ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3342/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3342/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I-a

penală, prin sentința penală nr. 1152 din 28 noiembrie 2002, a condamnat pe

inculpatul R.K.C. la 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; la 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201

alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și la 5

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de incest, prevăzută de art.

203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

câte o pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) pe timp de 5 ani, pe lângă fiecare pedeapsă aplicată.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată a restului de 1486 zile rămas neexecutat din pedeapsa de

15 ani, 3 luni și 17 zile aplicată, prin sentința penală nr. 292/1997 a

Judecătoriei sectorului 5 București și a contopit acest rest cu fiecare din

pedepsele principale aplicate, inculpatul având de executat două pedepse de

câte 5 ani închisoare și o pedeapsă de 20 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 11 martie 2002,

la zi.

S-a reținut, în esență, că în

perioada februarie – martie 2002, în mod repetat, dar în baza aceleiași

rezoluții infracționale, inculpatul a întreținut raporturi sexuale normale cu

fiica sa R.R.G., în vârstă de 13 ani, supunând-o și la acte de perversiune

sexuală.

Curtea de Apel București, secția I-a

penală, prin decizia nr. 105/ A din 27 februarie 2003, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a casat hotărârea instanței de

fond cu privire la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat și

la omisiunea aplicării art. 118 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor, pentru care inculpatul a fost

condamnat în infracțiunile de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b

1

)

și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și

perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4), cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod și l-a condamnat pe inculpat la

pedepsele de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d) și e) din același cod, respectiv la 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e).

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate a restului rămas neexecutat de 1486 zile

închisoare din pedeapsa de 15 ani, 3 luni și 17 zile închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 292/1997 a Judecătoriei sectorului 5 București, rest pe

care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate prin decizie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b), d) și e) din același cod.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

a dispus confiscarea de la inculpat a unei casete video cu conținut

pornografic.

Totodată, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat.

S-a motivat că instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă a greșit

încadrând faptele și în dispozițiile art. 203 C. pen., text ce sancționează

infracțiunea de incest. Astfel, se arată că, în raport de noul conținut

normativ al infracțiunii de viol, dat prin Legea nr. 197/2000, s-a prevăzut că „actul

sexual de orice natură cu o altă persoană, prin constrângerea acesteia sau

profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, ori de a-și exprima voința”,

constituie infracțiunea de viol. De asemenea, în raport de introducerea lit. b

1

)

la alin. (2) al art. 197 C. pen.: „Victima este membru al familiei”, conținutul

infracțiunii de incest se absoarbe în conținutul celei de viol.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

Parchetul a susținut că faptele

inculpatului, care a întreținut, în repetate rânduri, prin violență și

amenințări, raporturi sexuale normale cu fiica sa în vârstă de 13 ani,

constituie pe lângă infracțiunea de viol și infracțiunea de incest, aflate în

concurs. Se apreciază, că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că,

prin introducerea lit. b

1

) la alin. (2) al art. 197 C. pen.

(„victima este membru al familiei”), infracțiunea de incest se absoarbe în

conținutul infracțiunii de viol, legiuitorul înțelegând să sancționeze cele

două infracțiuni, întrucât prin aceasta se realizează apărarea a două categorii

de relații sociale, prima vizând asigurarea libertății vieții sexuale, iar cea

de-a doua, împiedicarea degenerării speciei umane.

Se conchide că se impune casarea

deciziei penale pronunțate în apel, schimbarea încadrării juridice și

condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de incest, prevăzută de art.

203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., motivul de

casare fiind cel menționat în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen.

Inculpatul a solicitat, cu ocazia

judecării, să se ia act că înțelege să-și retragă recursul declarat.

Recursul parchetului este întemeiat,

potrivit celor ce urmează:

În mod corect, pa baza probelor

administrate, s-a reținut că inculpatul a întreținut cu fiica sa minoră, în

vârstă de 13 ani, prin violență și amenințări, în mod repetat, atât raporturi

sexuale normale cât și raporturi sexuale pe cale anală.

Aceste fapte au fost însă greșit

încadrate juridic de cele două instanțe.

În precedenta formulare a

infracțiunii de viol, acțiunea încriminată constă într-un raport sexual, care

era considerat un act firesc în legătură cu viața sexuală, întrucât potrivit

fostului art. 201 alin. (3) C. pen., constituiau acte de perversiune sexuală

„orice acte nefirești în legătură cu viața sexuală, altele decât cele prevăzute

în art. 200”. În alte cuvinte, raporturile sexuale erau acte firești în

legătură cu viața sexuală, adică acte heterosexuale ce presupuneau penetrarea

(intravaginală) indiferent că se finaliza sau nu ejacularea.

În actuala formulare, introdusă prin

Legea nr. 197/2000, acțiunea încriminată constă într-un act sexual de orice

natură, prin act sexual înțelegându-se: manifestarea activității umane

conștiente sau instinctive, care se referă la viața sexuală. Precizarea făcută

de text: „de orice natură” extinde și mai mult sfera de cuprindere, incluzând

practic orice manifestări care au ca scop satisfacerea apetitului sexual,

inclusiv acelea care au fost considerate ca fiind perversiuni sexuale și anume

raporturile sexuale pe cale anală.

Din aceste considerente, activitatea

inculpatului de a întreține, prin violențe și amenințări cu fiica sa minoră, în

vârstă de 13 ani, relații sexuale normale și anale constituie infracțiunea de

viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

) și alin. (3)

C. pen. (victima este membru al familiei și nu a împlinit vârsta de 15 ani),

cât și infracțiunea de incest prevăzută de art. 203 (raport sexual între rude

în linie directă), ambele infracțiuni fiind în concurs real.

În nici un caz nu se poate admite,

cum a motivat instanța de apel, că victima fiind membru al familiei, conținutul

infracțiunii de incest se absoarbe în conținutul celei de viol.

Potrivit art. 203 C. pen.,

constituie infracțiunea de incest raportul sexual între rude în linie directă

sau între frați și surori. Un asemenea raport sexual poate avea loc cu acordul

ambelor persoane, în care situație fiecare răspunde pentru fapta comisă în

condițiile stabilite de lege pentru subiecții infracțiunii. Există însă

situații (ca în speță), în care una din persoane beneficiază de o cauză care

înlătură caracterul penal al faptei (în speță constrângerea fizică, prevăzută

de art. 46 alin. (1) C. pen.). Într-o asemenea situație, infracțiunea de incest

se reține numai în sarcina celeilalte persoane (inculpatul), nefiind neapărat

necesar ca ambii făptuitori să fi lucrat cu intenție, pe baza unui acord de

voință liber consimțit.

În concluzie, recursul parchetului

va fi admis și ambele hotărâri vor fi casate cu privire la încadrarea juridică

a faptelor, în sensul mai sus precizat.

Pentru infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

) și alin. (3), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul va fi

condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) din același cod (just

individualizată de instanța de apel), iar pentru infracțiunea de incest,

prevăzută de art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen., va fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Totodată, se va menține revocarea

beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat de

1486 zile din pedeapsa aplicată, prin sentința penală nr. 292/1997 a Judecătoriei

sectorului 5 București, rest ce va fi contopit, potrivit art. 39 alin. (4) C.

pen., cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, din care se va

computa la zi timpul arestării preventive.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate și se va lua act de retragerea recursului de

către inculpat.

Recurentul inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului

din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei nr. 105/ A

din 27 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul R.K.C.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința nr. 1152 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului

București, secția I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor de:

- viol, prevăzută de art. 197 alin.

(2) lit. b

1

) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. a) C. pen.;

- perversiuni sexuale, prevăzută de

art. 201, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- incest, prevăzută de art. 203, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunile de:

- viol, prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (2) lit. b

1

) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul

R.K.C. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.;

- incest, prevăzută de art. 203, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza

cărora îl condamnă pe același inculpat la 6 ani închisoare.

Menține revocarea beneficiului liberării

condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 1486 zile din pedeapsa

aplicată, prin sentința penală nr. 292/1997 a Judecătoriei sectorului 5

București, pe care îl contopește, potrivit art. 39 alin. (4) C. pen., cu

fiecare din pedepsele aplicate în cauză.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta

să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2002, la 10 iulie

2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul R.K.C., împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iulie 2003.