ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3936/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr. 748 din 14 martie 2002, a condamnat, printre alții, pe inculpatul M.E. la 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în noaptea de 9 septembrie 2001, inculpatul împreună cu S.N., I.C.C., F.A. și S.I. (condamnați în cauză) au provocat scandal la discoteca SC T. SRL Sirna, jud. Prahova, lovind pe unul din consumatori și tulburând grav liniștea publică, cu toată intervenția organelor de poliție deplasate la locul faptei.

Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr. 624 din 16 mai 2002, admițând apelurile declarate de procuror și inculpat, a majorat pedeapsa de un an închisoare și, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 1065 din 14 august 2002, a admis recursul declarat de inculpat și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia. Împotriva acestei decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, considerând că prin achitarea inculpatului M.E.

instanța de recurs a comis o eroare gravă de fapt. S-a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Ploiești și menținerea hotărârilor pronunțate de către instanțele de fond și apel. Curtea Supremă de Justiție, examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat, urmând a fi admis. Instanța de fond și cea de apel au reținut pe baza probelor administrate vinovăția inculpatului și au pronunțat condamnarea lui, în apel pedeapsa fiind majorată și s-a dispus suspendarea condiționată a executării. Instanța de recurs, printr-o apreciere eronată a împrejurărilor săvârșirii infracțiunii de către inculpat a dispus achitarea acestuia, cu motivarea că el a fost persoana agresată de ceilalți participanți la discotecă.

S-a motivat că în realitate a avut loc un incident minor între inculpatul S.N. și martorul C.C., iar inculpatul M.E. care stătea de vorbă cu patronul discotecii, observând că S.N. este înconjurat de un grup de tineri cu intenții agresive a intervenit pentru a aplana conflictul și să-l scoată afară pe prietenul său, dar fost lovit la rândul său cu corpuri contondente. În urma actelor de violență, inculpatul și-a pierdut cunoștința și s-a trezit lângă autoturism descălțat de pantofi și fără portofelul cu acte. L-a rugat pe martorul S.F. să intre să-i aducă obiectele arătate, însă acesta i-a adus doar pantofii. În situația dată inculpatul s-a gândit să meargă la spital, însă a întâlnit doi cunoscuți care s-au oferit să-l însoțească să-și recupereze portofelul cu acte și bani și sprijinit de aceștia a intrat în localul discotecii unde au fost întâmpinați de un grup masiv de tineri printre care frații A., patronul discotecii T.C.

și cumnatul acestuia L.I., care i-au agresat din nou, chiar în prezența șefului de post, chemat între timp pentru a constata cele întâmplate. Lovit din nou, inculpatul a reușit să plece și s-a internat în spital. Instanța de recurs invocă pentru exonerarea de răspundere a inculpatului declarațiile martorilor S.F. și C.M. cum și împrejurarea că deși au participat activ și chiar au declanșat scandalul în discotecă în prima parte și apoi în holul acesteia, în partea a doua, frații A. care l-a rândul lor au comis acte de agresiune asupra inculpatului și mai ales a inculpatului M.E., organele de poliție n-au luat nici o măsură împotriva lor, iar plângerea depusă de inculpat nu a fost soluționată, prin rechizitoriu luându-se măsura disjungerii și rezolvării separate.

Curtea constată că din declarațiile martorilor A.G., A.F., L.I., M.N., B.D., I.G., C.J. și S.A.I. instanța de fond a reținut corect că intervenția sa în disputa dintre inculpatul S.N. și martorul C.C., inculpatul a declanșat și amplificat incidentul din discotecă. După ce administratorul T.C. împreună cu martorii M.N. și L.I. au reușit să-i evacueze din discotecă pe inculpații S.N. și M.E. aceștia au anunțat că vor reveni cu ajutoare. Între timp, T.C. a apelat la șeful Postului de Poliție Sirna, plutonierul T.C. solicitându-i să se deplaseze la discotecă. Din raportul întocmit de lucrătorul de poliție rezultă că în timp ce se afla în discotecă și efectua verificări, a izbucnit un nou scandal la intrarea în discotecă.

Acest aspect este relatat de martorul M.N. care a arătat că după circa patruzei de minute de la primul scandal M.E. și ceilalți inculpați au revenit cu două autoturisme, cu bâte în mână și au intrat din nou în discotecă. Chiar martorii S.F. și C.M. a căror declarații sunt invocate de instanța de recurs ca fiind esențiale sub aspectul exonerării de răspundere a inculpatului au declarat că în timp ce polițistul făcea cercetări undeva pe terasă, au venit M.E. și cu încă două sau trei persoane au intrat în hol unde a avut loc o îmbrânceală, cu frații A., care a ținut cam un minut după care au plecat în fugă. Dacă martorul C.M. audiat în instanță și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul S.F.

deși a declarat că își menține declarația fără nici o motivare a susținut că nu a văzut când inculpatul și ceilalți au revenit și că a auzit doar un zgomot de geam spart după care la puțin timp l-a văzut pe inculpat sprijinindu-se de zidul discotecii. A mai adăugat că dintre toți cei implicați în scandal nu i-a reținut decât pe frații A. și inculpatul S. Împrejurarea că în timpul incidentelor din discotecă, lovindu-se reciproc cu mai multe persoane, inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale este lipsită de relevanță din moment ce și alte persoane, inclusiv martorii A.M. și A.F. au suferit leziuni similare. Având în vedere cele ce preced, Curtea constată că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt legale și temeinice, reținând pe baza probelor administrate că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 414 1 alin. (1), raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare și va casa decizia recurată și în parte decizia instanței de apel numai sub aspectul grațierii pedepsei, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 adoptată după soluționarea apelului. Se va constata că inculpatul a executat în arest preventiv perioada de la 8 aprilie 2002, până la punerea în libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 1055 din 14 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul M.E. Casează în totalitate decizia penală atacată și în parte decizia penală nr. 624 din 16 mai 2002 a Tribunalului Prahova, numai pentru aplicarea legii de grațiere. În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2003, grațiază condiționat pedeapsa aplicată de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării. Constată că inculpatul a executat în arest preventiv perioada de la 8 aprilie 2002, până la punerea în libertate. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2003.