ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de față; în baza actelor dosarului constată următoarele: Prin decizia penală nr. 460 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 254/802/2013 s-a dispus în baza art. 42 C. proc. pen., rap. la art. 27 pct. 3 C. proc. pen., declinarea cauzei privind pe recurenții inculpați B.D., I.M. și C.G.I., în favoarea Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus să rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre sau reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 151 din 21 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 1163/201/2012, în baza art. 180 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, art. 74 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I.A., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 346 alin. (1) teza I-a C. proc. pen., a obligat inculpatul P.I.A. în solidar cu inculpații C.G.I., I.M. și B.D. la plata sumei de 6000 de lei despăgubiri materiale și 2000 lei daune morale către partea vătămată B.C. A fost obligat inculpatul P.I.A. în solidar cu inculpații C.G.I., I.M. și B.D. la plata către partea civilă Spitalul Municipal Calafat a sumei de 2070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului. A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului P.I.A. până la concurența valorii pagubei de 2070 lei. În baza art. 193 alin. (1), (2) și (4) C. proc.

pen., raportat la art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.I.A. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.C. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.I.A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. în baza art. 180 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, art. 74 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) teza I-a C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.D. în solidar cu inculpații C.G.I., I.M. și P.I.A. la plata sumei de 6000 de lei despăgubiri materiale și 2000 lei daune morale către partea vătămată B.C. A fost obligat inculpatul B.D. în solidar cu inculpații C.G.I., I.M. și P.I.A. la plata către partea civilă Spitalul Municipal Calafat a sumei de 2070 Iei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.

A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului B.D. până la concurența valorii pagubei de 2070 lei. În baza art. 193 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.C. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.D. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, art. 74 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. (fost S.M.), la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) teza I-a C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.M. în solidar cu inculpații C.G.I., B.D. și P.l.A.

la plata sumei de 6000 de lei despăgubiri materiale și 2000 lei daune morale către partea vătămată B.C. A fost obligat inculpatul I.M. în solidar cu inculpații C.G.I., B.D. și P.I. la plata către partea civilă Spitalul Municipal Calafat a sumei de 2070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului. A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului I.M. până la concurența valorii pagubei de 2070 lei. În baza art. 193 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul I.M. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.C.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul I.M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G.I., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

și s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) teza I-a C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.G.I. în solidar cu inculpații I.M., B.D. și P.l.A. la plata sumei de 6000 de lei despăgubiri materiale și 2000 de lei daune morale către partea vătămată B.C. A fost obligat inculpatul C.G.l. în solidar cu inculpații I.M., B.D. și P.l.A. la plata către partea civilă Spitalul Municipal Calafat a sumei de 2070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului. A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpatului C.G.l.

până la concurența valorii pagubei de 2070 lei. În baza art. 193 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.G.l. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.C. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.G.l. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 02 martie 2012 din dosar nr. 270/P/2011, au fost trimiși în judecată inculpații P.l.A., C.G.l., I.M. și B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 180 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 41 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.). În fapt, s-a reținut că partea vătămată B.C. lucrează ca pădurar în cadrul Ocolului Silvic Poiana Mare și în această calitate, având atribuții de pază a pădurilor de constatare a delictelor silvice, la sfârșitul lunii aprilie 2010, a participat împreună cu alți pădurari la verificarea comiterii de către învinuiți a unor delicte silvice. În ziua de 05 mai 2010, în jurul orelor 19,00, după efectuarea serviciului în cadrul Ocolului Silvic Poiana Mare, partea vătămată B.C. s-a deplasat la magazinul SC C. SRL din centrul comunei Piscu Vechi, jud. Dolj. La scurt timp după ce a intrat în curtea magazinului, numitul B.C.

a fost acostat de către învinuiții P.l.A., C.G.l., I.M. și B.D. care i-au aplicat toți lovituri cu pumnii doborându-l la sol după care toți i-au aplicat lovituri cu picioarele peste corp. În urma loviturilor aplicate de către cei patru învinuiți partea vătămată B.C. a suferit leziuni multiple în zona feței, toracelui și ambelor membre inferioare, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1018/A2 din 17 mai 2010 a I.M.L. Craiova. Conform declarației părții vătămate, înainte de a fi agresat, învinuiții i-au reproșat acestuia că i-a depistat în timp ce sustrăgeau material lemnos din pădure. S-a mai reținut că susținerile părții vătămate au fost coroborate cu celelalte acte de probațiune administrate (declarațiile martorilor, procese verbale de contravenție pentru delicte silvice) și duc la concluzia că agresarea pădurarului B.C.

a avut legătură cu îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor de serviciu. Față de cele reținute, instanța a constatat că faptele inculpaților P.l.A., C.G.l., I.M. și B.D., constând în aplicarea concomitentă, la data de 05 mai 2010, în jurul orelor 19,00, a mai multor lovituri cu pumnii și picioarele asupra părții vătămate B.C., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Poiana Mare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. Întrucât agresiunile exercitate de către cei patru inculpați asupra pădurarului au avut legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, infracțiunea de lovire și alte violențe va fi reținută în sarcina învinuiților cu aplicarea art. 41 alin. (1) din O.U.G.

nr. 59/2000 privind Statutul Pădurarului. Instanța a constatat că fapta inculpaților de a o lovi pe partea vătămată, provocându-i leziuni care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale în legăturile cu atribuțiunile de serviciu ale acestuia ( partea vătămată este pădurar ) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. (2) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților P.I.A., I.M. și B.D. instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei. Împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpaților, care sunt la primul conflict cu legea penală, neavând antecedente penale și care nu au recunoscut săvârșirea faptei, reținând în favoarea acestora circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. întrucât au săvârșit fapta împreună, dispunând aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, conform art. 81-83 C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului C.G.l.

instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind cunoscut cu antecedente penale, și care nu a recunoscut săvârșirea faptei, reținându-se circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., procedând astfel, la aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, conform dispozițiilor art. 81-83 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată B.C. și, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) teza I-a C. proc. pen., a obligat inculpații P.I.A., C.G.l., I.M. și B.D., în solidar, la plata către partea vătămată B.C. a sumei de 6000 lei despăgubiri materiale ( sumă care reprezintă contravaloarea lucrării dentare conform devizului depus la dosarul cauzei) și 2000 lei daune morale. Au fost obligați în solidar inculpații P.l.A., C.G.l., I.M. și B.D. la plata către partea civilă Spitalul Municipal Calafat a sumei de 2070 lei despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.

A fost respinsă cererea privind luarea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile și imobile aparținând inculpaților P.I.A., C.G.l., I.M. și B.D. până la concurența valorii pagubei de 2070 lei, având în vedere că partea civilă Spitalul Municipal Calafat nu a făcut în nici un fel dovada că există pericolul ca inculpații să înstrăineze bunurile pe care le au și să devină insolvabili. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații B.D., I.M. și C.G.l., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei în raport de fapta săvârșită și persoana inculpaților - infractori primari, în societate au avut un comportament corespunzător, au familie și copii, astfel că trebuia să se aibă în vedere dispozițiile art. 74-76 C. pen.

și să se aplice o pedeapsă mult mai mică. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 254/201/2012. Examinând sentința criticată sub toate aspectele de fapt și de drept și în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul Dolj a constatat că nu este competent material să soluționeze recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 133 din 29 mai 2012 a Judecătoriei Calafat. În acest sens instanța a avut în vedere că prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, a fost modificat art. 27 pct. 3 C. proc.

pen., care reglementează competența tribunalului ca instanță de recurs, în sensul că tribunalul, "ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege". Totodată, s-a mai reținut că prin legea sus-menționată a fost modificat și art. 28 1 pct. 3 C. proc.

pen., care reglementează competența curții de apei ca instanță de recurs, potrivit căruia curtea de apel, " ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege". Tribunalul Dolj a apreciat că în ceea ce privește competența de soluționare a recursului în materie penală, prin modificările aduse Codului de procedură penală, curtea de apel a dobândit o competență generală, iar tribunalul, o competență specială, limitată la cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 27 pct. 3 C. proc. pen. În speță, având în vedere reținerea art. 41 alin. (1) din O.U.G.

nr. 59/2000, Tribunalul Dolj a constatat că în cauză, infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații nu se urmăresc la plângerea prealabilă a pății vătămate ci din oficiu, astfel competența de soluționare a cauzei nu revine tribunalului ci curții de apel. Pentru aceste considerente, în baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 27 pct. 3 C. proc. pen., Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a recursului declarat de inculpații B.D., I.M. și C.G.I., în favoarea Curții de Apel Craiova. Cauza a fost înregistrată pe roiul Curții de Apel Craiova la data de 26 septembrie 2012 sub nr. 1163/201/2012. Prin decizia penală nr. 254 din 08 februarie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția Penală și pentru cauze cu Minori a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind soluționarea recursurilor declarate de inculpații B.D., I.M.

și C.G.I. împotriva sentinței penale nr. 151 din data de 21 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 1163/201/2012, în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului înaltei Curții de Casație și Justiție spre competentă soluționare. Pentru a pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere de către instanță, prevederile art. 180 alin. (3) C. pen., potrivit cărora acțiunea penală în situația infracțiunii de loviri sau alte violențe se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate cu excepția faptelor prevăzute în alin. (1 1 ) și alin. (2 1 ) din cuprinsul normei de incriminare respectiv în ipoteza în care fapta de lovire sau alte violențe în varianta sa tip sau în varianta agravată prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

este săvârșită asupra membrilor familiei. S-a mai reținut că în speță, deși inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe în formă agravată, incriminată in art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, această ultimă împrejurare nu influențează modul de sesizare al organelor de urmărire penală, declanșarea procesului penal fiind condiționată și în această ipoteză de plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Se are în vedere în acest sens și faptul că art. 41 alin. (1) din O.U.G.

nr. 59/2000 reglementează o cauză legală de majorare a pedepsei pentru infracțiunile săvârșite asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, expres indicate în cuprinsul acestui text fără însă a avea vreo influență asupra modului de sesizare sau necesității formulării plângerii prealabile în situația în care dispozițiile legale impun această cerință. În consecință, în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 pct. 3 C. proc. pen. potrivit cărora tribunalul ca instanță de recurs judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 524/2/2013. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen., constată următoarele: În fapt, s-a reținut că partea vătămată B.C. lucrează ca pădurar în cadrul Ocolului Silvic Poiana Mare și în această calitate, având atribuții de pază a pădurilor de constatare a delictelor silvice, la sfârșitul lunii aprilie 2010, a participat împreună cu alți pădurari la verificarea comiterii de către învinuiți a unor delicte silvice. La data de 05 mai 2010, în jurul orelor 19,00, după efectuarea serviciului în cadrul Ocolului Silvic Poiana Mare, partea vătămată B.C.

s-a deplasat la magazinul SC C. SRL din centrul comunei Piscu Vechi, jud. Dolj. La scurt timp după ce a intrat în curtea magazinului, numitul B.C. a fost acostat de către învinuiții P.I.A., C.G.l., I.M. și B.D. care i-au aplicat toți lovituri cu pumnii doborându-l la sol după care toți i-au aplicat lovituri cu picioarele peste corp. În urma loviturilor aplicate de către cei patru învinuiți partea vătămată B.C. a suferit leziuni multiple în zona feței, toracelui și ambelor membre inferioare, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal din 17 mai 2010 a I.M.L. Craiova.

Conform art. 180 alin. (3) C. pen., acțiunea penală în situația infracțiunii de loviri sau alte violențe se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate cu excepția faptelor prevăzute în alin. (1 1 ) și alin. (2 1 ) din cuprinsul normei de incriminare respectiv în ipoteza în care fapta de lovire sau alte violențe în varianta sa tip sau în varianta agravată prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. este săvârșită asupra membrilor familiei. Totodată, înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (.)". Pe de altă parte, dispozițiile art. 41 din O.U.G.

nr. 59/2000 prevăd că infracțiunile prevăzute în Codul penal la art. 180 - lovirea sau alte violente, art. 181 - vătămarea corporală, art. 182 - vătămarea corporală gravă, art. 183 - lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, art. 184 - vătămarea corporala din culpa și la art. 189 - lipsirea de libertate in mod ilegal, săvârșite asupra personalului silvic aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu sau in legătură cu acestea, se sancționează cu pedepsele prevăzute de lege, ale căror limite se majorează cu jumătate din cuantumul acestora. Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr. 270/P/2011 din 02 martie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova au fost trimiși în judecată inculpații P.I.A., C.G.l., I.M.

și B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 180 alin. (2) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.). În fapt, s-a reținut că partea vătămată B.C. lucrează ca pădurar în cadrul Ocolului Silvic Poiana Mare și în această calitate, având atribuții de pază a pădurilor de constatare a delictelor silvice, la sfârșitul lunii aprilie 2010, a participat împreună cu alți pădurari la verificarea comiterii de către învinuiți a unor delicte silvice. La data de 05 mai 2010, în jurul orelor 19,00, după efectuarea serviciului în cadrul Ocolului Silvic Poiana Mare, partea vătămată B.C. s-a deplasat la magazinul SC C. SRL din centrul comunei Piscu Vechi, jud. Dolj.

La scurt timp după ce a intrat în curtea magazinului, numitul B.C. a fost acostat de către învinuiții P.I.A., C.G.l., I.M. și B.D. care i-au aplicat toți lovituri cu pumnii doborându-l la sol după care toți i-au aplicat lovituri cu picioarele peste corp. În urma loviturilor aplicate de către cei patru învinuiți partea vătămată B.C. a suferit leziuni multiple în zona feței, toracelui și ambelor membre inferioare, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal din 17 mai 2010 a I.M.L. Craiova. Cum, în cauză, în sarcina inculpaților a fost reținută infracțiunea lovirea sau alte violențe prevăzute de art. 180 C. pen., infracțiune care se judecă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în această situație competența de judecată a recursului revine tribunalului.

Din interpretarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, privind Statutul personalului silvic, rezultă că acestea reglementează o cauză legală de majorare a pedepsei pentru infracțiunile săvârșite asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, expres indicate în cuprinsul acestui text și nu stabilesc criterii care să determine competența jurisdicțională a instanțelor judecătorești de a soluționa anumite cauze. Așa fiind, în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 pct. 3 C. proc. pen. potrivit cărora tribunalul, ca instanță de recurs judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 43 alin. (7) C. proc. pen., raportat la art. 27 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A.A., în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații B.D., I.M., C.G.l. și P.I.A. în favoarea Tribunalului Dolj. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2013.