ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4817/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 4 februarie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.I., pentru tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., reținând în fapt că în ziua de 20 iulie 2000, în cursul unui conflict violent cu consăteanul său Ș.D., inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu ciomagul peste brațe și în zona capului.

Din actele medico-legale (certificatul medico-legal nr. 2136 /A 2 din 8 august 2000, eliberat de Laboratorul Medico – Legal Craiova și raportul de constatare medico-legală nr. 48/ A 1 din 23 aprilie 2001, eliberat de aceeași unitate sanitară) rezultă că în urma agresiunii comise de inculpat, partea vătămată a suferit un traumatism cerebral deschis, o fractură de olecran drept și o fractură epifiză distală radială stângă, având nevoie de îngrijiri medicale timp de 80 zile. Prin sentința penală nr. 575 din 23 octombrie 2002, Tribunalul Dolj l-a condamnat pe inculpatul Ș.I. la un an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

La aplicarea în favoarea inculpatului a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., instanța a avut în vedere împrejurarea că acesta a comis fapta după ce a fost lovit la rândul său de către partea vătămată, cu un topor, în zona capului și cu un cuțit în brațul drept. Prin decizia penală nr. 198 din 8 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și a dispus achitarea inculpatului Ș.N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., reținând că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a cerut casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea menționată, cu motivarea că acesta i-a produs părții vătămate leziunile corporale grave descrise în actele medico-legale, după ce mai întâi a dezarmat-o, prin loviturile de ciomag pe care i le-a aplicat în autoapărare. Recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză și anume din declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și actele medico-legale, rezultă că în cursul conflictului, produs ca urmare a faptului că animalele inculpatului Ș.I.

intraseră pe terenul cultivat cu floarea soarelui, proprietatea părții vătămate Ș.D., partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu toporul în cap și cu un cuțit în zona brațului drept, provocându-i o plagă în zona frontală și o altă plagă pe fața interioară a brațului drept, leziuni pentru vindecarea cărora, inculpatul a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 8–9 zile. Inculpatul Ș.I. a reacționat în autoapărare, la agresiunea violentă comisă de partea vătămată Ș.D. împotriva sa, apărându-se cu ciomagul.

Având în vedere pericolul armelor folosite de partea vătămată, un topor și un cuțit, ca și de faptul că partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu toporul în cap, adică într-o zonă vitală, curtea de apel a reținut corect că reacția inculpatului s-a produs în legitimă apărare, chiar dacă partea vătămată scăpase, între timp, din mâini, toporul și cuțitul, căci și în această situație, atâta timp cât partea vătămată nu s-a manifestat în nici un fel că renunță la violență și mai putea, în consecință, să se manifeste violent, pericolul la care se afla expus inculpatul nu era înlăturat. În condițiile concrete ale faptei, inculpatul a acționat până ce a avut reprezentarea că partea vătămată este inofensivă și nu mai are posibilitatea să atenteze la viața sa.

În consecință, fapta fiind comisă în condițiile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen., se constată că achitarea inculpatului Ș.I. este corectă, urmând a se respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 198 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul Ș.I. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.