ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5828/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5828/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98 din 2

octombrie 2002, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul K.D. la 8 ani și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174,

raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., urmând ca, în

baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

de 8 ani și 6 luni închisoare. Totodată, a fost menținută măsura arestării

preventive a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării,

de la 9 aprilie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. b) și e) C.

pen., s-a dispus confiscarea unui pistol, a încărcătorului și a 14 cartușe, precum

și a unui baston de șocuri electrice.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpatului de pe teritoriul României.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 9 aprilie 2002, pe fondul

unor numeroase conflicte între cei doi soți, inculpatul a încercat să o

imobilizeze pe partea vătămată, soția sa K.M., după care a luat un pistol, pe

care îl deținea fără a avea autorizație legală, și a tras un foc de armă spre

capul acesteia.

Instinctual, victima s-a ferit, dar

glonțul a penetrat cutia craniană, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în

primejdie.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 77/ A din 18 martie 2003, admițând apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vâlcea și al inculpatului, a casat, în parte, sentința și a dispus

aplicarea pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani și a dispozițiilor art. 13 C. pen., privitor la infracțiunea

prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest și s-a dedus durata arestării preventive de la 9 aprilie 2002, la zi.

În cauză, au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul K.D.

Prin recursul declarat, parchetul a

invocat omisiunea reținerii circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit.

b) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei, susținând că se impune

majorarea acesteia.

Prin recursul declarat de inculpat,

s-a solicitat reducerea pedepsei, iar, în subsidiar, reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția

inculpatului și le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale.

În ceea ce privește critica

parchetului, referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, în

sensul că este prea blândă în raport de faptele săvârșite, se constată că, la

individualizarea pedepselor, instanțele au avut în vedere toate motivele

invocate de Parchet în susținerea recursului declarat, dând eficiență tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social

deosebit de ridicat al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a

conceput și realizat tentativa de omor calificat (a încercat să-și ucidă soția,

cu o armă deținută, în mod ilegal) precum și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului (infractor primar; atitudinea inculpatului după

săvârșirea infracțiunii constând în faptul că și-a dus soția la spital, după

care s-a predat organelor de poliție).

Referitor la cealaltă critică a Parchetului,

omisiunea reținerii circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. b

1

)

C. pen., se constată că nici aceasta nu este întemeiată.

Circumstanța agravantă

sus-menționată, care privește împrejurarea în care o infracțiune se săvârșește

prin violențe asupra membrilor familiei, nu a fost reținută de instanțe,

întrucât ea este cuprinsă în elementul material al laturii obiective a

tentativei la infracțiunea, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.

Nici obiecțiile formulate de

recurentul inculpat nu sunt întemeiate.

Astfel, la stabilirea pedepselor, instanțele

au avut în vedere toate împrejurările favorabile invocate de recurentul

inculpat, cărora le-a acordat semnificația cuvenită în operațiunea de

individualizare, așa explicându-se că i-a aplicat o pedeapsă situată aproape de

nivelul minimului special prevăzut de lege.

Așa fiind, pentru considerentele de

mai sus, urmează a se respinge recursurile declarate de către Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Pitești și inculpat, și a se dispune obligarea acestuia

din urmă la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul K.D.

împotriva deciziei penale nr. 77 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 9 aprilie 2002, la 11 decembrie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de

limbă sârbă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 decembrie 2003.