoare și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, instanța a achitat pe inculpatul M.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.292 Cod penal. În temeiul art.40 din Legea 82/1991, raportat la art.289 Cod penal, și art.194 pct.5 din Legea 31/1990, cu art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la câte un an și 6 luni închisoare, pedepse ce s-au constatat a fi grațiate. În baza art.215 alin.2 și 33 raportat la art.229 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal. Pentru infracțiunea prevăzută de art.12 din Legea 87/1994, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. Procedându-se la contopirea pedepselor, făcându-se aplicarea prevederilor art.33 – 34 Cod penal, s-a stabilit rezultanta de 3 ani și 6 luni închisoare, și un an și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c Cod penal, din care s-a dedus perioada detenției preventive de la 25 mai 1996 până la 19 ianuarie 1998. Inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpata V.E., la despăgubiri în cuantum de 52.713.703 lei, cu dobânda legală. S-a dispus anularea angajamentului fals, și a balanțelor și bilanțului contabil al SC „L” SRL pentru anii 1995 și 1996, și refacerea acestora. Inculpatul M.N. a fost obligat la 10.608.926 lei, către D.G.F.P.C.F.S Dolj, și la plata în lei a echivalentului sumei de 5.098 USD, către SC „L” SRL.

În conformitate cu prevederile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului M.GH. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luarea de mită prevăzută de art.26 raportat la art.254 Cod penal. Același inculpat, în temeiul art.194 pct.5 din Legea 31/1990, a fost condamnat la 1 an închisoare, pedeapsă ce s-a constatat a fi integral grațiată. Tribunalul a reținut că prejudiciul produs de inculpat în patrimoniul S.C. „M” SRL a fost acoperit.

În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul A.M.I. din infracțiunile prevăzute de art.194 pct.5 din Legea 31/1990, în infracțiunea prevăzută de art.194 pct.5 din Legea 31/1990, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și din 3 infracțiuni prevăzute de art.13 din Legea 87/1994, într-o singură infracțiune în formă continuată prevăzută de art.16 din Legea 87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. În temeiul art.194 pct.5 din legea 31/1994, cu art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare. Pentru infracțiunea prevăzută de art.40 din legea 82/1991, raportat la art.289 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare. Ambele pedepse au fost grațiate conform art.1 din Legea 137/1997. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.208 din Legea 31/1990. În conformitate cu prevederile art.13 din Legea 87/1994, cu art.41 alin.2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pedeapsă pentru care, potrivit dispozițiilor art.86 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare și cu aplicarea măsurilor prevăzute de art.86 3 Cod penal. S-a constatat că inculpatul A.M.I. a fost arestat în perioada 17 mai 1996 – 16 august 1996. Balanțele și bilanțul contabil declarate false au fost anulate și s-a dispus refacerea prin înregistrarea autoturismului Citroen, și a comercializării celor două combine marca Class. Inculpatul a fost obligat la 309.000.000 lei către SC „B.P.” și 403.082.276 lei, către S.C. „E.A.” În temeiul art.191 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpați la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, a reținut următoarea situație de fapt: Prin Hotărârea Guvernului nr.12/1991, a fost înființată Regia Autonomă ROMCEREAL, persoană juridică cu sediul în București și aflată sub autoritatea Ministerului Agriculturii și Alimentației, care, ulterior prin Hotărârea Guvenrului nr.1054/1995 s-a reorganizat devenind Agenția Națională a Produselor Agricole a cărei organizare și funcționare a fost reglementată prin Regulamentul de aplicare a hotărârii de guvern, ambele publicate în Monitorul Oficial al României nr.2 din 9 ianuarie 1996. Potrivit art.6 din acest Regulament, ANPA avea ca obiect de activitate, contractarea, achiziționarea, depozitarea și desfacerea cerealelor, leguminoaselor boabe și semințelor oleaginoase, asigurarea constituirii rezervelor naționale la produsele agricole declarate de importanță națională, prestarea de servicii la solicitarea producătorilor agricoli și a altor deținători de produse, precum și efectuarea de operațiuni import – export legate de obiectul său de activitate. Față de producția record de cereale obținută în perioada 1994 – 1995, „R” prin adresa nr.94 din 8 martie 1995, a încunoștințat Ministerul Agriculturii și Alimentației că există un excedent de 1,1 milioane tone grâu, solicitând aprobarea livrării acestui produs către societățile comerciale care au ca obiect de activitate panificarea grâului, producerea pâinii, cu condiția vânzării la prețurile supravegheate de stat. Prin nota de negociere din 29 iunie 1995, Ministerul Finanțelor, Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul Comerțului și Centrocoop, au stabilit că se poate livra grâu de panificație pentru consumul intern la prețul de 318 lei/kg, cu respectarea următoarelor condiții: „Societățile comerciale cu capital privat, vor depune la „R” copie de pe statutul firmei din care să rezulte că au în obiectul de activitate morărit și panificație, copie de pe certificatul de înmatriculare, copie de pe certificatul de înregistrare fiscală și adresă de solicitare care va cuprinde următoarele elemente: - destinația cerealelor solicitate; - angajamentul de plată al mărfii la ridicare; - angajament de valorificare a produselor rezultate prin prelucrarea cerealelor la prețurile supravegheate de stat”. Prin telexul nr.169 din 7 septembrie 1995, conducerea „R”, în vederea respectării întocmai a celor dispuse anterior, a făcut următoarele precizări: - livrarea la intern a produselor din fondul de consum al sucursalei, se face numai pe bază de repartiție, dată în scris de regie, în condițiile de mai sus arătate; - livrarea la export a produselor din fondul de consum se face numai pe bază de licitație organizată de regie și comunicată în scris sucursalei din teritoriu; Preocuparea deosebită a „R” a fost determinată de menținerea prețului de 318 lei/kg. la grâul de consum livrat la intern, și corelativ menținerea prețului la pâine și produse de panificație, pe de o parte, și de faptul că pe piața mondială prețul grâului a cunoscut o accentuată creștere. De asemenea, s-a constatat că Regia se confrunta cu un mare număr de cereri pentru obținerea de repartiții pentru grâul de panificație, situație în care a dispus să se urmărească modul de folosire al produsului, în conformitate cu condițiile mai sus expuse. Nu s-a exclus astfel posibilitatea ca, o parte din cei care obțineau repartiții de grâu pentru panificație, să-i schimbe destinația, astfel încât grâul prin intermediul altor societăți să ajungă a fi exportat, pe această cale obținându-se profituri importante derivate din diferența substanțială a prețurilor. Instanța de fond a constatat că, prejudicierea statului prin schimbarea destinației grâului de către inculpații trimiși în judecată în prezenta cauză, a fost posibilă și prin coruperea unor funcționari din cadrul „R” Sucursala Dolj, care în schimbul unor avantaje materiale și-au încălcat atribuțiunile de serviciu sau și le-au exercitat în mod preferențial. Referitor la faptele comise de inculpați, în contextul general mai sus expus, instanța de fond a reținut următoarele: 1. M.A.E. director al ROMCEREAL- RA Sucursala Dolj, la 20 decembrie 1994, a semnat contractul de vânzare – cumpărare nr.4381, prin care „R” vindea la S.C. „B.P.” S.R.L, patronată de inculpatul A.M.I., cantitatea de 4.000 tone grâu încolțit la prețul de 190.000 lei tona, cu condiția ca prețul să fie achitat în avans în proporție de 50%, iar diferența pe măsura primirii facturilor, dar nu mai târziu de 5 zile. Derularea contractului a început la 23 decembrie 1994, când din Silozul Leu a fost ridicată cantitatea de 832.220 kg. grâu, iar în luna ianuarie 1995 din alte silozuri a fost ridicată diferența de grâu până la concurența valorică de 1.050,2 milioane lei, din care firma cumpărătoare achitase doar 255.000.000 lei. Spre sfârșitul lunii ianuarie 1995 și începutul lunii februarie 1995, inculpatul A.M.I., l-a rugat pe martorul E.S., șef al Silozului Leu, să intermedieze o discuție cu directorul M.A.E., astfel încât împreună s-au depalasat la domiciliul acestuia din urmă. Cu ocazia vizitei, inculpatul A.M.I., i-a cerut lui M.A.E., să-i suplimenteze contractul cu încă 6.000 tone, după care, l-a vizitat personal, împrejurări în care i-a dat suma de 4.000.000 lei. În aceeași perioadă, se încheie actul adițional la contractul de vânzare – cumpărare, act nedatat prin care societatea inculpatului A.M.I., cumpăra încă 6.000 tone grâu încolțit. Prin încheierea acestui act adițional inculpatul M.A.E. a încălcat grav atribuțiunile de serviciu, deoarece în condițiile în care grâul livrat în baza contractului inițial nu fusese achitat, nu putea încheia un act adițional. În final, firma inculpatului A.M.I., a rămas debitoare cu suma de 532.000.000 lei, astfel încât „R” acționat-o în justiție, obținând titlu executor, respectiv sentința civilă nr.506 din 7 decembrie 1995, a Tribunalului Dolj. În sarcina inculpatului M.A.E., se mai reține, că, în luna septembrie 1995, a semnat ceritificatul de depozit prin care a atestat în mod nereal că S.C. „I.S.” este proprietara cantității de 4.000 tone grâu de panificație, aflat în depozitele „R”. Certificatul de depozit nu exprimă realitatea, deoarece firma respectivă, la acea dată nu perfectase nici un contract de cumpărare și nu achitase nici o sumă de bani. 2. S.I., director adjunct, la „R”, printre altele, supraveghea și coordona activitatea de încheiere și derulare a contractelor perfectate cu diferiți parteneri de afaceri. La 23 februarie 1995, inculpatul a semnat la rubrica director, nota telefonică nr.37 din 23 februarie 1995, prin care interzicea unităților din subordine livrarea grâului către agenții care nu achitaseră prețul, în această situație aflându-se și firma inculpatului A.M.. Cu toate acestea, inculpatul S.I. nesocotind dispozițiile date prin nota telefonică, s-a deplasat la Silozul Moțăței, unde a dispus șefului unității, martorul T.A., să continue livrările de grâu către S.C. „B.P.” garantând că prețul va fi achitat, întrucât îl cunoaște pe A.M.I.. Instanța de fond a reținut, de asemenea, că inculpatul S.I. era în relații apropiate cu inculpatul A.M.I., făcându-i acestuia mai multe vizite la sediul firmei. În virtutea acestor relații și pentru a-i facilita livrarea grâului, inculpatul S.I. a solicitat de la A.M.I. un împrumut de 5.000.000 lei, din care a restituit numai 3.000.000 lei. Suma respectivă a fost predată inculpatului S.I., de martora I.L.C., secretară la firma inculpatului A.M.I., din dispoziția și în biroul acestuia. 3. M.T., în calitate de șef al serviciului livrări din cadrul Sucursalei Dolj, pendinte de „R”, avea ca atribuții de serviciu, încheierea și urmărirea derulării contractelor încheiate cu partenerii, supravegherea respectării disciplinei contractuale, negocierea tarifelor cu societățile comerciale și întocmirea documentației necesare în cazul nerespectării clauzelor contractuale. S-a reținut că martorul F.D., director general al S.C. „D” o cunoștea de mai mult timp pe inculpata M.M.C., secretară a directorului Sucursalei Dolj a „R” și a aflat de la aceasta că poate să contracteze diferite cantități de grâu, în condițiile în care vor fi sensibilizați factorii de decizie ai sucursalei. Prin intermediul inculpatei M.M.C., reprezentanții S.C. „D”, au reușit să-i cunoască pe inculpații M.A.E. și M.T., și în final, la 7 noiembrie 1995, să perfecteze contractul de vânzare – cumpărare nr.4396, completat de M.T. și semnat de directorul M.A.E.. În contract s-a stipulat un preț mult inferior celui legal, creându-se astfel facilități nejustificate firmei cumpărătoare. Pentru facilitățile create, inculpata M.C.M., a primit suma de 1.000.000 lei, iar M.T. 2.000.000 lei, de la reprezentanții firmei cumpărătoare. Ulterior, contractul nu s-a derulat, întrucât s-a constatat a fi afectat de serioase vicii de fond. Instanța reține că inculpatul M.T. a primit banii cu titlu de mită, cu ocazia deplasării la Restaurantul „Roata” din municipiul Craiova, în biroul patronului acelui local. 4. N.V., în calitate de șef al Bazei de recepție Filiași, aparținând de „R” răspundea printre altele de cantitatea și calitatea produselor livrate către beneficiari. S-a reținut că de la Baza de recepție Filiași, figurau că cu cumpărat grâu, printre alții, inculpații D.C., patron al firmei S.C. „O.C.” și M.Gh., director al formei S.C. „M” dar în realitate, beneficiar al grâului, era inculpatul C.M., finanțator al afacerii, acesta fiind cel care participa efectiv la preluarea grâului și expedierea în Portul Brăila. În aceste condiții, inculpatul C.M., avea un real interes de a-l cunoaște pe inculpatul N.V. și de a impulsiona livrarea cantităților de grâu. Instanța a reținut că inculpatul C.M. se cunoștea de mai mult timp cu inculpatul M.N., acesta din urmă fiind asociat la firma S.C. „L” cu inculpata V.E. fostă secretară la „R”și care se afla în relații apropiate cu N.V. În acest context, inculpatul C.M., prin intermediul inculpatei V.E., a cunoscut pe inculpatul N.V., solicitându-i acestuia să impulsioneze încărcarea și livrarea grâului cumpărat. Cu ocazia discuțiilor purtate cu N.V., inculpatul C.M. a aflat de existența unei repartiții de grâu în favoarea firmei condusă de inculpatul D.C., și valorificând informația a perfectat o înțelegere cu D.C. finanțând întreaga cantitate de grâu, preluând-o și livrând-o la export. În cursul discuțiilor purtate, inculpații N.V. și C.M. au convenit ca primul să primească de la cel de-al doilea un comision de 10 lei la fiecare kg. de grâu încărcat și livrat din Baza de recepție Filiași. Instanța a concluzionat că față de cantitatea de aproximativ 3.000 tone de grâu livrată din baza Filiași în favoarea firmelor conduse sau reprezentate de inculpatul C.M., N.V. conform înțelegerii perfectate urma să primească aproximativ suma de 30.000.000 lei. În ziua de 19 februarie 1996, inculpații C.M. și N.V., în virtutea înțelegerii anterioare s-au deplasat la sediul firmei inculpatului M.Gh., deplasarea fiind impusă de faptul că inculpatul Cucoaneș, de moment, nu dispunea de banii necesari cumpărării unui autoturism Cielo, pe numele fiului inculpatului N.V.. Se menționează că inculpații C.M. și N.V. se cunoșteau, aflându-se în realții de afaceri și în acest context era posibilă acordarea unui împrumut. Cert este că, la data respectivă, inculpatul M.Gh. nu îl cunoștea pe inculpatul N.V. și că la solicitarea inculpatului Cucoaneș Maricel a fost de acord și a virat din contul firmei sale suma de 32.000.000 lei, către S.C. „R” pentru N.C.C. La circa o săptămână, inculpatul N.V. a mers personal la firma inculpatului M.Gh., cerându-i acestuia suma de 7.000.000 lei, necesară pentru procurarea unui autoturism Dacia. După discuția telefonică cu inculpatul C.M., și garanția restituirii banilor de către acesta, inculpatul M.Gh. a dat lui N.V. suma solicitată, banii provenind din economii personale. S-a mai reținut că inculpatul N.V. a semnat procesul – verbal nr.120 din 6 februarie 1996, prin care a atestat în mod nereal că S.C. „OC” este proprietatea cantității de 5.000 tone grâu, pe care îl cedează la S.C. „C”. În realitate, cantitatea respectivă nu era disponibilă la Baza de recepție Filiași, iar între societățile mai sus menționate nu exista un contract. 5. Inculpatul A.M.I., era patronul S.C. „B.P.” și S.C. „E.A.C.”, ambele cu sediul în municipiul Craiova și la 25 septembrie 1994, în calitate de reprezentant al primei firme, a cumpărat un microbuz marca Citroen C.25 de la martorul L.I., cu suma de 20.000.000 lei, fără să înregistreze în contabilitate operațiunea, dar întocmind o convenție comercială în scopul vânzării mașinii către S.C. „M:C.” atestând că firma cumpărătoare a achitat suma de 7.000.000 lei, diferența urmând să fie remisă în termen de 2 luni. În realitate, inculpatul a primit suma de 15.000.000 lei, fără să înregistreze operațiunea în contabilitatea societății, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit. La 28 aprilie 1995, aceeași firmă a inculpatului A.M.I., a cumpărat din import 2 combine marca Class, cu o valoarea declarată de 1.765 DM, la care s-au adăugat cheltuielile cu taxele vamale și comisionul vamal, astfel încât mijloacele fixe au fost înregistrate în contabilitatea societății cu valoarea de 2.780.615 lei. La 15 mai 1995, inculpatul a vândut o combină martorului C.A. cu suma de 4.720.000 lei, încasată în numerar și evidențiată în registrul de casă din aceeași dată. În realitate, s-a stabilit că prețul vânzării a fost de 14.499.880 lei, astfel încât, prin procedeul folosit, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit datorat statului, în valoare de 3.716.354 lei. Cea de-a doua combină a fost vândută martorului B.I., cu factura nr.1719098 din 26 mai 1995, în care s-a trecut prețul nereal de 668.500 lei, în timp ce prețul convenit a fost de 2.000.000 lei, astfel încât și în acest caz inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit de 232.770 lei. Prima instanță a apreciat că faptele inculpatului s-au comis în baza unei rezoluțiuni infracționale unice la intervale scurte de timp, astfel că se impune aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că, în perioada mai 1995 – mai 1996, a ridicat avansuri de la firma S.C. „E.A.C.” al cărei asociat unic era, în sumă totală de 964.017.800 lei, din care a justificat doar suma de 560.935.524 lei. Suma a fost cheltuită de inculpat în interes propriu, în condițiile în care societatea avea datorii importante față de creditori, cu intenția vădită a fraudării intereselor acestora. Pentru ascunderea avansurilor pe care nu le justificase, și vrând să acrediteze ideea cheltuirii banilor în folosul societății, inculpatul a încheiat la 26 decembrie 1995 cu martorul G.M.C., un contract de vânzare - cumpărare, având ca obiect o suprafață de 1.454 m.p, teren situat în municipiul Craiova, cu suma de 20.000 DM, pentru ca a doua zi să încheie un alt act prin care vindea acest teren firmei sale cu suma de 310.000.000 lei. Tot în acest scop, la 22 februarie 1995, inculpatul a cumpărat prin mandatarul D.M. un imobil situat în municipiul Craiova cu suma de 2.000.000 lei, pentru ca la 3 aprilie 1996 să vândă imobilul firmei sale la prețul de 350.000.000 lei. 6. Inculpații M.N. și V.E., asociați la S.C. „L”, au conlucrat pentru obținerea dispoziției de livrare nr.395 din 23 ianuarie 1996, având ca obiect 500 tone grâu, angajamentul fiind semnat numai de inculpata V.E.. În baza acestei repartiții, firma S.C. „L” ridicat cantitatea de 469 tone grâu de la Silozurile Băilești și Banu Mărăcine, iar cantitatea de 148.600 kg. a fost vândută la S.C. „L”, și livrată efectiv la S.C. „D.P.”. Cantitatea de 320 kg. grâu a fost vândută la S.C. MTJT vagoanele având destinația Brăila P.T.E.D 1. S-a reținut că, prin schimbarea destinației grâului de panificație inculpații au produs un prejudiciu în sumă de 52.713.703 lei. Pe de altă parte, în sarcina inculpatului M.N., s-a reținut că nu a evidențiat în contabilitatea S.C. „L” unele sume în lei și valută, rezultate din activități comerciale. Astfel, cu factura din, 20 iunie 1994, firma inculpatului a livrat unei firme din Ungaria, cantitatea de 36 m.c cherestea de fag în valoare de 12.628,8 USD, evidențiind în contabilitate numai suma de 6.318 USD, din care a ridicat un avansa în sumă de 5.998 USD, justificând doar suma de 900 USD, prin depunere în contul valutar. În cursul anilor 1995 și 1996, inculpatul M.N., a încasat cu numerar, sume în lei de la mai mulți agenți economici, cu care se afla în relații comerciale, totalizând 189.529.900 lei, neevidențiindu-le în contabilitatea firmei. De asemenea, prin întocmirea de documente neconforme cu realitatea, a înfățișat datorii inexistente ale societății respective, majorând în mod nelegal cheltuielile societății, cu suma care nu au la bază documente justificative. Astfel, la 31 ianuarie 1996, inculpatul a întocmit o factură, pentru cantitatea de 500 tone grâu, în valoare de 150.000.000 lei, în care furnizor apare S.C. „A.C.” iar beneficiar S.C. „L” încasând suma de 15.000.000 lei ca plată în avans, dar în realitate, operațiunea comercială nu a avut loc. Cu toate acestea, în evidențele S.C. „L”, aceasta apare ca debitoare față de S.C. „A.C.”cu suma de 135.000.000 lei, operațiune contabilă total nereală. În vara anului 1994, același inculpat a primit de la martorul P.V., sumele de 3.500 DM și 4.421 USD, pentru achiziționarea unei combine de recoltat păioase, încheind un contract de vânzare – cumpărare și semnând de primirea banilor. Deși contractul a fost făcut în numele S.C. „L” S.R.L, operațiunea nu este înregistrată în evidența contabilă a societății. S-a apreciat că în condițiile în care angajamentul dat cu ocazia obținerii repartiției, a fost semnat numai de inculpata V.E., în sarcina inculpatului M.N. nu se poate reține infracțiunea fals în declarații, prevăzut