ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4208/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 455 din 12 mai 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului C.G. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 28 aprilie 2002, la zi. A fost obligat inculpatul la 105.850 lei daune morale către partea civilă V.D. A mai fost obligat inculpatul la 9.767.846 lei plus dobânda legală către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București.

Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele: În ziua de 26 martie 2000, în jurul orelor 17,00, inculpatul C.G., cu intenție, în loc public, l-a lovit în mod repetat cu ranga de fier în zona capului pe partea vătămată V.D., provocându-i leziuni traumatice care conform certificatului medico-legal emis de I.M.L. i-au pus viața în primejdie. Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor O.I., C.C. și V.I., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului C.G., certificatul medico-legal cu privire la vătămările suferite de partea vătămată și soția sa V.I., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.G., considerând că pedeapsa aplicată este prea severă. Prin decizia penală nr. 411/ A din 6 august 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat . A fost computată prevenția inculpatului de la 28 aprilie 2002 la 6 august 2003. A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost prelungită arestarea preventivă pe 30 zile, de la 7 august 2003 la 5 septembrie 2003. A fost obligat inculpatul la 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu de avocat oficiu urmând să se avanseze din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat acestuia o pedeapsă corect individualizată. Astfel, la aplicarea și menținerea pedepsei, atât prima instanță, cât și cea de control judiciar, au luat în considerare toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii ei, respectiv, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, fără nici un motiv, a aplicat părții vătămate V.D., mai multe lovituri cu ranga, doborându-l la pământ, punându-i viața în primejdie, pentru vindecarea leziunilor fiindu-i necesare 30-35 zile îngrijiri medicale.

S-au avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, suferă de tulburare de personalitate de tip polimorf, însă cu discernământul păstrat în toate împrejurările, fapt atestat de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat acestuia de Institutul de Medicină Legală Prof. Dr. Mina Minovici București. Așa fiind, se apreciază că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea acestuia, în vederea reinserției sale în comunitate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.G. să fie respins, ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 28 aprilie 2002 la 3 octombrie 2003. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 411/ A din 6 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 aprilie 2002 la 3 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.