ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința

penală nr. 279 din 14 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa

de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 din

același cod.

Inculpatul a fost obligat la

13.904.709 lei despăgubiri civile și la 20.000.000 lei despăgubiri, pentru

daune morale către partea civilă Ș.E.

S-a reținut, în ziua de 13 august

2001, inculpatul a aplicat în zona capului părții vătămate Ș.E. o lovitură în

plan vertical, cu o săpăligă. Întrucât partea vătămată s-a apărat cu brațul

stâng în zona frunții, a suferit o fractură cominutivă cu fragment 1/3 medie

diafiză cubitus stâng, pentru a cărei vindecare au fost necesare 90-95 zile

îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 427 din 6 octombrie 2003, a admis recursul declarat de procuror, a

casat sentința în latură penală și în baza art. 20, raportat la art. 174 C.

pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.

Totodată, a respins apelul părții

civile Ș.E., declarat împotriva aceleiași sentințe.

S-a motivat că, inculpatul a

acționat cu intenția de a ucide, întrucât a aplicat lovitura cu partea metalică

a săpăligii, în zona capului și cu intensitate și numai pararea acestei

lovituri cu antebrațul stâng, de către partea vătămată a fost de natură a

înlătura producerea acestui rezultat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs partea civilă Ș.E., solicitând obligarea inculpatului la plata unor

despăgubiri periodice și majorarea despăgubirilor pentru daune morale, precum

și a celor pentru daune materiale.

Recursul este nefondat.

După cum corect a motivat instanța

de apel, acordarea unei prestații periodice nu se justifică, întrucât nu există

probe științifice care să confirme existența unei infirmități fizice.

De asemeni, despăgubirile civile au

fost acordate avându-se în vedere chitanțele, în care figurează ca plătitor

partea civilă, precum și sumele achitate drept contra-valoare a muncii prestate

în gospodăria acesteia de alte persoane pe perioada în care partea vătămată a

avut brațul imobilizat în aparat gipsat. La fel, despăgubirile pentru daune

morale au fost acordate într-un cuantum rezonabil, ținându-se seama de

suferința la care a fost supusă partea vătămată.

Având în vedere că partea vătămată

poate solicita și ulterior repararea unor pagube produse prin infracțiune, în

măsura în care acestea au fost cuantificate după soluționarea acestei cauze,

recursul va fi respins ca nefondat.

Recurenta parte civilă urmează să

fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de partea

civilă Ș.E. împotriva deciziei nr. 427 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel

Craiova, privind pe inculpatul D.I., ca nefondat.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2004.