ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr. 279 din 14 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 din același cod. Inculpatul a fost obligat la 13.904.709 lei despăgubiri civile și la 20.000.000 lei despăgubiri, pentru daune morale către partea civilă Ș.E. S-a reținut, în ziua de 13 august 2001, inculpatul a aplicat în zona capului părții vătămate Ș.E. o lovitură în plan vertical, cu o săpăligă.

Întrucât partea vătămată s-a apărat cu brațul stâng în zona frunții, a suferit o fractură cominutivă cu fragment 1/3 medie diafiză cubitus stâng, pentru a cărei vindecare au fost necesare 90-95 zile îngrijiri medicale. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 427 din 6 octombrie 2003, a admis recursul declarat de procuror, a casat sentința în latură penală și în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod. Totodată, a respins apelul părții civile Ș.E., declarat împotriva aceleiași sentințe. S-a motivat că, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, întrucât a aplicat lovitura cu partea metalică a săpăligii, în zona capului și cu intensitate și numai pararea acestei lovituri cu antebrațul stâng, de către partea vătămată a fost de natură a înlătura producerea acestui rezultat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Ș.E., solicitând obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri periodice și majorarea despăgubirilor pentru daune morale, precum și a celor pentru daune materiale. Recursul este nefondat. După cum corect a motivat instanța de apel, acordarea unei prestații periodice nu se justifică, întrucât nu există probe științifice care să confirme existența unei infirmități fizice. De asemeni, despăgubirile civile au fost acordate avându-se în vedere chitanțele, în care figurează ca plătitor partea civilă, precum și sumele achitate drept contra-valoare a muncii prestate în gospodăria acesteia de alte persoane pe perioada în care partea vătămată a avut brațul imobilizat în aparat gipsat.

La fel, despăgubirile pentru daune morale au fost acordate într-un cuantum rezonabil, ținându-se seama de suferința la care a fost supusă partea vătămată. Având în vedere că partea vătămată poate solicita și ulterior repararea unor pagube produse prin infracțiune, în măsura în care acestea au fost cuantificate după soluționarea acestei cauze, recursul va fi respins ca nefondat. Recurenta parte civilă urmează să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de partea civilă Ș.E. împotriva deciziei nr. 427 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul D.I., ca nefondat. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.