ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2003

Prin sentința penală nr. 566 din 18 iunie 2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. și l-a condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 201 alin. (2) C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 27 februarie 2002, la zi. S-a reținut, în esență, că, în noaptea de 26 iulie 2001, după ce inculpatul R.N. a încercat să întrețină relații sexuale anormale cu minorul C.V.C., contra sumei de 10.000 lei, a întreținut raporturi sexuale orale cu acesta.

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat, parțial, sentința și, rejudecând, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2), art. 200 alin. (2) C. pen. și art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Prin aceeași decizie, s-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 27 februarie 2002, la 13 septembrie 2002. În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.N.

Prin recursul declarat, Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice. Inculpatul R.N. a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursurile nu sunt fondate. În urma examinării probelor strânse în cursul urmăririi penale și a celor administrate în cursul judecății se impune concluzia că, în realitate, în cauză nu există dovezi în sarcina inculpatului, decât pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel (inculpatul a încercat să întrețină un raport sexual anal cu minorul de 7 ani, contra sumei de 10.000 lei, raport care nu s-a consumat datorită țipetelor minorului). Așa fiind recursul parchetului urmează a fi respins ca nefondat. Nu se impune nici reducerea pedepsei solicitată de inculpat prin recurs.

În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, reflectat de împrejurările concrete ale comiterii acesteia, pedeapsa de 5 ani închisoare a fost just individualizată. În concluzie va fi respins și recursul inculpatului, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.N., împotriva deciziei penale nr. 554 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002, la 30 mai 2003. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.