ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 741/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114 din 26

februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 11191/P/2001, Tribunalul Dolj în baza

art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii C.

pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M.S. la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, în condițiile prevăzute de art. 64 și

art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 8 noiembrie 2002 și

până la pronunțarea sentinței.

În baza art. 25 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul E.D.A. la pedeapsa de

3 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 25 C. pen., raportat la

art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii C.

pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. la pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de partea vătămată M.E. și au fost obligați în solidar

inculpații R.M.S. și I.S., în solidar și cu părțile responsabile civilmente

I.I. și I.M., la plata sumei de 1.500.000 lei despăgubiri către partea civilă.

Inculpații R.M.S., I.S. și E.D.A.,

inculpații minori, în solidar cu părțile responsabile civilmente menționate, la

plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, iar în baza

art. 192 C. pen., au fost obligați în aceleași condiții la plata sumei de câte

2.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

800.000 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt că, în seara zilei de 8 mai 2001, în timp ce

se aflau la o terasă din municipiul Craiova, inculpații au discutat despre

posibilitatea de a procura sume de bani pe căi ilicite, un atare precedent

existând deja la inculpatul R.M.S. care, anterior sustrăsese circa 7.000.000

lei de la părinții săi.

Cu această ocazie, inculpații E.D.A.

și I.S., au relatat celuilalt inculpat, că un coleg de școală M.E., dispune de

sume de bani și poartă la vedere un lănțișor din aur, care poate fi cu ușurință

sustras.

Convenind asupra detaliilor, au

stabilit ca, în ziua următoare, să pună în executare planul stabilit.

Astfel, l-au atras pe M.E. la

toaleta elevilor, dar datorită unor împrejurări nefavorabile, nu s-a trecut la

executare.

La următoarea pauză între ore,

inculpații l-au urmărit pe M.E., care se îndrepta spre magazinul părinților

săi, situat în vecinătatea școlii și când au ajuns într-o zonă nefrecventată de

elevi, l-au agresat fizic și i-au smuls lănțișorul.

Întrucât partea vătămată a strigat

pentru ajutor, inculpații E.D.A. și I.S. l-au determinat pe celălalt inculpat,

R.M.S. să restituie lănțișorul, iar cruciulița nu a fost restituită, deoarece

nu a fost găsită, deși a fost căutată insistent la locul faptei.

Inculpații E.D.A. și I.S. au declarat

apel, susținând că greșit au fost condamnați pentru instigare la infracțiunea

de tâlhărie, căci această infracțiune nu s-a consumat și oricum faptele nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 382 din 16

septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile, ca nefondate.

Se motivează că s-a stabilit în mod

neîndoielnic că inculpatul R.M.S., instigat de ceilalți inculpați, prin

violență, a sustras lănțișorul părții vătămate. Deci, infracțiunea s-a consumat,

iar restituirea lănțișorului, mai puțin a cruciuliței, este ulterioară

consumării infracțiunii de tâlhărie.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, inculpații I.S. și E.D.A. au declarat recurs, solicitând reducerea

pedepselor, susținându-se de către primul recurent că regretă fapta comisă și

de către partea responsabilă civilmente I.I. că trebuie avut în vedere faptul

că fiul său este la prima abatere, că regretă fapta comisă și s-a integrat în

societate.

Recursurile sunt nefondate.

Din verificarea dosarului cauzei, se

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică a

faptelor este, de asemenea, corectă.

Totodată, se constată că pedepsele

aplicate celor doi inculpați recurenți sunt bine individualizate, în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

De asemenea, se constată că s-a avut

în vedere că inculpatul I.S. era minor la data comiterii faptei, iar inculpatul

E.D.A. era major, precum și că în favoarea ambilor militează circumstanțe

atenuante.

Situațiile invocate în recurs, de

inculpatul I.S., au fost avute în vedere la aplicarea circumstanțelor atenuante

și la stabilirea cuantumului pedepselor.

Pe de altă parte, pedepsele aplicate

se învederează ca necesare pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

Critica fiind nefondată și cum nu se

constată nici motive care ar putea fi examinate din oficiu, urmează a se

respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Totodată, recurenții inculpați

urmează a fi obligați să plătească statului, câte 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.S. și E.D.A. împotriva deciziei penale nr. 382 din 16

septembrie  2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului

suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2004.