ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 741/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114 din 26 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 11191/P/2001, Tribunalul Dolj în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M.S. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 8 noiembrie 2002 și până la pronunțarea sentinței. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul E.D.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.S. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.E. și au fost obligați în solidar inculpații R.M.S. și I.S., în solidar și cu părțile responsabile civilmente I.I. și I.M., la plata sumei de 1.500.000 lei despăgubiri către partea civilă. Inculpații R.M.S., I.S.

și E.D.A., inculpații minori, în solidar cu părțile responsabile civilmente menționate, la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, iar în baza art. 192 C. pen., au fost obligați în aceleași condiții la plata sumei de câte 2.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 800.000 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că, în seara zilei de 8 mai 2001, în timp ce se aflau la o terasă din municipiul Craiova, inculpații au discutat despre posibilitatea de a procura sume de bani pe căi ilicite, un atare precedent existând deja la inculpatul R.M.S. care, anterior sustrăsese circa 7.000.000 lei de la părinții săi.

Cu această ocazie, inculpații E.D.A. și I.S., au relatat celuilalt inculpat, că un coleg de școală M.E., dispune de sume de bani și poartă la vedere un lănțișor din aur, care poate fi cu ușurință sustras. Convenind asupra detaliilor, au stabilit ca, în ziua următoare, să pună în executare planul stabilit. Astfel, l-au atras pe M.E. la toaleta elevilor, dar datorită unor împrejurări nefavorabile, nu s-a trecut la executare. La următoarea pauză între ore, inculpații l-au urmărit pe M.E., care se îndrepta spre magazinul părinților săi, situat în vecinătatea școlii și când au ajuns într-o zonă nefrecventată de elevi, l-au agresat fizic și i-au smuls lănțișorul. Întrucât partea vătămată a strigat pentru ajutor, inculpații E.D.A.

și I.S. l-au determinat pe celălalt inculpat, R.M.S. să restituie lănțișorul, iar cruciulița nu a fost restituită, deoarece nu a fost găsită, deși a fost căutată insistent la locul faptei. Inculpații E.D.A. și I.S. au declarat apel, susținând că greșit au fost condamnați pentru instigare la infracțiunea de tâlhărie, căci această infracțiune nu s-a consumat și oricum faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Prin decizia penală nr. 382 din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile, ca nefondate. Se motivează că s-a stabilit în mod neîndoielnic că inculpatul R.M.S., instigat de ceilalți inculpați, prin violență, a sustras lănțișorul părții vătămate.

Deci, infracțiunea s-a consumat, iar restituirea lănțișorului, mai puțin a cruciuliței, este ulterioară consumării infracțiunii de tâlhărie. Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpații I.S. și E.D.A. au declarat recurs, solicitând reducerea pedepselor, susținându-se de către primul recurent că regretă fapta comisă și de către partea responsabilă civilmente I.I. că trebuie avut în vedere faptul că fiul său este la prima abatere, că regretă fapta comisă și s-a integrat în societate. Recursurile sunt nefondate. Din verificarea dosarului cauzei, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă.

Totodată, se constată că pedepsele aplicate celor doi inculpați recurenți sunt bine individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. De asemenea, se constată că s-a avut în vedere că inculpatul I.S. era minor la data comiterii faptei, iar inculpatul E.D.A. era major, precum și că în favoarea ambilor militează circumstanțe atenuante. Situațiile invocate în recurs, de inculpatul I.S., au fost avute în vedere la aplicarea circumstanțelor atenuante și la stabilirea cuantumului pedepselor. Pe de altă parte, pedepsele aplicate se învederează ca necesare pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Critica fiind nefondată și cum nu se constată nici motive care ar putea fi examinate din oficiu, urmează a se respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Totodată, recurenții inculpați urmează a fi obligați să plătească statului, câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.S. și E.D.A. împotriva deciziei penale nr. 382 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2004.