ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 779/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 23 ianuarie 2006

a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1271/P/2005 a

fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului R.G.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 347 din 23 august 2005 a

Tribunalului Brăila, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 239 alin. (2) și

(3), cu aplicarea art. 13 C. pen., la 3 ani închisoare, s-a dispus anularea

suspendării executării pedepsei la 2 închisoare aplicată prin sentința penală nr.

3522 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Bacău și de 3 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 455 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Brăila, și

contopirea acestora cu pedeapsa aplicată în cauză, stabilindu-se ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a

adăugat un spor de un an închisoare, în total 4 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, s-a dispus achitarea

inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. g) și art. 176

lit. f) C. pen.

Conform sentinței, la 28 august 2003,

inculpatul a exercitat violențe asupra unui lucrător de poliție, nedovedindu-se

că l-a deposedat pe acesta de pistolul din dotare și că ar fi îndreptat arma

înspre victimă, că ar fi tras și că focul nu s-a declanșat având piedica pusă.

Instanța de control judiciar

investită cu apelul parchetului împotriva hotărârii tribunalului, a apreciat că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul care a susținut că măsura de menținere a arestării

preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat

instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea

stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că împotriva inculpatului R.G. s-a luat măsura arestării preventive în

baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

și tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav reținându-se

că, la 28 august 2003, a exercitat violențe față de un lucrător de poliție, că

l-ar fi deposedat pe acesta de arma din dotare, că ar fi tras și că focul nu

s-a declanșat, pistolul având piedica pusă.

Tribunalul constatând, în baza

probelor cauzei vinovăția inculpatului numai cu privire la infracțiunea de

ultraj, a dispus condamnarea acestuia la 3 ani închisoare.

Având în vedere probatoriul

administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au

dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată

în raport cu dispozițiile legale evocate coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F.

și că punerea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică

prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în cadrul comunității

ținând seama de natura faptei, de împrejurările săvârșirii ei și de persoana

inculpatului.

Față de considerentele arătate,

constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge

recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.G. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 1271/P/2005.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2006.