ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2003

Prin sentința penală nr. 566 din 18

iunie 2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul

R.N. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 197 alin. (3) C. pen. și l-a condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 201 alin. (2) C.

pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive, de la 27 februarie 2002, la zi.

S-a reținut, în esență, că, în

noaptea de 26 iulie 2001, după ce inculpatul R.N. a încercat să întrețină

relații sexuale anormale cu minorul C.V.C., contra sumei de 10.000 lei, a

întreținut raporturi sexuale orale cu acesta.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a

desființat, parțial, sentința și, rejudecând, a schimbat încadrarea juridică

din infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2), art. 200 alin. (2) C. pen. și

art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe

inculpat la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Prin aceeași decizie, s-a dedus, din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 27 februarie

2002, la 13 septembrie 2002.

În cauză, au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.N.

Prin recursul declarat, Parchetul a

solicitat schimbarea încadrării juridice.

Inculpatul R.N. a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

În urma examinării probelor strânse

în cursul urmăririi penale și a celor administrate în cursul judecății se

impune concluzia că, în realitate, în cauză nu există dovezi în sarcina

inculpatului, decât pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, așa

cum în mod corect a reținut instanța de apel (inculpatul a încercat să

întrețină un raport sexual anal cu minorul de 7 ani, contra sumei de 10.000

lei, raport care nu s-a consumat datorită țipetelor minorului).

Așa fiind recursul parchetului

urmează a fi respins ca nefondat.

Nu se impune nici reducerea pedepsei

solicitată de inculpat prin recurs.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii, reflectat de împrejurările concrete ale

comiterii acesteia, pedeapsa de 5 ani închisoare a fost just individualizată.

În concluzie va fi respins și

recursul inculpatului, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.N.,

împotriva deciziei penale nr. 554 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002, la 30 mai

2003.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2003.