ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3936/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Ploiești, prin sentința

penală nr. 748 din 14 martie 2002, a condamnat, printre alții, pe inculpatul

M.E. la 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în noaptea de 9 septembrie 2001, inculpatul împreună cu

S.N., I.C.C., F.A. și S.I. (condamnați în cauză) au provocat scandal la

discoteca SC T. SRL Sirna, jud. Prahova, lovind pe unul din consumatori și

tulburând grav liniștea publică, cu toată intervenția organelor de poliție

deplasate la locul faptei.

Tribunalul Prahova, prin decizia

penală nr. 624 din 16 mai 2002, admițând apelurile declarate de procuror și

inculpat, a majorat pedeapsa de un an închisoare și, în baza art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 1065 din 14 august 2002, a admis recursul declarat de

inculpat și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., a dispus achitarea acestuia.

Împotriva acestei decizii,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în

baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., a declarat

recurs în anulare, considerând că prin achitarea inculpatului M.E. instanța de

recurs a comis o eroare gravă de fapt.

S-a solicitat casarea deciziei

Curții de Apel Ploiești și menținerea hotărârilor pronunțate de către

instanțele de fond și apel.

Curtea Supremă de Justiție,

examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, în

baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este

fondat, urmând a fi admis.

Instanța de fond și cea de apel au

reținut pe baza probelor administrate vinovăția inculpatului și au pronunțat

condamnarea lui, în apel pedeapsa fiind majorată și s-a dispus suspendarea

condiționată a executării.

Instanța de recurs, printr-o

apreciere eronată a împrejurărilor săvârșirii infracțiunii de către inculpat a

dispus achitarea acestuia, cu motivarea că el a fost persoana agresată de

ceilalți participanți la discotecă. S-a motivat că în realitate a avut loc un

incident minor între inculpatul S.N. și martorul C.C., iar inculpatul M.E. care

stătea de vorbă cu patronul discotecii, observând că S.N. este înconjurat de un

grup de tineri cu intenții agresive a intervenit pentru a aplana conflictul și

să-l scoată afară pe prietenul său, dar fost lovit la rândul său cu corpuri

contondente. În urma actelor de violență, inculpatul și-a pierdut cunoștința și

s-a trezit lângă autoturism descălțat de pantofi și fără portofelul cu acte.

L-a rugat pe martorul S.F. să intre să-i aducă obiectele arătate, însă acesta

i-a adus doar pantofii. În situația dată inculpatul s-a gândit să meargă la

spital, însă a întâlnit doi cunoscuți care s-au oferit să-l însoțească să-și

recupereze portofelul cu acte și bani și sprijinit de aceștia a intrat în

localul discotecii unde au fost întâmpinați de un grup masiv de tineri printre

care frații A., patronul discotecii T.C. și cumnatul acestuia L.I., care i-au

agresat din nou, chiar în prezența șefului de post, chemat între timp pentru a

constata cele întâmplate.

Lovit din nou, inculpatul a reușit

să plece și s-a internat în spital.

Instanța de recurs invocă pentru

exonerarea de răspundere a inculpatului declarațiile martorilor S.F. și C.M.

cum și împrejurarea că deși au participat activ și chiar au declanșat scandalul

în discotecă în prima parte și apoi în holul acesteia, în partea a doua, frații

A. care l-a rândul lor au comis acte de agresiune asupra inculpatului și mai

ales a inculpatului M.E., organele de poliție n-au luat nici o măsură împotriva

lor, iar plângerea depusă de inculpat nu a fost soluționată, prin rechizitoriu

luându-se măsura disjungerii și rezolvării separate.

Curtea constată că din declarațiile

martorilor A.G., A.F., L.I., M.N., B.D., I.G., C.J. și S.A.I. instanța de fond

a reținut corect că intervenția sa în disputa dintre inculpatul S.N. și martorul

C.C., inculpatul a declanșat și amplificat incidentul din discotecă.

După ce administratorul T.C.

împreună cu martorii M.N. și L.I. au reușit să-i evacueze din discotecă pe

inculpații S.N. și M.E. aceștia au anunțat că vor reveni cu ajutoare.

Între timp, T.C. a apelat la șeful

Postului de Poliție Sirna, plutonierul T.C. solicitându-i să se deplaseze la

discotecă.

Din raportul întocmit de lucrătorul

de poliție rezultă că în timp ce se afla în discotecă și efectua verificări, a

izbucnit un nou scandal la intrarea în discotecă.

Acest aspect este relatat de

martorul M.N. care a arătat că după circa patruzei de minute de la primul

scandal M.E. și ceilalți inculpați au revenit cu două autoturisme, cu bâte în

mână și au intrat din nou în discotecă.

Chiar martorii S.F. și C.M. a căror

declarații sunt invocate de instanța de recurs ca fiind esențiale sub aspectul

exonerării de răspundere a inculpatului au declarat că în timp ce polițistul

făcea cercetări undeva pe terasă, au venit M.E. și cu încă două sau trei persoane

au intrat în hol unde a avut loc o îmbrânceală, cu frații A., care a ținut cam

un minut după care au plecat în fugă. Dacă martorul C.M. audiat în instanță

și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul S.F. deși a

declarat că își menține declarația fără nici o motivare a susținut că nu a

văzut când inculpatul și ceilalți au revenit și că a auzit doar un zgomot de

geam spart după care la puțin timp l-a văzut pe inculpat sprijinindu-se de

zidul discotecii. A mai adăugat că dintre toți cei implicați în scandal nu i-a

reținut decât pe frații A. și inculpatul S.

Împrejurarea că în timpul

incidentelor din discotecă, lovindu-se reciproc cu mai multe persoane,

inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale este

lipsită de relevanță din moment ce și alte persoane, inclusiv martorii A.M. și

A.F. au suferit leziuni similare.

Având în vedere cele ce preced,

Curtea constată că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel

sunt legale și temeinice, reținând pe baza probelor administrate că inculpatul

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C.

pen.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs

în anulare invocat, în baza art. 414

1

alin. (1), raportat la art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare și

va casa decizia recurată și în parte decizia instanței de apel numai sub

aspectul grațierii pedepsei, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 adoptată după soluționarea apelului.

Se va constata că inculpatul a

executat în arest preventiv perioada de la 8 aprilie 2002, până la punerea în

libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei penale nr. 1055 din 14 august 2002 a Curții de Apel

Ploiești, privind pe inculpatul M.E.

Casează în totalitate decizia penală

atacată și în parte decizia penală nr. 624 din 16 mai 2002 a Tribunalului

Prahova, numai pentru aplicarea legii de grațiere.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea

nr. 543/2003, grațiază condiționat pedeapsa aplicată de un an închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării.

Constată că inculpatul a executat în

arest preventiv perioada de la 8 aprilie 2002, până la punerea în libertate.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.