ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5828/2003

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 2 octombrie 2002, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul K.D. la 8 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare. Totodată, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării, de la 9 aprilie 2002, la zi. În baza art. 118 lit. b) și e) C. pen., s-a dispus confiscarea unui pistol, a încărcătorului și a 14 cartușe, precum și a unui baston de șocuri electrice.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 9 aprilie 2002, pe fondul unor numeroase conflicte între cei doi soți, inculpatul a încercat să o imobilizeze pe partea vătămată, soția sa K.M., după care a luat un pistol, pe care îl deținea fără a avea autorizație legală, și a tras un foc de armă spre capul acesteia. Instinctual, victima s-a ferit, dar glonțul a penetrat cutia craniană, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 77/ A din 18 martie 2003, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și al inculpatului, a casat, în parte, sentința și a dispus aplicarea pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., pe o perioadă de 2 ani și a dispozițiilor art. 13 C. pen., privitor la infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest și s-a dedus durata arestării preventive de la 9 aprilie 2002, la zi. În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul K.D. Prin recursul declarat, parchetul a invocat omisiunea reținerii circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei, susținând că se impune majorarea acesteia. Prin recursul declarat de inculpat, s-a solicitat reducerea pedepsei, iar, în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția inculpatului și le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.

În ceea ce privește critica parchetului, referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, în sensul că este prea blândă în raport de faptele săvârșite, se constată că, la individualizarea pedepselor, instanțele au avut în vedere toate motivele invocate de Parchet în susținerea recursului declarat, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa de omor calificat (a încercat să-și ucidă soția, cu o armă deținută, în mod ilegal) precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (infractor primar; atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii constând în faptul că și-a dus soția la spital, după care s-a predat organelor de poliție).

Referitor la cealaltă critică a Parchetului, omisiunea reținerii circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. b 1 ) C. pen., se constată că nici aceasta nu este întemeiată. Circumstanța agravantă sus-menționată, care privește împrejurarea în care o infracțiune se săvârșește prin violențe asupra membrilor familiei, nu a fost reținută de instanțe, întrucât ea este cuprinsă în elementul material al laturii obiective a tentativei la infracțiunea, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen. Nici obiecțiile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate. Astfel, la stabilirea pedepselor, instanțele au avut în vedere toate împrejurările favorabile invocate de recurentul inculpat, cărora le-a acordat semnificația cuvenită în operațiunea de individualizare, așa explicându-se că i-a aplicat o pedeapsă situată aproape de nivelul minimului special prevăzut de lege.

Așa fiind, pentru considerentele de mai sus, urmează a se respinge recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpat, și a se dispune obligarea acestuia din urmă la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul K.D. împotriva deciziei penale nr. 77 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 9 aprilie 2002, la 11 decembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă sârbă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2003.